Reykjavik este genul ăla de roman care face să îți fie frig și în mijlocul verii. Fiind situat în Reykjavík (capitala Islandei, cel mai mare oraș din această țară și capitala cea mai nordică din lume, fiind aflată foarte aproape de cercul polar), nu te aștepți la liniște și bine. Știm deja că nordicii transpun frigul din jur în scrierile lor și sângele rece face întotdeauna casă bună cu romanele crime.
Mi-a plăcut să mă întorc pe urmele lui Jonasson, mai ales pentru că-i cunosc stilul. Dar, dom’le, trebuie să umble la numele personajelor. Mi-am scrântit de câteva ori limba și m-am bucurat mai tare decât un copil în ziua de Crăciun când am găsit un nume mai ușor de pronunțat și reținut. 🙂
Reykjavik – insula secretelor
Nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi place să descopăr și povești care urmăresc stilul old school al anchetelor polițiste. Genul ăla de anchete făcute cu creionul și carnețelul în mână, cu bătut străzile în lung și în lat, adunat indicii, dovezi și mărturii. Îmi și imaginez câte un polițist curios, un ziarist cu o țigară aprinsă în colțul gurii, o bonetă gri, pantaloni cu bretele și serviete jupuite. Ups, stai! Pe aceștia doi i-am întâlnit în romanul ăsta!
„Un mister minunat construit, scris de doi parteneri la crimă superinteligenți.” – Anthony Horowitz
Nu toate anchetele se soluționează cu un verdict clar, nu peste toate se așterne praful timpului. Mai ales cele care reușesc să rămână întipărite în conștiința socială, pe retina oamenilor marcați de suferință și tragedie. Iar când victimele sunt copiii, te-ai asigurat cu un subiect bun, perfect de reluat în fiecare an, exploatat și despicat până în cele mai intime colțuri și viscere.
O dispariție sau o crimă?
Autorii acestui roman știu că picătura chinezească este singurul „unguent” care te pocnește în moalele capului atunci când te aștepți mai puțin. Rămânând fideli stilului old school, autorii își iau timp pentru a expune și a dezgoli toate unghiurile acestei povești. Curiozitatea nu este afectată, aș spune că se obține chiar efectul opus. Vrei să știi mai mult, fiecare ipoteză stă în picioare. Aproape că îți vine să dai fuga și să cumperi ziarul, în căutare de noi indicii și de dezvăluri cutremurătoare.
Reykjavik este înconjurat de insule, care mai de care mai frumoase și mai sălbatice. În 1956, Lara, o adolescentă de 14 ani, decide să lucreze în casa unei familii respectabile. Lara alesese familia Blondal, o familie care își petrecea vara pe insula Videy, și care avea nevoie de ajutor. Însă, pe nepusă masă, Lara anunță că vrea să plece mai devreme și dispare. Cel puțin așa spun soții Blondal. Rămași fără ajutor și dezamăgiți de atitudinea tinerei, cei doi soți nu suspectează nimic. Însă părinții Larei o declară dispărută pe aceasta și o anchetă este deschisă.
Lara plecase cu toate bagajele sale. Însă nu ajunsese acasă, nici nu existau martori care să susțină răspicat că fata părăsise insula cu adevărat. Cu toate astea, Lara continuă să lipsească. Ce se întâmplase în realitate și cine nu spunea adevărul?
Reykjavik – anchete jurnalistice, adevăruri incomode și piste moarte
„Un mister fermecător, cu ardere lentă. Agatha Christie, căreia îi este dedicat romanul, ar fi mândră.” Kirkus Reviews
Dispariția Larei stârnește unde și valuri pe apele din jurul insulei, întocmai ca o piatră uriașă aruncată în mijlocul unei ape liniștite. Un destin atât de tragic, atâtea întrebări rămase fără răspuns și niște părinți îndurerați. Cazul Larei continuă să facă vâlvă chiar și după mulți ani de la moartea ei. În fiecare an, în ziua comemorării Larei, cazul ei este redeschis în publicațiile vremii și oamenii încă se arată extrem de interesați de poveste.
De curiozitatea oamenilor profită și Valur, un ziarist inteligent și devotat. Deși privește și el destinul Larei ca pe un mare semn de întrebare, niște răspunsuri noi se arată la orizont. Cineva sparge cercul tăcerii și face o mărturisire șocantă. Trecuseră treizeci de ani de la dispariția Larei. Însă setea de răspunsuri este la fel de acută și nevoia de a desluși misterul îl mistuie pe Valur. Însă, din nefericire, ecourile acestei dezvăluiri nu se lasă mult așteptate. Iar asta înseamnă pericol, mult pericol.
Reykjavik – întrebări și răspunsuri
Dacă prima parte a poveștii mi-a lăsat voie să mă strecor în cadrul creionat de cei doi autori, partea a doua m-a lovit în plexul solar. Nu mi-a venit să cred că sunt martora unei noi tragedii și că adevărul costă atât de mult, chiar și după atâția ani.
Trecerea puterii de la unul la altul – și mă tem că nu pot fi mai explicită de atât – a constituit elementul surpriză, suflul de aer proaspăt de care aveam atâta nevoie. Ancheta mi s-a părut un foc continuu, chiar dacă la flacără mică. Cred că frământarea aceasta continuă a fost cartea pe care autorii au mizat totul, încă de la început.
Eu sper că v-am convins să debarcați pe insulă. Aveți grijă! Nimic nu este ceea ce pare și fiecare are ceva de ascuns! Dacă mai aveți nevoie de păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Citește-mi-l; Analogii, Antologii; Falled.
Reykjavik a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.
Titlul original: Reykjavík
Traducător: George Arion Jr
Număr pagini: 320
Nb: Recenzia face parte din blogtourul organizat de Crime Club. ❤️
[…] Articolul despre romanul Reykjavik de Ragnar Jonasson & Katrin Jakobsdottir face parte dintr-un nou blog-tour Crime Club. Pana acum, au mai aparut articole pe urmatoarele site-uri: Cartile mele si alti demoni; Falled; Biblioteca lui Liviu; Ciobanul de azi; Literatura pe tocuri; Anca si cartile. […]
[…] Anca și cărțile […]