Să ne vedem cu bine în Havana – Chanel Cleeton, recenzie

Să ne vedem cu bine în Havana. Sau pe Libris.ro, mai ales dacă sunteți în căutare de cărți bune. Vi se întâmplă și vouă să navigați pe net, pe site-urile voastre preferate de cărți, cu alte titluri în minte și să vă „împiedicați” prietenos de o carte despre care nu știați nimic? Așa mi s-a întâmplat mie cu Să ne vedem în Havana, roman scris de Chanel Cleeton.

A fost dragoste la prima vedere și am crezut că a apărut la altă editură, coperta nefiind una specifică pentru Editura Univers. Aș vrea să îi felicit pentru că au păstrat coperta originală. Mi se pare foarte potrivită, caldă și extrem de atrăgătoare. Coperta vine în completarea poveștii emoționante din interior. Pare acea tușă de mătase care acoperă spiritul cubanez oțelit de încercări și opresiuni.

Să ne vedem cu bine în Havana este un roman mănușă. De ce îl numesc așa? Pentru că așa l-am simțit. Rigid, pregătit să se lupte cu duritatea elementelor, dar cald și confortabil pe interior, protector precum dragostea de mamă. Exact ca o mănușă.

„Să fii cubanez înseamnă să fii mândru – este cel mai important, dar și cel mai cumplit blestem, deopotrivă. Nu slujim regi, nu plecăm capul, ne purtăm necazurile în spinare de parcă nici n-ar conta. Există o artă, o artă a purtării ca și cum totul ar fi lipsit de efort, ca și cum lumea noastră ar fi aurită, când realitatea este că genunchii de sub rochia de mătase ți se clatină sub povară. Suntem mătase și dantelă, iar dedesubt, oțel.”

Pacturi fragile cu diavoli schimbători

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine, Cuba înseamnă zahăr, trabucuri cubaneze, culoare și turism. Am citit puține cărți cu acțiunea plasată pe aceste tărâmuri exotice – Intrați în El Encanto – și m-am bucurat să regăsesc magazinul care mi-a deschis porțile către Cuba. Parcă mă simțeam acasă, deși e foarte greșit să spun asta.

Văzută de departe, prin lupa turistului, Cuba poate fi colorată, plină de clădiri care poartă patina timpului, de paladares cu mâncare apetisantă. Privită de aproape, prin ochii localnicilor, Cuba este un tărâm guvernat de pacturile fragile cu diavolii shimbători de la putere. Promisiuni, reguli, teamă, sărăcie, imposibilitate, opreliști, obstacole. Toate ascunse sub un strat de normalitate, de strălucire și de zâmbete puternice. Cubanezii nu au uitat regimurile are i-au îngenuncheat. Dar nu se pot împotrivi piciorului care îi calcă pe cap. Se pot preface că sunt fericiți, că sunt docili și recunoscători. Dar își îmbracă sufletul în speranță, antrenați de dorințe care nu au apus niciodată, hrăniți de amintirile cu o țară care nu va mai exista vreodată.

„Viața e prea scurtă să fii precaută, Marisol, să fii cuminte, să faci ce se așteaptă de la tine, nu să-ți urmezi inima. Uită-te la noi. Azi aveam totul, a doua zi zăcea ca un castel de nisip lovit cu piciorul. Nu se știe niciodată ce îți rezervă viața.”

Cubanezii rămași au învățat să se adapteze. Au coborât standardele, au învățat să poarte culori și stări cameleonice, au învățat și au predat mai departe lecția adaptării și a supraviețuirii. Au prea multe de pierdut pentru a se împotrivi. În văzul lumii exterioare, Cuba dansează pe ritmuri vibrante. Pe fundal, Cuba dansează pe note de disperare, de saturație și de nevoie. Un spectacol pe care toți cei care au trecut prin comunism îl cunosc. O masă a bogaților lângă care se înfruptă și alții din firimituri. Un joc grotesc al indivizilor măcinați de orgolii, pus în scenă pentru a salva aparențele și a muta atenția de la adevăratele probleme.

