Să ai curajul să îți dorești mai mult – Anca Moraru, recenzie

Să ai curajul să îți dorești mai mult. Poate fi o mantră. Poate fi un îndemn. Poate fi sfatul care vine la momentul potrivit.

Dar este și titlul cărții scrise de autoarea Anca Moraru. Vă duce și pe voi cu gândul la melodiile Irinei Rimes? Sper că nu sunt singura care a fredonat în timp ce a citit titlul.

Traversez o perioadă mai agitată. Încărcată de schimbări, de stări și de furtuni emoționale. Aveam nevoie de o carte ușoară, o carte care să mă lase cu starea aia de bine de care am atâta nevoie.

A fost cartea asta potrivită? Mi-a adus tot ce mi-am dorit? Nu. Din păcate, nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor mele.

Să ai curajul să îți dorești mai mult – dar cum știi să recunoști ceea ce îți dorești?

Am sperat să găsesc în Celeste Northon un personaj puternic, o femeie care are puterea de a se reinventa. Nu am găsit. Și am renunțat la a o înțelege atunci când mi-am dat seama că nici măcar ea nu se înțelegea. Deciziile ei erau pripite, bazate pe impulsivitate și pe emoțiile cauzate de stările de moment.

Celeste a fost o frunză. Lăsată în voia vântului, purtată în toate direcțiile, lăsată să poposească în brațele bărbaților nepotriviți.

Dragostea poate fi complicată. Viața poate fi și mai complicată. Dar trebuie să recunoaștem că și noi avem partea noastră de vină în asta. Uneori (sau de cele mai multe ori), nu putem recunoaște iubirea și fericirea nici dacă ne-ar pune piedică și ne-ar trânti în mijlocul străzii.

Complicate sunt căile dragostei

Nici Celeste a noastră nu strălucește la acest capitol. Rănită din dragoste, se retrage într-un sătuc englezesc pentru a-și reface inima rănită. Doar că, dragostea are multe căi. Și se poate să existe un bărbat pe fiecare cale. Ce vom descoperi la capătul lor? Dragoste sau iluzii? Fericire sau inimi rănite?

Nu știm. Și chiar dacă am ști dinainte sunt sigură că tot am iubi. Că tot ne-am arunca înainte în anumite relații. Pentru că sunt oameni pentru care merită să te topești (Olaf, ce mi-ai făcut?). Pentru că sunt oameni care vin în viața noastră pentru câteva zile sau pentru câțiva ani. Dar toți aduc ceva cu ei.

Cam asta se întâmplă cu Celeste. Pierdută în regretele fostei sale iubiri, Celeste crede că nu va mai putea iubi alt bărbat în afară de Mark. Doar că el nu ar fi putut să îi ofere nicicând mai mult. Iubirea vieții ei era „un pic” căsătorit și nepregătit pentru alți pași definitivi. Iar Celeste realizează asta la capătul unor ani în care s-a amețit singură cu vaporii iubirii.

Iubirea cred că are un fel de putere de a se reinventa. Lasă uși deschise, rămășițe de sentimente pe care tu să le poți folosi în relațiile următoare. Întotdeauna există loc pentru altcineva. Și cred că ar trebui să ne gândim la asta. Nu exista capete, nu există decât limitele pe care noi ni le impunem.

Celeste dă o șansă iubirii. Dar nu m-a convins că a fost alegerea ei. Era ca și cum dragostea se încăpățâna să îi scoată în cale bărbații ușor de iubit. Și ea nu vedea nimic. Nu voia să vadă.

Să ai curajul să îți dorești mai mult

Celeste poate fi ușor de identificat în persoanele din jurul nostru. Unii oameni parcă se nasc cu o listă de planuri în buzunar. Alții se lasă purtați de deciziile mai bune sau mai puțin bune. Celeste nu este genul meu de personaj, dar a fost reală, și-a jucat verosimil rolul. A iubit, s-a dăruit, s-a lăsat amăgită de promisiuni, a rănit la rândul ei. A fost indecisă, a fost pierdută. Dar și-a găsit calea spre ea.

Cum? Asta puteți afla voi dacă alegeți să citiți cartea.

Să ai curajul să îți dorești mai mult a apărut la editura Libris Editorial și poate fi cumpărat de aici.