Rezistență este romanul pe care l-am ales mânată de un impuls mai puternic decât mine. Sufletul meu știa deja că nu-mi luasem doza lunară de ficțiune istorică și deja fremăta simțindu-mi privirea alunecând iar peste rafturi. Îmi place mult ficțiunea istorică însă, așa cum am mai spus anterior, îmi las timp între două povești din acest gen. Vreau să asimilez, să caut mai multe informații, să cuprind cu gândul și cu sufletul ce s-a întâmplat în cele mai grele curse de rezistență oferite de istorie.
„Fie să nu uităm niciodată. Fie să trăim cu onoare în orice clipă, indiferent de circumstanțe. Și fie să alegem dragostea, o armă care va învinge ura de fiecare dată.
Iubirea este rezistența.”
Rezistență – până unde setăm granițele personale?
Rezistență și-a primit cele cinci steluțe binemeritate. Sunt galbene și strălucitoare, întocmai cum era și Steaua lui David pe care evreii trebuiau să o poarte pe banduliera de pe mâna lor sau cusută pe pieptul hainelor. Diferența este însă una uriașă. Eu ofer stelele acestea cu drag și dragoste. Fac Rezistență să se remarce într-un mod deosebit în rândul celorlalte lecturi. O „condamn” să fie citită, ascultată, parcursă, iubită și dată mai departe.
„Așa că nu aveam nicio problemă să iau ceva înapoi de la ei: demnitatea mea, lupta mea. Voința mea de a trăi.
Însă dacă învățasem ceva din războiul ăsta, era că nu ne putem întoarce niciodată.”
Nu sunt cea mai mare fană a romanelor Young adult, dar despre astfel de tineri aș citi la nesfârșit. Mi-aș lua de la ei seva pentru a sta dreapta în fața tuturor, mi-aș lua de la ei puterea de a schimba ceva, de a iubi și de a lupta. Și-au meritat cele trei rânduri în istorie (și o să înțelegeți de ce spun asta după ce citiți cartea), au schimbat o bucată de lume și au rescris destine. S-au aruncat în mecanismul unui război dur, hrăpăreț și înjositor.
Nu a contat că mâinile le erau aproape goale, că puteau să fie împușcați sau torturați dincolo de orice limită imaginabilă a durerii. Despre oamenii ăștia ar trebui să vorbească istoria, despre oamenii ăștia ar trebui să învățăm la școală. Oamenii ăștia sunt eroi, sunt un fel de oameni cârpaci – oameni care astupă crăpăturile căscate de alții, oameni care țes cu o mână ferma și cu duioșie marginile zdrențuite ale unei lumi distruse de orgolii, războaie și moarte.
Rezistență – cu pieptul gol în fața morții
„Eram hotărâtă să-mi urmez soarta. Aveam să fiu curieră atâta timp cât era nevoie de curiere. Aveam să fiu luptătoare, dacă era nevoie de așa ceva. Dacă era nevoie de o martiră, aș fi fost și aceea.”
Helena era evreică, una blondă și frumoasă, și trebuia să intre în ghetou, alături de părinții și frații săi. Pentru că numărul evreilor era mult mai mare decât numărul pe care-l putea adăposti ghetoul, oamenii sunt înghesuiți în apartamente micuțe, unii copii sunt trimiși la țară, la rude. Un fel de ruletă rusească. Nu se știe cine moare, cine trăiește și până unde le este dat să ajungă. Helena este trimisă la bunica sa, însă nu ajunge până acolo.
Din dorința de a răzbuna dispariția fratiilor săi, dar și pentru că nu suportă să asiste la toate nedreptățile îndreptate spre evrei, Helena decide să se alăture Rezistenței și devine curieră. Misiunea sa era de a duce mâncare celor închiși în ghetou, sfidând pericolul și controalele naziștilor. Helena primise nume de poloneză și era capabilă de orice pentru a salva fie și câteva familii de la foamea cruntă. Chaya Lindner – Helena noastră curajoasă – este cea prin ochii căreia asistăm la cruzimile îndurate de evrei, la tragedia și groaza instaurate de un regim barbar, la moartea care și-a făcut teren de joacă în ghetouri și lagăre.
Rezistență – dovezi de curaj și iubire
” – Patru familii în același apartament? a întrebat mama, cu voce îngrijorată. Asta-i lipsă de civilizație.
– Războiul în sine este lipsă de civilizație.”
Vă spuneam ieri că aceasta a fost o poveste cutremurătoare, incisivă, revelatoare. O poveste care mim-a zguduit din temelii și în timpul căreia am avut nevoie de pauze. M-au impresionat dincolo de lacrimi acești tineri curajoși și nebuni. Și totul a devenit și mai apăsător în momentul în care am citit nota autoarei de la final. Unele evenimente prezentate au fost adevărate, personajele au existat în realitate și au încercat să reziste împotriva opresiunii naziste. Nu au căutat recunoașterea, nici laudele de mai târziu, nici locul în istorie. Au vrut doar să oprească floarea de gheață a răului să cuprindă lumea și să curme vieți nevinovate.
Nu au reușit întotdeauna. Nici nu au luat mereu cele mai bune decizii. Dar s-au avântat cu un curaj nebun împotriva unei mașini de ucis, unui sistem putred, plin de oportuniști și trădători, de mișei și de criminali cuprinși de văpaia vremelnică a puterii.
” – Înseamnă că ai văzut prea multe din războiul ăsta.
– Am văzut prea multe dintr-un război care-i dezvăluie pe oameni fix așa cum sunt cu adevărat.”
Rezistență – recomand cu tot dragul!
V-am pus în primul paragraf gândurile autoarei. Eu adaug încă un rând: Fie ca să existe mereu oameni plini de curaj.
„Noi am dovedit că există valoare în credință. Că există valoare în loialitate. Și că o rezistență dreaptă înseamnă o victorie în sine, indiferent de rezultat.
Noi ne-am căpătat cele trei rânduri în istorie.”
Rezistență a apărut la YoungArt și poate fi cumpărată de aici.
Colecții: Cărți pentru 14 ani +
Autor: Jennifer A. Nielsen
Teme: Al Doilea Război Mondial, Cărți pentru adolescenți, Război, Supraviețuire
Clasificare generala: Noutăți
Publicată în: April 2023
Tip copertă: hardcover
Pagini: 384
