Recenzie: Unde esti – Marc Levy

Înțeleg și mai bine cu fiecare carte pe care o citesc, de ce iubesc așa de mult poveștile și stilul lui Marc Levy. A fost dragoste literară la prima vedere. Deși mai am acasă câteva titluri care mă așteaptă și vreo câteva doar bifate pe lista de dorințe, știu cu siguranță că Levy este unul dintre autorii mei preferați.

Poveștile lui nu sunt neapărat pline de acțiune, de suspans și adrenalină; sunt povești pline de emoție, de personaje credibile și extrem de bine conturate, povești care mie mi se lipesc de suflet mai rău ca timbrul de scrisoare.

Am citit până acum ”Și dacă e adevărat”, ”Te voi revedea”, ”Mai puternic decât frica”, ”Și dacă aș mai trăi o dată”, dar Marc Levy reușește încă să mă uluiască, să mă surprindă cu întorsăturile de situație și cu împrejurările prin care își trece personajele.

În povestea din ”Unde ești” am întâlnit două femei aflate la Poli opuși, din punctul meu de vedere. Nu știu cum se face că în ultima vreme dau numai peste personaje feminine pe care le-aș scutura puțin. Mă așteptam, din descrierea de pe spate, la o poveste de dragoste între doi adolescenți. Nu este așa. Nu este un roman clișeic. Este un roman care abundă în maturitate, în asumare, în acceptare și care reinventează relația mamă-fiică.

În prima parte a cărții aflăm detaliile poveștii lui Philip și a lui Susan. Doi copii uniți de prietenie și de drama din viața fetei. Ea rămăsese orfană de ambii părinți iar el îi rămăsese singurul sprijin. Crescuseră împreună și erau de nedespărțit. La un moment dat își amestecaseră și planurile de viitor iar ironia sorții este că amândoi au sfârșit prin  a face carieră încrucișată: ea devenise voluntar în acțiuni umanitare în Honduras, deși el își dorise inițial să devină pompier; iar el ajunge să studieze Artele și să dea culoare și viselor ei.

Deși nu îi înțelegea avântul acesta pentru acțiunile umanitare, Philip o sprijină pe Susan în toate deciziile ei. Îi întâlnim chiar pe aeroportul de pe care Susan urma să decoleze în împlinirea chemării sale. Ea trebuia să stea departe pentru doi ani de zile, el avea să rămână acasă și să o aștepte. Își jură doar că își vor scrie, că se vor iubi și că se vor întâlni peste doi ani la aceeași masă, unde el o va aștepta cu două cupe de înghețată de vanilie acoperită cu ciocolată caldă.

La început am fost oarecum plictisită și mă amețea saltul de la viața din Manhattan la cea din Honduras. Mintea mea sărea de la un stil la altul. Dacă în Manhattan viața lui Philip era aparent lipsită de griji și el găsea timp pentru a mai privi cerul, la Susan altfel stăteau lucrurile. Ea o lua zi de zi de la capăt, clădea alături de voluntari pe sângele închegat de pe sol viitorul unei lumi care era lovită prea des de calamități naturale.

Susan cea încrezătoare, veselă și plină de dorințe rămăsese pe teritoriul Americii. În Honduras întâlnim o altă Susan. Una irascibilă, una agresivă și una care mie mi s-a părut la fel de instabilă ca o frunză în vânt. Deși sentimentele lui Philip reies din fiecare rând pe care aceste i-l scrie, Susan este prinsă între două lumi; între Susan cea care îl respecta pe Philip și Susan cea care nu mai găsea sensul unei vieți în luma dinainte de Honduras.

Pentru instabilitatea ei afectivă am fost de câteva ori extrem de aproape de a scutura puțin cartea, sperând că așa o trezesc din transa asta. M-a durut să văd că îi dădea false speranțe lui Philip când ea știa că nu va reveni curând acasă.

Când Philip înțelege și el adevăratele intenții ale lui Susan, îi dă o șansă lui Mary, tânăra jurnalistă de la agenția unde lucra. Ea îl iubea, el o îndrăgea și știa că de o astfel de femeie avea nevoie în viața lui, dar fantoma lui Susan nu se lăsa dusă așa ușor.

Aici am dat de primul meu moment de cumpănă în lectură. Am crezut că există doar două posibilități: fie Philip trăia o viață de nefericire alături de Mary și poate, la bătrânețe va pleca lângă Susan în Honduras; fie Susan revine în viața lui și el divorțează. M-am păcălit în stil mare! De aici urmează partea mea preferată! Susan revine în viața lui, dar nu așa cum am crezut eu. Aici toată situația se răstoarnă într-un mod care mie mi-a tăiat răsuflarea și tot de-aici am început să o simpatizez și mai mult pe Mary.

Dacă vă amintiți, vă spuneam mai sus că femeile din povestea asta se află la Poli opuși. Pe Susan am încercat să o înțeleg. I-am apreciat dedicarea, lupta neobosită pe care o ducea într-o lume care până atunci îi fusese străină. Dar dacă din dragoste pentru lume putea să facă atâtea sacrificii, cum nu putea, din dragoste pentru un singur om, să îi redea acestuia fericirea și liniștea? Mi s-a părut egoistă pe alocuri, și un pic imatură.

Mary este revelația din acest roman. Pusă față în față cu o situație extrem de ciudată, Mary reacționează firesc, dar grosolan. Apoi înțelege și în numele iubirii nemărginite pe care i-o poartă lui Philip nu încetează să lupte și să mă surprindă.

Finalul poveștii lor m-a trecut dintr-o stare în alta. Am plâns (nu vă era dor?) și mi-am îmbrățișat cu drag personajele preferate. Vă recomand cartea și vă rog să nu îl ocoliți pe Levy și scrierile sale!

Ps: Am uitat din nou să precizez un aspect care pe mine m-a impresionat teribil. Autorul inserează în operele sale și evenimente reale (dezastre, calamități) și construiește în jurul lor povești remarcabile.

 
Mulțumesc mult echipei de la targulcartii.ro pentru oportunitatea de a mă delecta cu acest roman! Dacă sunteți curioși, voi îl puteți achiziționa de pe site-ul lor.
Dacă tot ajungeți aici, vă aduc aminte să nu uitați nici de librăria online Libmag, unde zilele acestea cumpărați două titluri de la Editura Trei și primiți trei!
 
Despre carte:
Editura: Trei
Anul: 2006
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 258
Traducator: Mary-Jeanne Vasiloiu