Regatul este cel mai nou roman scris de Jo Nesbo. L-am găsit pe Libris și nu i-am putut rezista. Am o plăcere vinovată pentru tot ce scrie Nesbo și îmi era și foarte dor de un thriller bun. A reușit și acest roman să îmi intre în suflet? Nu prea. Poate ar fi fost mult mai bine dacă autorul rămânea la jumătate din numărul de pagini sau dacă reușea să ambaleze totul într-un strat mult mai concentrat și mai intens.

În Regatul găsești toate tensiunile întunecate și violente dintre frați pe care le-ai aștepta de la acest maestru al thrillerului nordic. De asemenea, romanul lui Nesbø vorbește despre iluziile pierdute ale unei familii, într-o impresionantă construcție narativă.“ – Kirkus Reviews

Regatul
Regatul

Regatul – când demonii interiori sunt puternici

Îmi plac mult autorii care se reinventează, care se rup de tipare și de stilul personal, ușor de ghicit de cititorii împătimiți. Nesbo a scris o serie pe care nu cred că o va putea egala cu o alta. Da, nu căutam ceva în stilul lui Harry Hole (mai ales că mai am câteva volume necitite). Dar căutam același sânge rece, aceeași acuratețe în redarea ideilor, același echilibru între poveste și adrenalină, același suspans ascuns printre rânduri și acțiune.

Nu m-a convins Nesbo cu acest roman. Am apreciat că a privit și mai mult în viața personajelor sale, că le-a deschis fiecare celulă și a dat glas fiecărui gând și substanță fiecărei trăiri. Dar nu cred că acesta este stilul care i se potrivește. Poate a mai pierdut cartea un pic și pe la traducere, dar acestea sunt tonuri ale unei palete deja gândite și alcătuite de Nesbo. Tabloul era deja „pictat”, rolurile deja atribuite și detaliile puse la punct.

Mi s-a părut uimitor că frații Opgard au făcut cam ce au dorit ei și nimeni nu le-a dejucat planurile, nimeni nu le-a stat în drum. Or fi fost ei băieți de munte, caractere tari, obișnuite cu vitregiile naturii, dar s-a mers un pic prea departe și unele acțiuni au cam frizat ridicolul.

Personaje slabe – visuri mărețe

Cred în noțiunea de frate mai mare și știu că sunt oameni care iau extrem de în serios acest rol. Nu există limite și nu există lupte de nepurtat. Așa se întâmplă și cu frații Opgard, crescuți în vârf de munte. Crescuți de un om cu sânge rece, învățați să vâneze și obligați să se descurce, frații află curând că sunt nevoiți să își poarte singuri de grijă și că pericolul este uneori mai acut acasă, nu în afara casei.

Am încercat să îl înțeleg pe Roy, dar s-au forțat prea mult limitele posibilului. L-am îndrăgit pentru puterea sa de sacrificiu, dar am ajuns să îl disprețuiesc. M-am îndoit de adevăratele sale intenții, m-am întrebat dacă nu cumva ascunde demoni sub luciul iubirii. L-am crezut capabil de multe și m-am învinovățit pentru asta. Dar semnele de întrebare erau tot acolo și eu mă simțeam tot mai confuză.

Am tras aer adânc în piept, m-am detașat de poveste și am încercat să văd limpede. Au început să se întrezărească variante de scenarii pe care mă temusem să le iau în considerare. Unele s-au adeverit, altele nu. Dar au rămas cam pe același tipar.

Care sunt limitele dragostei?

Roy a protejat, a alinat, a vindecat, a iubit. Dar nu au toate o limită? Și dacă iubești și îți sacrifici libertatea, de ce te îndrăgostești de soția celui pe care îți dorești să îl protejezi? De câte ori ești gata să ajungi pe marginea prăpastiei? De câte ori riști să te prăbușești sau să fii înghițit de propria viață?

„Ritmul poveștii crește în intensitate până când Roy, unul dintre protagoniști, este înghițit în vârtejul propriei vieți.“ – The New York Times Book Review

M-a enervat Roy. Foarte tare. Și am încercat să îl înțeleg, mai ales pentru că autorul m-a ajutat în acest proces al cunoașterii. Mi-a permis să merg înapoi, pe firul timpului, până în copilăria celor doi frați. Am simțit fiecare lovitură și am cunoscut fiecare decizie, dar tot nu am putut să îi înțeleg și nici să accept atâtea coincidențe și atâtea secrete adânc îngropate în trecutul celor doi. Legătura lor nu era doar una frățească. Împărțeau o istorie și o vină.

Vinovați sau blestemați?

Roy, fratele mai mare, rămăsese acasă, în casa atât de iubită și de plină de amintiri. Înțelesese nevoia lui Carl de a pleca din locul care părea să îi pună numai piedici în viață.  Roy  încerca să își găsească propriul drum. Jucase pentru multă vreme rolul de frate mai mare și acum voia doar să demonstreze capacitatea de a conduce o benzinărie și de a lua propriile decizii, fără să strmgă mereu după alții. Era atent la detalii, viața îl învățase așa. Era introvertit și extrem de circumspect când venea vorba de oameni.

Lui Carl nu-i putea ține piept. Fratele său mai mic reușea de fiecare dată să stârnească în el acea nevoie de a proteja, de a purta lupte în numele altuia. Bineînțeles că îl susține pe Carl atunci când acesta se întoarce acasă cu planuri mărețe. Da, văzuse și el că planurile pentru hotelul Os nu erau solide și realizabile, dar pentru ce era familia? Nu pentru a susține și a încuraja?

Întoarcerea lui Carl nu face decât să agite spiritele și să trezească secretele bine păstrate. Cu aspirații înalte și un polițist pe urmele lor, cei doi frați sunt nevoiți să fie atenți la fiecare pas. Carl se aruncă în probleme. Știe că există un frate mai mare care poate curăța după el, dar mai era fratele său același Roy pe care îl știa el? Mai putea să aibă încredere oarbă în dragostea pe care acesta i-o purta?

Regatul – o prăpastie plină de cadavre

Casa familiei Opgard era situată (destul de convenabil, am zis eu) pe marginea unei prăpastii. Acolo își pierduseră viața părinții celor doi frați și vă sfătuiesc să fiți foarte atenți la ce se întâmplă pe marginea ei. Nu se vor întâlni acolo doar oameni care își jelesc morții. Se vor întâlni orgolii, oameni ambițioși și răniți, demoni interiori și păcate care se vor plătite cu sânge, istorii amoroase și aparențe.

Am înaintat destul de anevoios în poveste. Nu m-am simțit confortabil și nu m-am putut integra deloc în peisaj. Nesbo a preferat un limbaj pe care eu nu-l tolerez ușor, a tras de poveste prea mult și a servit cititorilor săi o serie de coincidențe și de întâmplări din categoria „greu de crezut”. Am așteptat altceva de la acest roman și am rămas cu un gust amar.

Dacă v-am făcut curioși, RegatulJo Nesbo – poate fi cumpărat de pe Libris. Poate vouă vă va fi pe plac.

An aparitie: 2021

Autor: Jo Nesbo

Categoria: Romane Nordic Noir

Colectie: Fiction Connection

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Titlu Original: Kongeriket

Traducator: Andrei Covaciu

2 COMENTARII

Lasă un răspuns