Recenzie: Urzeala tronurilor – George R.R. Martin

Trebuie să fiu sinceră și să recunosc față de voi că dacă nu ar fi fost soțul meu să insiste ca eu să citesc această serie, eu nu aș fi ales-o prea curând, sau poate deloc.

Am văzut un pic trailerele filmelor, câteva secvențe pe ici, pe colo, și nu mă atrăgeau deloc. Prea multe efecte, prea mult fantasy, prea ”dură” locația. Acum trebuie să îi mulțumesc lui pentru că m-a îndemnat să citesc seria. A sperat că o să îmi placă și a sperat că îmi voi schimba părerea. Și așa a fost.

Mi-am luat primul volum al seriei la îndemnul lui și singurul meu regret este acela că nu l-am ascultat când a spus să iau toate cele 5 părți apărute deja la noi. Data viitoare promit să îl ascult.

Nu m-a speriat nicio clipă dimensiunea lui, are peste 800 de pagini, mi-a fost teamă că nu îmi va fi pe plac, că voi avea multăăăăă descriere și mai puțină acțiune. Neah, țeapă!! După ce am depășit primele circa 200 de pagini, cam de atât am avut nevoie pentru a asimila locurile, numele personajelor și toate lucrurile noi, am întors filele cu o curiozitate și cu o plăcere fără margini. Deliciul meu a constat în discuțiile cu soțul meu pe messenger când îi mai ceream informații (pe care oricum nu mi le-a dat) sau îl întrebam dacă așa a fost și în film. Trecusem peste criza iminentă – el stătea cu frica în sân crezând că o va da în bară cu recomandarea lui.

Urzeala tronurilor este o carte complexă. O carte care reconstruiește o lume minunată din nimic, sau mai bine spus din imaginația autorului( care s-a dovedit a fi fabuloasă). Este o carte care îți oferă strategii, urzeli, complaceri, trădări, devotament, jocuri de culise și de onoare, secrete, dragoste și ură. Cum aș putea eu să vă spun mai multe? Cum aș putea reda măcar puțin din complexitatea și modul incredibil în care este țesută această poveste?

Personajele cărții sunt grozave (asta după ce ajungeți să le rețineți numele și Casa din care provin). Mi-au mers la suflet câteva de prima oară și după ce primul de care mă atașasem a murit, a trebuit să îmi reconsider poziția și să îmi țin sentimentele mai la distanță de ele, nu de alta, dar la cum aruncă autorul toate lucrurile în aer, nu aș vrea să sfârșesc cu inima ruptă.

Am simțit, am vizualizat și mi-am imaginat totul o dată cu el. Nu ai cum altfel. Stilul lui de scriere este atât de curat, de clar, de incisiv, încât prinzi drag și de personajele negative, malefic nu este niciunul, cel puțin până acum.

Așa că pentru a sintetiza un pic toate trăirile mele din timpul lecturii, nu voi vorbi despre roman în sine ci voi aduce câteva precizări despre personajele principale. La câte au fost spuse despre această serie și despre ecranizări, nu știu ce aș mai putea aduce eu în plus.

Robert Baratheon (Casa Baratheon) este regele celor Șapte regate (cifra 7 o veți întâlni în mai multe locuri). Regele urcase pe tron după ce cumnatul lui, Jamie Lannister, trădase vechiul rege și îl asasinase. Omorâseră atunci aproape întreaga familie Targaryen, familia moștenitoare a tronului. Robert ar fi fosr un personaj simpatic dacă nu ar fi fost un om plin de slăbiciuni. Prins între regretele trecutului, beție și vânătoarea, actualul rege nu mai era atent nici la ce face regina, nici la situația economică a regatului. Robert mi-a stârnit primul val de repulsie. Era înfumurat, încrezut și incredibil de naiv.

Regina Cersei, este un personaj negativ până în măduva oaselor. Regina făcea parte din familia Lannister, o familie puternică dornică de măreție și putere. Regele și Regina aveau trei copii: Joffrey, prințul moștenitor ( care moștenise mai multe gene Lannister, lucru ce i-a atras un val de antipatie din partea mea), Myrcella și Tommen.

Deși Regele era cel care ar fi trebuit să conducă regatul și să își apere supusșii, veți vedea cât de nepotrivit este Robert și cât de mult nesocotește sfaturile celor din Consiliu, iar Regina vă va oferi mereu doze de suspans în cantități ”letale”.

Jamie Lannister sau Regicidul (el omorâse regele din Casa Targaryen) este alunecos ca un șarpe iar caracterul lui m-a scârbit instant. Este orbit de putere și de măreție.

