Recenzie: Traficantul de umbre – Monica Ramirez

 
Știți senzația aia dulce de toropeală, de relaxare, de calm, în timpul lecturii? Nici eu! Nu când autorul cărții este Monica Ramirez și nu când ești aruncat în vâltoarea acțiunii din prima pagină! Nu te lasă să clipești pentru că sigur pierzi ceva, nu te lasă să te obișnuiești prea mult cu locația pentru că ești purtat într-un păienjeniș de orașe pe toată harta lumii, nu te lasă să respiri normal pentru că îți impune o altă schemă de inspirat – expirat!
La un moment dat am avut nevoie de o pauză și m-am întrebat de unde atâta imaginație, de unde vine toată naturalețea asta cu care așterne de la romance la thrillere pe pagini? Auzisem eu cândva că există autori care spun că anumite cărți de-ale lor se scriu singure. Răspunsul meu: no way! Ei iată-mă la finalul altei aventuri marca Ramirez crezând eu de data asta că acest roman s-a scris singur. Doamna autoare, să mă iertați, căci știu cam ce volum de muncă este în spatele fiecărei opere. Dar!! Acel ”dar” minunat… nu e vina mea că tu ai talentul de a face ca totul să se încadreze perfect, nu e vina mea că ai peniță fermecată cu ajutorul căreia creionezi personaje atât de faine și de credibile.
Despre Traficantul de umbre ce să vă spun? Poate chestia asta vă va face cumva să înțelegeți starea mea: luați un corp A pe care îl așezați într-un corp B. Urcați corpul B în 5 secunde la cota 2000. Apare un nod în gât, se iscă niște fiori dulci și veți avea palme reci. A se identifica vinovatul. Nu mai căutați!  Vă spun eu: Monica Ramirez este vinovatul de serviciu!
 
Înainte de a vă spune câteva lucruri despre carte, aș vrea să vă rog să nu faceți vreo analogie între seria Alina Marinescu și Traficantul de umbre. În afara faptului că există o agenție secretă și că lumea aceasta este la fel de plină de umbre ca și lumea Elite, nu veți găsi altă asemănare și veți pleca cu stângul în acestă aventură. Nu ar fi prea corect, nu?
Laurence – Jacques Fournier încetase de mult să mai fie adevăratul Laurence. Laurence cel normal rămăsese în urmă și fusese înlocuit de un om liber, un om dur și extrem de puternic. Laurence avusese o copilărie normală, fusese un adolescent obișnuit până când datorită geloziei sale își ucide prietenul cel mai bun. Puteau împărți orice, dar nu aceeași femeie. Laurence este închis și deși el ajunge să fie eliberat, lasă în urma lui între acei patru pereți tot ce avea uman și devine temutul Laurence – liderul unei rețele internaționale de hoți de elită. Furau orice de la bijuterii la opere de artă, de la secrete politice la armament. Erau unsprezece oameni extrem de bine antrenați și foarte buni în ceea ce făceau.
Laurence avea propria rețea de informatori iar informația în lumea lui însemna putere. Știa pe ce butoane să apese pentru a obține ce dorea, știa pe cine poate cumpăra și cine trebuia să dispară.
Deși se bucura de influența lui în multe cercuri politice, Laurence află mult prea târziu că o agenție ultrasecretă – Satt: Agenția Uniunii pentru Tactici Speciale Anti- Teroriste – îi fila toate operațiunile și că erau pregătiți să îl facă să dispară. Satt alesese un moment propice – o afacere pe cale să se încheie cu niște germani. Însă hotărârea și duritatea lui Laurence le dejoacă planurile. Avionul celor de la Satt este doborât iar adevărata luptă e pe cale să înceapă.
Laurence trebuia să descopere cine era Satt și cine conducea agenția. Ca să ajungă dă dezintegreze această agentție din interior trebuia să ajungă la oamenii potriviți și să le afle punctul vulnerabil, iar la asta era cel mai bun. Avea contactele potrivite și putea apela la orice metodă pentru a reuși. Se agățase de acestă identitate pe care și-o crease deși în spatele acestei măști de dur pe care o afișa avea propriile puncte slabe. Laurence nu era capabil să mai vadă lumina din interiorul său și se învăluia treptat în întuneric.
 