O lecție de curaj

Chanel Cleeton ne poartă și pe urmele pașilor celor care au reșit să fugă. Au plecat cu speranța reîntoarcerii. Dar la ce ar fi putut să spere, la ce ar fi putut să se reîntoarcă? La un pământ pe care nu îl mai cunosc? La o țară care nu mai seamănă cu cea din visurile lor glorioase de altă dată? Prea cubanezi pentru a se adapta la o țară nouă, prea străini pentru a se alinia în Cuba lui Fidel și a regimului său.

„Uneori, cel mai curajos lucru pe care-l poți face e să decizi să pleci când nu mai e înțelept să rămâi.”

Și, odată întorși, cum s-ar readapta la iluzia libertății oferită cubanezilor? Cum ar învăța să se lupte cu restricțiile și sărăcia? Cum să trăiască știind că fiecare pas le este supravegheat. Și a cui e țara? A celor care au ales să plece sau a celor care au preferat să rămână?

Să ne vedem cu bine în Havana – mantra cubanezilor plecați

Să ne vedem cu bine în Havana este o mantră a cubanezilor plecați. Sau a celor care încă mai speră la o țară liberă, lăsată să înflorească și să prospere după bunul plac.

Să ne vedem cu bine în Havana nu este doar un roman al adevărului și al căutării, este un declarație de iubire și de curaj, un îndemn la cugetare și la recunoștință. Cine suntem noi dacă ne pierdem locul și țara? Ce înseamnă acasă și cât putem îndura pentru rădăcinile noastre, pentru propria identitate?

”Nu știu câți cubanezi citesc ce scriu eu. Vorbesc sperând că mă va auzi cineva, că oamenii din afara Cubei vor înțelege cum e viața pentru noi. Vorbesc ca să nu uit că exist. Nu știu cum să renunț. Cum să nu lupt pentru Cuba, cum să nu mă provoc pe mine și să nu îi îndemn pe alții să fie mai buni, să facă mai mult, să se ridice împotriva nedreptăților.”

Marisol a plecat în Havana pentru că îi promisese asta bunicii sale. Cuba din istorisirile acesteia era plină de culoare și de dragoste, de acel strop de acasă, familiar și confortabil. Cuba pe care o cunoaște Marisol este caldă, obosită, sărăcită și învechită. Dar Marisol simțea nevoia să știe bucata aceea de viață a bunicii care o crescuse cu dragoste și cu foc cubanez în vene. Cine ar fi știut că se va îndrăgosti aici, că va gusta din plăceri necunoscute și că va fi în pericol să își dea complet viața peste cap? Trecutul bunicii sale era un teren plin de secrete, dragoste, pericol și alegeri. Oare avea să o înțeleagă mai bine pe femeia în jurul căruia își construise existența?

Dragoste și curaj – blestem sau binecuvântare?

Mi-a plăcut Marisol și m-am simțit părtașă la incursiunea ei prin Cuba. I-am simțit încântarea, dezgustul și neliniștea. Am salivat după paella, tacos și empanadas. Am simțit tremurul datorat fiecărei descoperiri și fiecărei întâlniri.

Dar am așteptat cu nerăbdare capitolele din perspectiva Elisei, bunica lui Marisol. Viața ei a fost un amalgam de schimbări și de alegeri. Pierderi, suferință, dragoste și uși închise. O poezie a fost Elisa.

Personal, mi-aș fi dorit o imersiune completă în povestea de dragoste dintre Elisa și Pablo. Au avut acel ceva, dragostea aia neașteptată și spontană care te lovește o singură dată în viață. Și tot aici aș vrea să specific că aș fi preferat ca uenle replici și gânduri, frânturi din scrisori să fie redate cu alt font. Ar fi fost mai ușor de asimilat, de înțeles.

Una peste alta, Să ne vedem cu bine în Havana este ca o băutură tare, cu un strop de amar și unul de dulce. Îți place, ți se insinuează în suflet și vrei mai mult. Sper că v-am convins să o citiți. E de neratat!

Să ne vedem cu bine în Havana – Chanel Cleeton – poate fi cumpărată de pe Libris. 

An aparitie: 2021

Autor: Chanel Cleeton

Categoria: Literatura Universala

Categoria: Romane de dragoste

Editie: Necartonata

Editura: UNIVERS

Nr. pagini: 384

Titlu Original: Next Year in Havana

Traducator: Iulia Dromereschi (Felicitări, Iulia!)