De ți-aș spune că viața-i o roată?
Ce nu se-nvârte- n jurul tău,
Că stă cuminte, stă și-asteaptă
Ca răului să-i facă rău.
Te-ai opri o clipă din goană?
Ai sta liniștit să m-asculti?
Sau ai zice că e doar o toană
Scornită de oameni cărunți?
Ai alerga în continuare
Și-ai face rău în drumul tău
N-ai întreba de ce te doare
Și răului de ce-i vrei rău?
Ai sta o clipă să regreti
Că n-ai știut altfel să fii?
Și n-ai vrea nici ca să accepți,
Și nici n-ai vrea ca să mai vii
De te-aș chema să vezi o roată
Ce nu se-nvârte-n jurul tău,
Ce stă cuminte și așteaptă
Să-ți facă ție același rău.
Să-ți ia din oameni și din viață,
Pe cei ce i-ai crezut în plus
Îi urcă-n tren, îi pune-n față
Le dă bilet. Dar e doar dus.
M-asculți? Ești sigur că m-auzi?
Oprește-te, te rog! Zâmbește!
De ce încerci să te ascunzi?
Trăiește, omule, trăiește!

Foarte frumoasa, îmi place mult.
Minunat îndemnul tău stropit cu parfum de lăcrămioare. Uităm adesea de roata asta şi ne pierdem în non-sensuri de multe ori…
Astept în continuare cărticică ta de poezii, imi place să-ți citesc versurile și să descoper părți din tine, felicitări!
Doamne ajuta! Sper sa fac și pasul asta :))