Laurence crescuse în casa unor prieteni alături de fiica acestora, Sybille. Deși Sybille era mai mare cu câțiva ani, relația lor se consolidează treptat și cei doi ajung să se comporte ca frate și soră. Sybille era singura rază care pătrundea în întunericul lui, dar oare dacă ar fi știut cine este el cu adevărat și de unde veneau banii, l-ar mai fi considerat fratele mai mic?
Sybille era o moștenitoare extrem de bogată și foarte prietenoasă. Nu își alesese prea bine prietenii, dar acum, la sfatul lui Laurence, încerca să se desprindă de anturajul în care intrase. Sybille îl iubea pe ”fratele” ei chiar dacă acesta avea mult prea multe secrete. Îi erau de-ajuns dragostea și clipele pe care le petreceau împreună.

Dar exact dragostea și grija pentru el o vor condamna la o viață în temniță!

  Un ”prieten” de-al ei, Bayard, o șantajează cu descoperirile pe care le făcuse despre Laurence. ”Cariera” lui de hoț va fi dată în vileag celor de la poliție dacă Sybille nu îl ajută să pătrundă în cercurile ei sociale pentru a face trafic cu droguri. Sybille știa cât de dureroasă fusese pentru el perioada în care fusese închis, așa că nu îl putea condamna pe Laurence pentru a doua oară cu mâna ei. Cu mult calm și sânge rece îl împușcă pe Bayard și își așteaptă sentința sperând ca Laurence să nu afle niciodată adevăratul motiv.
Tocmai când credeam că ritmul alert de până aici se va potoli, am avut parte de o altă lovitură de proporții! Satt o recrutează pe Sybille din închisoare. I se șterge toată viața anterioară, este antrenată, formată și instruită pentru a fi un agent Satt perfect. Problema e că nu putea lua legătura cu Laurence și acum erau nevoiți să lupte cumva unul împotriva celuilalt. Lumină contra întuneric. Dar cine era Lumina acum? Exista moarte, atâta moarte, în lumea lor… dar mai era loc și pentru emoții?
 
 
Adrenalină și tensiune picurată strop cu strop nu pentru a te liniști ci pentru a te ține continuu în alertă cu nervii întinși și cu manichiura praf. Acum stau și mă gândesc la cât de complex a fost firul acestui roman și cât de ușor mi-a fost, prin măiestria autoarei, să îl parcurg și să îl înțeleg. Toate piesele s-au încadrat perfect iar la final razele dragostei străpung întunericul. Ce? Credeați cumva că nu vom avea și câteva scene de dragoste? Avem, avem! Suficiente cât să lase garda jos dar nu cât pentru a depune armele.
 
Pe Sybille am admirat-o pentru devotamentul și pentru curajul ei, iar pe Laurence l-am plăcut de la prima pagină. Cine a mai ținut cont că e bad boy la cum arată? Laurence credea că întunericul îl putea ascunde mereu, dar întunericul nu putea ascunde ce avea el în suflet. Era gata de orice sacrificiu și de orice nebunie pentru cea care îi fusese punct de sprijin și echilibru atâția ani.
O luptă continuă pe diverse planuri, un suspans teribil și un ”scenariu” demn de filmele de acțiune – asta este ”Traficantul de umbre”!
 
Dacă nu aveți această ediție – care arată super!! – o găsiți pe site-ul Librex, adică aici! Nu uitați că autorul lunii, adică Monica Ramirez, are toate cărțile cu 20 % reducere, autograf și transport gratuit!!
 

Mulțumesc mult, Monica Ramirez ,pentru carte! Întrebare: eu ce mă fac până apare următoarea?