Rețeaua șoaptelor este un exemplar în avanpremieră, exemplar pe care l-am primit de la prietenii de la Editura Nemira. Și mi-am dorit mult să îi descopăr povestea, dar și mai mult mi-am dorit să îmi placă. Legătura s-a născut foarte târziu, personajele au rămas construcții peste care au planat umbrele.

„Un thriller puternic, demn de epoca #MeToo.“ OprahMag.com

Rețeaua șoaptelor
Rețeaua șoaptelor

Chandler Baker ia un subiect fierbinte și îl șlefuiește. Adaugă o poveste la care ar mai fi putut să lucreze puțin, niște personaje care ar făcut totul mai credibil și aruncă această combinație în ring. Ca în orice domeniu, din punctul meu de vedere, trebuie să existe un echilibru și în ceea ce privește, probabil, cel mai vechi război care bântuie lumea: războiul sexelor. Cred în tot ceea ce poate face o femeie, cred în tot ceea ce poate face un bărbat. Și mai cred că nu putem trăi unii fără alții.

Rețeaua șoaptelor – front comun în fața abuzurilor

Cred în egalitatea șanselor și salut călduros pe doamnele care au militat pentru drepturile femeilor. Nu am lucrat niciodată într-o corporație, nu sunt la curent cu obiceiurile de pe holurile birourilor, deadline-uri și lupte pentru dosare încredințate spre rezolvare. Sunt sigură că există glume făcute de bărbați și mai cred că ei nu vor întârzia vreodată să își susțină bărbăția în fața noastră.

Din păcate, unii bărbați se impun cu forța în fața femeilor. Și iau drept accept fiecare glumiță nevinovată. Hărțuiesc. flirtează, bat apropouri, oferă funcții în schimbul raporturilor intime. Și nu au limite. Evident, nu toți sunt așa. Sunt bărbați care respectă calitățile femeilor și nu le consideră slăbiciuni.

Rețeaua șoaptelor – lecția despre prietenie

Sloane, Ardie și Grace – prietene și colege de serviciu. Toate trei de acceași parte a baricadei. Rosalita, cea de-a patra femeie în jurul căreia se concentrează acțiunea, era femeia de serviciu.

Rosalita este și cea mai credibilă și mai închegată prezență. Deși învățase să fie invizibilă și să închidă ochii, nu înseamnă că nu știe și nu află lucruri despre cei care ziua împart birourile. Dar știe să le țină pentru ea, să își plătească polițele și să nu rămână datoare.

Sloane este mama devotată, cea care pare să vadă pericolele peste tot. Este atentă la tot ceea ce i se întâmplă fiicei sale. Se întrevede un tipar în comportamentul ei. O teamă care o face să se comporte așa. Sloane fusese hărțuită de un coleg de la birou. Și suportase ani întregi prezența lui, apropourile și glumele. Și el este pe cale să devină director executiv. Sloane se teme pentru toate victimele posibile. Pe ea secretul o măcinase pe interior. Știe că trecutul nu se poate repeta.

Prietenia – scut contra hărțuirii

Ardie este un personaj care promitea mult. Este stabilă, inteligentă, empatică. Dar nu strălucește deloc. Aș fi vrut să fie mai sigură, mai pusă în lumină. Suportul pe care ea i-l acordă Rosalitei face dovada unui om care știe să fie atent la nevoile celor din jur.

Grace este mama care pare să dea greș. Cel puțin așa simte ea. E mamă de puțin timp, își împarte orele între sarcinile de la birou și pomparea laptelui de sân. „Meseria” nouă este grea, prea grea pentru umerii ei fragili. Intoxicată de mărturiile mamelor perfecte, de pozele de revistă pe care prietenele ei le afișează, Grace se simte depășită de situație. Vinovată că nu simte legătura magică pe care alte femei o nominalizează.

Cele trei femei își împart temerile. Dar păstrează unele secrete numai pentru ele. Și cine le-ar putea condamna? Știm că cele mai aspre bârfitoare nu sunt decât fostele prietene apropiate. Mi-ar fi plăcut să simt și mai mult legătura dintre ele.

În Truviv Inc. își face apariția Katherine, o avocată tânără și frumoasă. Veteranele firmei nu se aliază împotriva ei, din contră, par să facă scut uman în juru-i.

Ames, omul care o hărțuise pe Sloane, este pe cale să devină director executiv. Și asta aducea la pachet nu numai considerația celorlalți ci și mijloacele prin care ar fi putut abuza de puterea dobândită.

Rețeaua șoaptelor – până unde mergem?

Povestea este întreruptă din loc în loc și apar niște transcrieri dintr-o sală de judecată. Cele patru prietene sunt „pârâtele” din acest proces și curiozitatea este cea care împinge cititorul să descopere ceea ce s-a întâmplat. Se schimbaseră rolurile? Fusese totul doar o invenție?

Dincolo de povestea prezentată, Rețeaua șoaptelor poate fi interpretată drept o chemare pentru toate urmașele Evei. Femeile au nevoie să rămână unite în lumea care se vrea una a bărbaților.

Lista bărbaților răi, lista care circula în secret în rândul femeilor, mi s-a părut o idee bună. Poate că ar trebui să existe și în realitate o astfel de listă a „rușinii”. Probabil, bărbații se vor gândi de două ori înainte de a hărțui sau abuza pe cineva.

Mi-a plăcut povestea, dar nu tot timpul am citit cu sufletul la gură. Am simțit des nevoia de pauză, de deconectare de la ritmul prea static.

Așa cum am spus, personajele feminine sunt bine gândite, dar nu suficient șlefuite. V-ați comandat cartea, ați citit-o?

Rețeaua șoaptelor a apărut la Editura Nemira, imprintul Armada, și poate fi cumpărat de aici. 

Cartea se află la precomandă.

Traducere: Maria Adam

Număr pagini: 400, paperback

Chandler Baker locuiește, împreună cu soțul și copilul ei, în Austin, Texas, unde lucrează ca avocat. A urmat Universitatea Pennsylvania din Philadelphia, apoi a lucrat în Dallas pentru o companie sportivă. În prezent ascultă audiobookuri pe repede înainte, aleargă prin librării și urmărește documentare despre crime. Înainte de Rețeaua șoaptelor a scris cinci romane young adult: Alive, Teen Frankenstein, Teen HydeTeen Phantom și This is not the End.

Lasă un răspuns