Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea stabilă numai pe hârtie,
Să nu-ți plece fiii iar peste hotare,
Când copiii tăi le cer de mâncare.
Să nu te lovească iarăși vreo porcină,
Ce pleacă din nou din țara vecină,
Să mărești, tu, spațiul de la închisoare
Să îi duci pe cei de la guvernare,
Să le-arati cum poate viața ca să fie
Când toate merg strună numai pe hârtie.
Când aprobă legi numai pentru ei,
Când au râs hoțește ca niște mișei.
Scumpă țara mea, ți-aș dori spitale,
Mândre, aurite, cum ai catedrale.
Să ai oameni falnici, mândri că-s români
Să uite de sclavia ce-au dus-o la stăpâni.
Copiii să îți crească, da nu în plasamente,
Mie să nu-mi ceară spitalul pansamente.
Să nu-ți plece copiii geniali afară,
Viitorul nostru-i pe cale să dispară.
Să nu ai asistați, decât pe cei pe drept,
Sistemul de justiție să nu-ti fie defect.
Să nu imporți cireșe de pe la africani,
Când ale noastre sunt vreo nouăzeci de bani.
Să construiești și școli și dispensare-n sat
Ah, nu mai avem medici. Oare de ce-au plecat?
Ce să îți doresc eu ție și tu deja să n-ai?
Când voturile noastre s-au vândut pe mălai? Mă doare să te văd căzută-n nepăsare,
Mă doare să îi văd plângând lacrimi amare
Pe cei ce au luptat și viața și-au jertfit,
Mai bine nu ne-a fost. La schimb ce am primit?
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Nu mai spun nimic. Bine să îți fie!
Mulțumesc pentru poezia scrisă cu și din sufletul unui român adevărat. Adevăr și înțelepciune, felicitări!
Vă mulțumesc și eu pentru cuvintele minunate!
Cu mult drag, Manuela.
Foarte frumos!!
Perfecta pt România de azi, unde totul e perfect, dar doar pt conducere.
Păcat de țară 🙁
Plină de realism aceasta poezie!
Eu recunosc ca nu mă simt foarte mândra ca sunt româncă… nu văd de ce m-as simți din moment ce țara mea nu face nimic pentru mine…
Îți mulțumesc!
Felicitări pentru că ai versificat atât de bine ceea ce ai gândit şi simţit!
În sfârșit o persoană cu capul pe umeri, care nu se lasă influențată de febra Centenarului, considerându-se, peste noapte, mare patriot.
Ai punctat foarte bine toate lipsurile pe care le are țara asta și aspectele pe care ar trebui să se pună accent.
Sincere felicitări!
Felicitari pentru poezie! Suntem bucurosi pentru Centenar, insa asta nu inseamna sa ne pacalim singuri ca totul este perfect, numai lapte si miere. Similar cu „Fii mai bun de Craciun”. Fii mai bun, punct. Sa fim mai uniti, punct. Festivitatile trec, realitatea ramane.
Exact asta a fost și ideea mea! Nu trebuie sa ne prefacem perfect de 1 decembrie
Ai subliniat perfect paradoxul in care traim : cu surle si trambite sarbatorim centenarul marii uniri intr-un an in care suntem mai dezbinati ca niciodata.
Nici macar aici nu scapam de ura si…orice.PACAT.
Nu înțeleg care ura. Eu am scris fix ceea ce simt și lucrurile pe care sper sa nu le mai regăsesc în viitor în țara mea.
Da, ma rog, asa vezi tu.Eu vad ca in loc sa te simti mandra ca esti romanca, ca sarbatorim cei 100 de ani de cand suntem ca stat( aproximativ in aceleasi granite), tu te gandesti sa pleci.Sunt asa satula…de toata ura asta, care invrajbeste roman cu roman.M-am saturat de atata ura, sincer. Nu mai spun ca …gata, nu mai vb.
Unde ați văzut că vreau sa plec? Sunt mandra că m-am ascut aici, da nu sunt mandra de direcția în care mergem.
Foarte frumos! Cu vervă și pasiune, dar decent, așa cum trebuie. Felicitări!
Vă mulțumesc! Am dat glas revoltei ce mă cuprinde mereu înainte de ziua națională.