Recviem pentru un asasin – Monica Ramirez Seria Alina Marinescu(#6) ***Recenzie

Nu mi-a fost nicicând mai greu să scriu despre o carte. Mă simt copleșită de toate celelalte volume și nu știam că va fi atât de complicat să renunț la personaje. De mâine agenții mei speciali nu mă mai vor aștepta să mergem în misiuni, preferații mei nu mă vor mai lăsa să trag cu ochiul prin camerele de supraveghere la momentele lor de pasiune. De mâine îi port în suflet și îi las pe raftul cel mai special al inimii mele. Știți ce mă bucură? Că ei rămân aici, aproape. Gata oricând să plece în misiune, cu încărcătoarele pline și cu profilul misiunii descărcat pe PDA-uri. Iar ca să îi însoțesc trebuie doar să deschid cartea…

De la volumul doi, orice scenariu a încetat să mai existe. Nu am mai gândit următoarea mișcare ca la jocul de șah. Am urmărit partida încercând să am atenție distributivă și să gândesc aesemeni unui agent. Să fiu suspicioasă la orice umbră și la orice anomalie. Să fiu atentă și să nu uit o clipă cine sunt cu adevărat ei, apoi eu. A fost o misiune încărcată de emoții, alimentată de tensiune care știa să se concentreze doar în sensul crescător, de umbre, de fantome, de lucruri secrete și de clipe furate.

Monica mi-a spulberat orice profil și mi-a oferit doze de adrenalină, clipe de pasiune, camaraderie, suspans la cote alarmante și un final perfect. Am citit că autoarea nu dorise inițial și acest al șaselea volum. Finalul din 5 îmi plăcea, din anumite puncte de vedere, dar îmi lăsa multe semne de întrebare și îmi nega dreptul de a-mi lua rămas bun de la personajul pe care l-am îndrăgit din prima clipă. Îngerul întunecat care păstra sentimente profunde mascate de scutul dur cu care își îmbrăcase inima. Cel care a anulat o identitate pentru a crea o alta, o femeie puternica, o femeie care putea primi șoc după șoc. Agentul perfect care uita condiția sa dacă ea era pusă în pericol. El știa că va face imposibilul posibil pentru ea. El era cheia ei spre libertate. Chiar dacă putea fi una provizorie și una în care trebuia să privească mereu peste umăr.

Volumul 6 a fost așa… un fel de back to basic. Un volum în care au putut experimenta. Alina a putut gusta pentru o perioadă din libertate și normalitate. Se putea trezi alături de Marius, omul pe care îl iubea din tot sufletul, putea merge la plajă, se putea bucura de soare, de viață, de mâncare și de zile fără moarte. Asta nu însemna că Glock ul nu mai era în noptieră sau că nu se antrena. Era ciudat că ducea dorul agenției Elite. Până la urmă asta fusese singura viața pe care știa să o ducă. Îi era greu acum să nu tresară, să nu fie suspicioasă și să nu interpreteze orice gest.

Însă fericirea nu durează prea mult. Brett le spusese cândva că nimic nu este ceea ce pare. Elite era o agenție secretă, atât de secretă că nu existau însemne oficiale și nu era atestată nicăieri. Dar agenția secretă era măcinată de secretele proprii. Un focar de infecție amplificat de jocuri de putere amenință stabilitatea a tot ce însemnase cândva Elite. Dacă pe parcurs mă gândisem la Brett ca la o simplă victimă a Consiliului, entitatea care conducea din umbră Elite-ul, de data asta, Brett m-a șocat. A trădat toate principiile și regulile și a aruncat cu mai multă nepăsare agenții operativi în bătaia puștii.

Aceiași agenți care pierduseră colegi în misiuni, care nu numai că se pierduseră pe ei de-a lungul anilor petrecuți în slujba Elite, dar pierduseră dreptul la o viață normală, la identitate și la familie. Copiii și soția, dacă existau, ajungeau măsura perfectă de constrângere. Așa era sigură agenția că își păstra asasinii, prin teroare și presiune.

Și dacă crezusem că prin Consiliu lucrurile vor intra pe făgașul normal, m-am înșelat din nou. Jocurile de culise, interesele proprii și acțiunile mânate de orgoliu și de dorința de putere, se pare că sunt singurele reguli după care se ghidează cei mai importanți oameni din sfera agenției. În duelul lor vor exista victime colaterale, victime care au urmat ordinele și au avut încredere în oamenii care trebuia să le șoptească în căști când să inițieze retragerea. Că încrederea le-a fost trădată și că au devenit doar niște nume în niște dosare aflate in Codexul central, nu mai aveau să afle niciodată.

Aș spune atât de multe, mai ales că Monica ne-a oferit suficient material. Dar nu ar fi corect față de cei care abia descoperă această serie. Aș putea doar să vă avertizez…nici nu știți ce vă așteaptă! Nu știți cu cât de multă intensitate veți trăi totul. Nu știți de cât de mult vi se va strânge inima de durere, de cât de mult le veți duce dorul, de cât vă veți bucura alături de ei, sau de cât vă veți simți expuși. Un thriller de excepție, unul de elită în care sunt picurate din când în când, momente de pasiune consumatoare. Un parcurs dulce -amărui care vă poartă într-un vârtej de emoții și adrenalină, din misiune în misiune.

Eu am terminat volumul 6 cu lacrimi în ochi și speranță în suflet. Monica m-a purtat de mână prin povestea ei și a lor până aici. De aici îmi pot închipui ce vreau pe mai departe…ea mi-a oferit un substrat bun, unul care nuanța schimbări, unul care ridica umbrele de pe Elite, unul care permitea fantomelor să se amestece cu realul. Monica, you are the best!  Just like you promised. 

  -Inițiez secvența.

   – Declar secvența încheiată. Monica alături de Alina, Alex, Marius, Roman, Roger, Webb, Ford, Jason, Oliver, au terminat misiunea cu succes și au câștigat un loc în inima mea de cititor. 

”We are the ones who don t exist. Doing the things that never happened. Following orders that were never given.”

Îi mulțumesc autoarei pentru această serie complexă și completă! Pentru fiecare personaj, pentru poveste, pentru pasiune și pentru stilul profi de a scrie. O felicit pentru coperțile minunate și pentru grafica de excepție!

Seria o găsiți pe site-ul Librex, adică aici.