Roșu, alb și sânge albastru – Casey McQuiston, recenzie

Roșu, alb și sânge albastru este un roman amuzant, plin de dragoste, alegeri și presiuni sociale. Nu am mai citit până acum un roman care abordează subiectul LGBT și mi-a fost cam teamă, trebuie să recunosc.

Casey McQuiston a construit un roman credibil, duios și teribil de amuzant. Am mai spus asta, nu? Ups!

 … nu contează de unde vii sau cine e familia ta – poți fi o persoană importantă dacă ești sincer cu tine însuți. 

Casey McQuiston a făcut o mutare inteligentă și a plasat acțiunea romanului său în sânul unor familii extrem de importante. Prințul de Wales, moștenitorul Casei Regale a Marii Britanii și Primul Fiu al Statelor Unite ale Americii. Mhm, asta da combinație…explozivă!

Văzuți de departe, demnitarii și vedetele au o viață foarte interesantă. Pare că nimic nu poate merge rău în viața lor și par să obțină tot ceea ce își doresc. Doar că, viața lor ajunge să nu le mai aparțină. Mereu m-am gândit la câtă presiune poartă pe umeri, la cât de atenți trebuie să fie la fiecare postură sau gest, la cât de formală și plictisitoare poate fi viața lor.

La Prințul de Wales situația este la fel de senină precum este vremea din Anglia… Presiuni, așteptări, articole în tabloide, speculații și povești pline de cuceriri amoroase.

La Primul Fiu al Statelor Unite ale Americii situația stă altfel. Știți momentul ăla în care ajungeți acasă și aruncați geanta cât colo, scoateți pantofii și vă simțiți despovărați? Exact așa am simțit eu aparițiile lui Alex, fiul Președintei Americii.

Despre dragoste și alegeri –

Mi-au plăcut cei doi băieți și am apreciat faptul că autoarea dorește să ni-i prezinte în lumină cât mai naturală, fără filtre și intervenții bine plasate. Doar că, la un moment dat, am avut impresia că forțează prea mult lucrurile și atitudinea lor nu mi s-a mai părut firească. De fapt, nu atitudinea a fost problema, limbajul lor a fost. Prea multe înjurături. Știu că băieții înjură, să mă vedeți și pe mine la volan…dar totuși, a fost un pic prea mult. Cu câteva paragrafe înlăturate și cu aceste expresii licențioase șterse definitiv, poate că i-aș fi recomandat mai devreme cartea Mariei mele. Până la urmă, mesajul ei este unul puternic: să ai încredere în cine ești și ce simți, să accepți ce ești și să fii sincer cu tine și cu cei dragi.

De unde găsim curajul și puterea de a fi ceea ce ne dorim să ajungem? Și cum putem să le arătăm tuturor cine suntem, de fapt?

Dar, din păcate, va mai sta câțiva ani pe raftul cărților pentru Maria.

Dragoste mascată în antipatie?

Henry joacă de la început rolul prințului. Vine, cucerește și trece mai departe. Mi s-a părut un pic scorțos, cu o atitudine calculată și cu o politețe rece, mascată în spatele aparențelor atât de iubite.

Cu Alex e o altă poveste… Alex are limba prea dezlegată, niciun filtru nu i-ar împiedica gândurile libertine. Deși îl poți cataloga ca fiind superficial, extrovertit și prea vocal, Alex este inteligent și preocupat de probleme adevărate. Doar că, uneori, se comportă conform vârstei pe care o are. Și cel mai tare se dă în spectacol în preajma lui Henry. Bine că întâlnirile astea diplomatice nu erau prea dese…

Forțați de familie și vânați de presa de scandal, cei doi tineri sunt obligați să joace un rol. Trebuiau să pozeze în cei mai buni prieteni și echipele lor se ocupaseră deja de fiecare rând de pe lista de activități. Alex ține garda sus, Henry nu se lasă mai prejos. Dar au și Prinții și Primii Fii momentele lor de slăbiciune și de sinceritate. Poate că ar putea să ajungă prieteni adevărați… Poate că ar fi putut avea interese comune. Poate că… Neah, erau prea înverșunați.

Roșu, alb și sânge albastru – love story sau o relație de love-hate?

V-am spus și mai sus, m-am amuzat teribil cu zăpăciții ăștia doi. Mesajele lor au fost delicioase… Trebuie să recunosc că nu m-am simțit confortabil pe tot parcursul lecturii, a fost o provocare pentru mine. Dar m-am bucurat de călătoria asta plină de arome și trăiri. Condimentat cu replici spumoase, jocuri politice, așteptări, dragoste și adevăr, Roșu, alb și sânge albastru este un roman care ne arată că trebuie să fim sinceri cu noi și cu cei dragi nouă. Și locul de unde ar trebui să începem este întotdeauna înăuntrul nostru.

Societatea a blamat și va continua să o facă. Gusturi, orientări, alegeri diferite. Toate vor fi trecute prin filtre și site. Dar nu pentru ei alegem, pentru noi o facem. Nu pentru ei alegem dragoste, pentru noi iubim. Nu ei trebuie să fie fericiți, noi trebuie să fim. Despre asta ar trebui să fie viața și despre diversitate. Nu suntem nici judecători de onoare, nici juriul care condamnă ceea ce nu înțelege. Nu avem dreptul acesta.

Nu ești de acord, treci peste. Dar nu face rău. Nu jigni, nu marginaliza, nu arăta cu degetul. Cu asta ești dator lumii.

Romanul Roșu, alb & sânge albastru ne arată că dragostea adevărată nu se joacă mereu după regulile diplomației.

O felicit pe autoare pentru că a ales să scrie despre un subiect inflamabil.

Roșu, alb și sânge albastru a apărut la Leda Edge și poate fi cumpărat de aici.