Sarmale…zen

-Calm, calm, zâmbește, respiră. Hai, respiră, vrei să facă ăștia vreo reclamă la pastile pentru liniște special pentru tine? Hai, fii zen.
– Da nu vezi că nu …
– Hai, zen, hai, se poate!
-Tu chiar nu?..
– Hai să numărăm…1, 2, 3… așa, nu mai strânge din dinți! 4, 5, respiră, respiră!
– Nu mai pot! Am nervii nervoși! Să îmi spună ea mie că nu există casa fără curățenie generală de sărbători și fără contor de gaz dat peste cap de atâta prăjiturt și fripturit și porcărit?
– Hai, numără. 6, 7…așa a spus? Dă-o încolo de numărătoare. Hai să bem o cafea.
Interpretarea textului.
Eu și mama. Eu în cea mai zen formă a mea și mama, gospodină de vreo patruj’ de ani. Gospodină d-aia care are vreo 3 oale ce bolborosesc pe aragaz , trei copii agățați de fusta, cozonac în cuptor și vreo 4-5 creme la rece pentru prăjiturile alea speciale pentru „în caz că vine cineva la noi”.
Mama a gătit de când se știe. Oale cu ciorbă, tochitură, tocănițe și mai știu eu ce minuni. Dacă asta era la ordinea zilei, imaginați-vă numai în ce se transforma casa noastră de sărbători! Frontul războiului gastronomic, tată. Punea mai multă esență, ca să îi facă îi ciudă Ioneascăi, vecina de la vreo cinci case distanță de noi, aduna toate portocalele și lămâile din casa și le dădea pe răzătoare, nu era tingire sau castronel neumplut cu ceva. Dacă intrai în bucătărie să ceri ceva aveai impresia că ești ca la apel la armată.
-Zi repede ce vrei. Hai, zi! Nu te ma holba la maioneză că se taie!
Îți treceau toate cele, înghițeai în sec și ieșeai în treaba ta, eventual nu înainte de a da cu degetul prin cremă și să speră că va da vine pe fratele tău. Avantajul când ai frați: mai preiau și ei din vină.
Să revenim. Poate că trauma provocată de castronelele mamei, poate supărarea cauzată de faptul că în loc să mă dau cu sania trebuia să bat covoarele mamei și apoi să lustruiesc praful de parcă Moș Crăciun era de la Sanepid și venea în inspecție și nu pentru a duce daruri, au  declanșat în mine fobia de sărbători. Și nu de sărbători anume ci de tot ce înseamnă planificarea curățeniei de sărbători. Mamă, cum sună asta! Vă dați seama că aș putea să îmi deschid un blog? Sau să scriu o carte motivațională? Cum să îți planifici curățenia generală ca să ai timp de prăjiturit? Cum să umpli timpul pe care îl stă plăcintă de mere cu extra scorțișoară la cuptor? Mamă, sunt genială!
Să revenim. Așadar, în timp ce unii se bucurau de zăpadă pe uliță, eu îi priveam pe ochiurile de geam pe care trebuia să le transform în oglindă. Casa trebuia să treacă testul cumpenei dintre ani. Lustruiam și îmi juram că eu nu o să fac astfel. Bineînțeles că am uitat. M-am transformat în mama și am dat în fiecare an casa cu fundul în sus, am gătit, am pregătit, am amestecat și am ornat. M-am așezat pe scaun plină de praf cu mătura după mine și cu cârpa de praf în mână, am închis ochii două minute și era Crăciunul. Am tras de mine să fac o baie, atât de obosită eram! Apoi am luat-o de la capăt, doar venea revelionul, dacă venea vecina și eu aveam vreun fir de praf! Știți care era singura mea bucurie? Că după revelion era sărbătoare și îmi puteam odihni sacul de oase.
Mi-am învățat lecția. Eu trăiesc în democrație, nu mai este comunism și raționalizarea alimentelor. Găsesc tot anul ouă la magazin ( chiar dacă acum sunt un leu!!! Știți vestea noua? Ouăle au ajuns să fie cotate la bancă. Te duci să schimbi euro si vezi acolo: Liră, euro, dolar, leu, ou). Cozonacii se găsesc pe oriunde. Prăjiturile pot fi și de un singur fel pe farfurie. Nu mă luați acum cu gustul. Mi-am rupt odată pumnii la frământat cozonaci, am muncit de curgeau transpirațiile pe mine ca la ora de zumba. Rezultatul? Semănau cu niște cărămizi cu rahat și stafide.
De-atunci, sarmalele mele au gust de zen. Casa poate să mai aibă și o haină aruncată pe o canapea și o farfurie în chiuvetă. Nu am nevoie de o curățenie generală de vreme ce fac curat în fiecare zi și arată de parcă nu am făcut nimic. Nu am nevoie de 30 de feluri de mâncare pe care mai apoi le arunc la tomberon sau în ideea că să nu arunc banii pe fereastra le dau altora și spun ”ia și mănâncă, și-așa le aruncam dacă nu se terminau”.
De vreo trei, patru ani sunt zen de sărbători. Ascult colinde și citesc. Fac patul, aspir și Crăciunul poate să vină. Am nevoie de oameni, de daruri pe care să le împart cu familia, de bucurii și de zăpadă. Pe-astea nu mi le aduce casa curățată lună. Nu covorul fără scame mă încântă pe mine ci sufletul împăcat. Nu laudele despre casă ci laudele despre cât de frumoși sunt copiii mei. De sărbători ne concentrăm numai acolo unde nu ar trebui. Noi am jurat să mâncăm numai sarmale…zen.