Să tai în piatră vie – Abraham Verghese, recenzie

Să tai în piatră vie este o carte cât zece vieți. Numai titlul în sine este o avertizare pentru ceea ce urmează să se desfășoare sub ochii tăi. Dar nici măcar asta nu te pregătește cu adevărat pentru ceea ce vei citi.

Genul ăsta de carte este genul umbră. Cel care se ține scai de sufletul tău, te obligă să te întorci din când în când la personaje și te îndeamnă să te întrebi dacă nu cumva este adevărat ceea ce ai citit. Eu mi-am tot repetat asta în timp ce citeam: „nu este o poveste de viață, nu este o biografie”. Eram tentată mereu să uit asta. Și numai pentru că autorul a scris cu atâta putere, cu atâta înverșunare, încât mi-a fost greu să mă gândesc la Marion și Shiva ca la niște simple personaje.

“Mai mult decât o saga de familie, o încântătoare odă închinată profesiei de medic” Entertainment Weekly

Mi-am început anul cu acest roman. Aveam nevoie de un etalon pentru următoarele lecturi. Și simțeam nevoia de o carte bună, genul ăla de poveste care să mă sfâșie și să mă reconstruiască, bucată cu bucată. Multă lume s-ar speria de dimensiunile acestei cărți. Dar nici nu știi când întorci paginile. Cauți răspunsurile, se nasc întrebări noi, asiști la lupta din interiorul familiei și urmărești zbuciumul din viața politică din Addis Abeba, Etiopia.

Să tai în piatră vie – suferință și moarte

Un lucru e sigur. Nu există pace aici. Nici local, nici în sânul familiei. De parcă o întreagă bucată de lume s-ar afla cu totul sub o stea care i-a condamnat, fără drept de apel, la o viață plină de cercetare și de frământare.

„Copilăria petrecută la Missing era însoțită de lecții privind rezistența, curajul și fragilitatea vieții. Știam mai bine decât majoritatea copiilor ce fină era granița dintre tărâmul sănătății și cel al bolii, dintre trupul viu și atingerea înghețată a morții, dintre terenul solid și smârcul înșelător.”

Și totul, de la suferință la neputință, te izbește frontal. Nimicitor. Nu ai timp să te aduni și să asimilezi. Toată lectura acestei cărți pare să fie ca un test pe care îl primești de la autor. Nu există granițe când vine vorba de suferință, nu există limită atunci când vine vorba despre durere. Toate se pot întâmpla, totul te poate anula și nimic nu pare să fie prea mult. De asta vă spuneam mai sus că mi-a fost greu să uit că este un roman de ficțiune. Dând la o parte detaliile medicale, cele care fac din cartea asta una de mare valoare, regăsim detalii despre viața cruntă și crudă din Etiopia. Și dacă nu aș fi văzut documentare pe acest subiect, aș fi putut să cred că toate au izvorât dintr-o imaginație bogată și bolnavă. Dar Abraham Verghese împletește foarte bine elementele reale cu cele ale romanului său și ne oferă un roman care lasă cicatrici. Un roman veridic, greu de uitat.

Povestea unor frați

Nu e doar povestea lui Marion și Shiva. Este nedrept să spun asta. Autorul are grijă să ne aducă la cunoștință istoria fiecărui personaj pe care îl folosește pentru a-și țese acțiunea. Nu aș fi putut să îmi dau în vecii vecilor seama că am avut de-a face cu un roman de debut. Autorul a reunit sub o singură cupolă caractere diverse, oameni plini de calități și defecte, povești impresionante de viață.

Totul ne este povestit de Marrion, întâiul născut dintr-o relație ținută ascunsă de ochii lumii. Thomas Stone, un chirurg apreciat, și o măicuță infirmieră sunt atinși de fiorul dragostei. Pentru că nici el nu este un om sociabil și pentru că ea trebuie să se supună altor reguli, relația lor este descoperită abia când măicuța, Sora Mary Joseph Praise, are probleme cu sarcina și gemenii ei se grăbesc să vină pe lume.

”În calitate de chirurg, Stone era celebru pentru rapiditatea lui, pentru curaj, îndrăzneală, bravură, inventivitate, pentru economia de mișcări de care dădea dovadă și pentru calmul pe care și-l păstra în momentele tensionate.”

Dar nici priceperea lui Stone nu o mai aduc pe Sora Mary Joseph Praise înapoi. Aceasta își dă ultima suflare în brațele omului iubit, fără ca măcar să apuce să își vadă nou-născuții. Din păcate, copiii se născuseră uniți în zona capului (mai exact, capetele lor erau unite de un „tub”, care a putut fi îndepărtat pe loc, la naștere). Și problemele nu  s-au terminat aici pentru ei. Cadrele medicale de la spitalul Missing fac eforturi pentru a-i ține în viață. Deși acest lucru le reușește, doctorii nu pot „repara” și inima tatălui biologic. Thomas Stone îi respinge și dispare foarte curând, fără a lăsa bilete de adio.

 Să tai în piatră vie – lupta pentru un loc în lume

Marion și Shiva, micuții născuți sub o stea fără noroc, sunt adoptați instant de Hema și Ghosh, doctori în cadrul spitalului Missing. Pentru Hema, cei doi copii devin centrul de greutate al lumii ei. Ghosh este atras în această acțiune doar pentru că o iubește foarte mult pe Hema și ar face orice pentru a o convinge să se căsătorească cu el.

Marion este prezent mereu. Am avut impresia că autorul s-a concentrat mai mult pe el și l-a lăsat pe Shiva pe locul doi. Pe Shiva nu l-am cunoscut decât pe finalul cărții. M-a înfuriat de câteva ori de-a lungul romanului și aș fi vrut să văd de unde izvora toată acea nepăsare a lui. Marion părea să trăiască pentru toată lumea. Iubea, respecta, credea și căuta să învețe. Dar nu mereu a primit răsplată pe măsura sufletului său bun.

L-am urmărit pe Marion prin toate etapele vieții sale. De la copilașul care se pierdea printre picioarele doctorilor la adolescentul care s-a îndrăgostit și a pătimit. I-am urmărit succesul în cariera sa și declinul când veștile rele i-au îngenuncheat familia. Sinceră să fiu, i-am scăzut o stea cărții numai pentru că autorul a introdus prea multă dramă în viața lui Marion. Și pentru că am avut parte de o lungă serie de coincidențe. Și nici nu am fost de acord cu metoda adoptată de unele doamne din viața acestuia. Deși erau mult mai mari, toate îi ofereau trupul lor pentru a plăti o favoare sau pentru a-i mulțumi. Nu am fost de acord cu reducerea femeilor la acest stadiu.

O poveste tulburătoare

Orice ar fi, Să tai în piatră vie este un roman care te tulbură peste măsură. Situațiile nu sunt mereu ușor de parcurs, sentimentele sunt mereu date peste cap și ți-e teamă de ceea ce ar mai putea apărea.

Mă bucur mult că prietenii de la Editura Litera au decis să mai scoată o ediție. Eu mi-am dorit mult cartea și nu o mai găseam nicăieri. Dacă nu ați apucat să o cumpărați, cartea a apărut în colecția Cărți pentru toți și se poate cumpăra de aici.