Să nu plângi! – Mary Kubica, recenzie

Să nu plângi! Mary Kubica, sper că nu vezi cotația mea și dacă o vezi, sper să mă înțelegi. Nu credeam că o să ajung să îți dau trei stele vreodată, nu după cât de mult mi-a plăcut Necunoscuta. 

Ce bună ar fi fost cartea asta dacă i-ai fi dat mai mult spațiu, dacă ai fi presărat mai multe elemente de suspans. Per total, ideea nu este deloc rea. Ba chiar mi-a plăcut baza ei. Răzbunarea, premeditarea, felul în care totul s-a împletit.. toate astea ar fi fost elementele salvatoare, patina care ar fi făcut dintr-o carte mediocră una bună.

Să nu plângi dacă ți-ai cumpărat cartea asta și așteaptă frumușel pe raft să o citești. Nu este o carte rea. Urmează tiparul cu care Mary Kubica și-a obișnuit cititorii, dar ai impresia că mergi cu trenul, prin tunel și nimic interesant nu se întâmplă. Nu vezi legătura, o cauți și te lipsești la un moment dat. O lasi să apară singură și ce-o fi, o fi. Cel puțin așa am făcut eu. Unele lucruri erau atât de evidente încât am strâns de câteva ori cartea de mi-am albit încheieturile. Așteptam răsturnarea aia pe care ea știe când să o aducă în poveste. Îmi doream să aibă lumina din romanul cu care ea m-a cucerit.

Să nu plângi! Trecutul te ajunge din urmă.

După cum v-am spus, nu este o carte rea. Mai ales dacă sunteți iubitori de …melci. Unele lucruri așa se întâmplă, cu viteza melcului. Dar trebuie precizat faptul că, autoarea se îngrijește de personajele sale și de stările lor. Simți fiecare emoție pe care personajele o traversează, aproape că poți atinge confuzia lor. Te întrebi cum de au răzbit până acum prin viață și cât de mult poate duce un om pe umeri.

Ca să termin cu plângerile la adresa cărții, o să mai spun că titlul mi se pare nepotrivit. Coperta de la noi îmi place, îmi place și cea de la ediția străină. Dar nu și titlul. Nu este sugestiv și nu transmite.

Pe cât de amorțită a fost prima parte, pe atât de atractivă a fost cea de-a doua. Intuiam deja mersul lucrurilor și așteptam doar o mână de ajutor pentru a potrivi piesele în lăcașul lor.

Un roman cu o idee interesantă

Prima parte este cea care te determină să te întrebi în ce lume trăim. Și cât de mult putem să ne încredem în oamenii de lângă noi. Îi cunoaștem cu adevărat? Garantăm pentru ei? Unde începe lumea noastră și unde se termină a lor?

Quinn Collins este cea mai superficială persoană pe care am întâlnit-o prin cărți, în ultima vreme. Trăiește fiecare zi fără să aștepte ceva în plus de la ea sau de la alții, se îmbată prea des și petrece prea multe nopți în compania bărbaților recent cunoscuți. Locuiește cu Esther Vaughan și o face numai pentru că acolo era chiria mică și Esther era prea bună pentru a-i reproșa ceva.

Esther este opusul lui Quinn. Este responsabilă, matură, face voluntariat și are răbdare. Doar că, într-o zi, Esther dispare și mitul Sfintei Esther se împrăștie ca un fum.

La început relaxată, ulterior panicată și temătoare pentru viața sa, Quinn începe să pună cap la cap indiciile găsite prin camera colegei sale de apartament. Se pare că Esther își schimbase numele, efectuase o tranzacție importantă de bani și dăduse anunț pentru închirierea unei camere în apartamentul pe care îl împărțea cu Quinn.

Era momentul să facă plângere la poliție sau să dispară? Quinn nu era sigură. Știa doar că Esther nu era atât de perfectă.

Să nu plângi! Poți fugi, dar nu te poți ascunde.

Paralel cu povestea lui Quinn se desfășoară povestea lui Alex, un băiat modest, atent la nevoile celor din jur. Deși părea că este un băiat echilibrat și sigur pe el, Alex era vulnerabil. Fusese respins de propria mama și lăsat în grija unui bărbat care știa doar cum să își înece mintea în alcool. Singura lui abatere de la rutină este apariția unui doamne misterioase. Femeia venea aproape zilnic în restaurantul în care el lucra și prezența ei funcționa ca un magnet. Curând, Alex află că atracția nu este mereu cel mai bun lucru din viața unui om și lecția pe care o primește este una foarte dură, una pe care nu știu dacă mi-aș fi dorit-o.

Să nu plângi! nu este o carte rea. Dar consider că ar fi putut fi ajutată un pic mai mult de autoare. S-ar fi făcut remarcată.

Romanul a apărut la Editura Herg Benet, colecția Passport, și poate fi cumpărată de aici. 

Descriere:

Autoarea bestseller-ului New York Times “Fata cea bună”, Mary Kubica se întoarce acum cu o poveste electrizantă despre obsesie și înșelătorie, o poveste care îți dă dependență.

În centrul orașului Chicago, o tânără pe nume Esther Vaughan dispare fără urmă din apartamentul ei. Printre lucrurile sale este găsită și o scrisoare, dedicată misterios „Dragostei mele“, lăsând-o pe prietena și colega ei de apartament, Quinn Collins, să se întrebe dacă Esther era într-adevăr persoana pe care credea că o știa. Între timp, într-un mic orășel de coastă din Michigan, aflat la o oră distanță de Chicago, o necunoscută apare în cafeneaua unde Alex Gallo, un adolescent de 18 ani, se ocupă de curățenie. Este atras imediat de frumusețea și șarmul fetei, dar ceea ce pornește ca un flirt inocent se transformă brusc în ceva mult mai întunecat și sinistru.

În vreme ce Quinn caută răspunsuri despre Esther, iar Alex e tot mai subjugat de vraja femeii necunoscute, maestra suspansului Mary Kubica își conduce cititorii într-o aventură incredibilă, care va culmina cu un deznodământ șocant ce ne arată că, oricât de departe și de repede am fugi de el, trecutul tot ne va ajunge din urmă.

Traducere din limba engleză de Laura Nureldin

Autor: Mary Kubica Colecții: Colecția Passport, Literatură străină, Thriller