Tyrion Lannister – fratele lui Jamie și al Reginei- este personajul pe care mult timp nu am știut unde să îl încadrez. Tyrion era pitic, dar învățase să facă dn asta o virtute și nu un defect. Pe cât de mic îi era trupul, pe atât de puternic îi era caracterul. Deși se mulează în funcție de interesele lui și pare născut sub o stea norocoasă, Tyrion te câștigă de partea lui prin replicile spirituale pe care le are mereu pregătite. Cu el am râs de cele mai multe ori  pe parcursul lecturii.

  Daenerys și Viserys Targaryen, ultimii supraviețuitori cu sânge de dragon ai familiei cu același nume, creșteau departe de pământurile lor. Viserys era de drept Regele celor Șapte regate, dar fusese salvat alături de sora sa din masacrul care stârpise familia regală. Viserys ar fi făcut orice pentru a ajunge pe tronul său, așa că nu stă pe gânduri când i se oferă șansa de a o da de soție pe Daenerys lui Khal Drogo, un important negustor de cai care i-ar fi putut furniza armata cu care ar fi atacat Regele Uzurpator. Doar că ambițiile și caracterul lui nestatornic nu sunt chiar calități demne de un rege. Soarta și-o cam merita. Atât! Nu mai spun nimic.

Daenerys m-a cucerit de la prima întâlnire. Căsătoria ei și călătoria către khaesarul lui Khal Drogo este și călătoria către transformarea ei din fetiță în femeie. Se dovedește a fi un om demn și puternic ce își face din ”sângele de dragon” o mantră. Daeneryas este personajul feminin cel mai drag mie, cel puțin până acum.

Acum ajungem la Casa mea favorită. Să nu credeți cumva că s-au terminat personajele! Sunt o mulțime, eu am ales să vă prezint doar câteva.

Eddard Stark este omul care era de două ori înțelept, din punctul meu de vedere. O dată pentru că acceptase funcția de Mână dreaptă a regelui, asta pentru că el era singurul care ar fi putut aduce o urmă de echilibru în acest regat. Și a doua oară pentru că nu urcase el pe tron în locul lui Robert atunci când avusese ocazia. Deși era prietenul cel mai bun al lui Robert încă din copilărie, lui Eddard îi este necunoscut omul care devnise prietenul său după ce urcase pe tron. Eddard nu putea înfrâna toată nebunia Regelui și acceptase decizia acestuia de a lăsa Winterfellul pentru Debarcaderul Regelui pentru că trebuia să afle cine îl omorâse pe Jon Arryn, cel care fusese Mâna înainte de el.

Eddard este un om drept condus de onoare și devotament, principii cu care îi crescuse și pe copiii lui. Catelyn, soția sa, îi dăruise cinci copii și îl respecta, însă nu putea accepta un singur lucru: pe Jon Snow, bastardul lui Eddard.

Jon Snow este primul personaj de care m-am atașat. Mi-a rupt sufletul cu toată durerea lui. Nu avea nume de familie, nu avea poziție socială, nu știa cine îi era mamă și nu avea prea multe drepturi. Chiar dacă frații lui îl acceptaseră, Catelyn Stark nu îl lasă niciodată să uite care îi este locul. Ura ei și plecarea tatălui său la Debarcaderul Regelui îl împing pe Jon să se înroleze în Rondul de Noapte, ordinul din care făceau parte anumiți bărbați ce depuneau jurăminte de onoare și care aveau datoria sacră de a apăra Zidul.

Arya Stark este o copilă extrem de curajoasă ce nu a încetat să mă surprindă, asta în timp ce sora ei mai mare, Sansa, m-a dezamăgit constant. Robbert este fiul cel mai mare a lui Eddard și cel care îi moștenește toate trăsăturile. Sper să ajungă un bărbat bun și drept ca și tatăl său. Bran este un copil inteligent, dar are o soartă mult prea grea. Rickon era mezinul familiei, el nu a fost prea prezent în acest volum.

În familia Stark, în aceste ținuturi înghețate, toți așteptau cu înfrigurare iarna. Zugrăvită în teamă și în tonuri reci, iarna se pare că este nu numai un anotimp ci un fenomen care are urmări tragice. De ce oare? Încă nu am aflat. Știu doar că deși ei se pregăteau pentru Iarnă, viașa i-a luat prin surprindere și a țesut între ei un fir nesfârșit de urzeli, de complicații și de trădări.

Mai adăugați la toate aceste personaje un eunuc capabil de orice, un ”Degețel” care se plia în funcție de interese, Case rivale, intrigi și secrete, crime și răzbunare și veți obține cartea fenomen care m-a ținut prizonieră în ultimele zile.

Am devorat cartea asta și am terminat-o cu sufletul la gură. Cei ce au citit deja seria știu despre ce vorbesc, cei care nu…vor afla în curând. Sfat pentru cei din urmă: nu vă atașați de personaje! Nu mor toți, dar sunt câțiva care ies din decor.