Recenzie: Tony & Susan – Austin Wright

Am avut atâtea așteptări de la cartea asta! Dar m-a dezamăgit cumplit. Aveam nevoie de un thriller, de adrenalină și suspans. Voiam să găsesc romanul acela care să mă lovească fix în moalele capului și să mă țină prizoniera lui pentru câteva ore bune. Aș fi vrut să mă simt parte din poveste, să caut, să investighez, să mă tem și să încerc să descopăr misterul, să văd dacă pot intra în mintea autorului și să îi pot anticipa mișcările.

La început, nu e rea cartea. Am avut impresia că îmi promite toate stările de care aveam eu nevoie și mi s-a părut destul de interesant stilul în care sunt transpuse poveștile. Avem parte de o poveste într-o poveste. Autorul este pe rând atât cititorul cât și criticul operei sale prin ochii lui Susan.

Susan primește manuscrisul unei cărți semnate de Edward, fostul ei soț. Se căsătoriseră de tineri, din motive greșite, și ajunseseră foarte repede la adulter, apoi la divorț. Ea fusese criticul încercărilor lui eșuate de a deveni scriitor. Era foarte aspră în observațiile sale și poate tocmai de aceea, Edward are acum nevoie de aprobarea ei.

Susan avea trei copii din a doua căsătorie și pe parcursul serilor în care ea se va delecta cu romanul lui Edward, se va supune de una singură unei introspecții și va judeca prin maturitatea de acum, atât prezentul cât și trecutul. Dacă în trecut a plecat repede din relația care nu îi făcea bine, în prezent nu reușește să trăiască decât pentru bunăstarea familiei, dar nu și pentru ea.

Susan acceptă să citească manuscrisul neștiind la ce să se aștepte din partea fostului ei soț și găsește o fereastră de trei zile chiar de Crăciun când soțul ei actual era plecat la o conferință medicală. Timp de trei zile o vom însoți pe Susan în aventura lecturii și ne vom recunoaște cu siguranță. Autorul precizează toate obiceiurile unui cititor, senzațiile pe care le experimentează când dă de o carte bună, avalanșa de emoții și de întrebări. Și după cum vă spuneam, la început, romanul lui Edward este unul care te ține în priză, îți dă fiori și efectiv, nu știi la ce să te aștepți. Pe parcurs devine ușor plictisitor, forțat și lipsit de sens. Cel puțin, așa a fost pentru mine.

Cartea lui Edward se numea ”Animale de noapte” iar Susan este conștientă că s-ar putea fie să o impresioneze, până la urmă nu știa ceea ce devenise Edward la maturitate; fie să o determine să fie la fel de aspră ca și în perioada căsniciei lor. Edward părea să fie un tip superficial, lucra în domeniul asigurărilor, se recăsătorise dar crease un personaj total diferit de ceea ce era el cu adevărat, deși are grijă să introducă și elemente sau nume reale din trecutul lui personal.

Animale de noapte începe cu o scenă care mie îmi promitea extrem de multe. Matematicianul Tony Hastings călătorește cu familia lui în Maine la casa lor de vacanță. Laura, soția lui și Helen, fiica lor erau total diferite de Tony. El era tipicar și nu ar fi făcut ceva nelalocul lui. În seara aceea, Helen îi sugerează să nu mai oprească la motelurile de pe autostradă ci să continue călătoria spre Maine. Asta ar fi fost ceva ce Tony nu a făcut niciodată. Cuprins de emoția aventurii, Tony acceptă, neștiind că noaptea aceea va fi una extrem de grea și de periculoasă pentru ei.

După o șicană în trafic, Tony este forțat să părăsească autostrada și este acostat de bărbații din mașina implicată în jocul nebunesc din trafic. Erau trei, păreau supărați și periculoși. Îi schimbă lui Tony roata defectă cu care se alesese în urma acestui episod, ca pentru a-i demonstra ce oameni de treabă erau ei și îi sugerează acestuia să meargă la poliție pentru a semnala incidentul. Numai că îl forțează pe Tony să meargă separat de familia lui, deși inițial acceptaseră să călătorească în formula de până acum. Helen și Laura sunt însoțite de doi bărbați, iar Tony va pleca cu unul dintre ei în mașina acestora.

Este dus pe drumuri lăturalnice într-o pădure și abandonat acolo. Nu știa unde se află, era noapte și nu știa nimic despre cele două femei. Trebuia să se salveze și să ajungă în presupusul oraș pe care îl menționaseră bărbații. Numai că Tony era convins că aceasta era doar o iluzie și că răul de-abia de acum începea.

Mai departe nu are rost să vă spun. Ar trebui să descoperiți singuri ce s-a întâmplat. Vă spun că Tony nu m-a convins deloc prin comportamentul lui. Mi s-a părut la fel de ambiguu ca și autorul în unele precizări și în unele frazări pe care nu le-am putut înțelege. Paralelele cu viața lui Susan mi s-au părut nefondate, mai ales că în viața ei vorbim de plafonare, pe când în Animale de noapte ar fi trebuit să avem parte de teroare și suspans.

Dezamăgitor pentru mine a fost finalul. Nu am înțeles de ce autorul a mers în direcția aceea. Mi s-a părut forțat și lungit la nesfârșit. Aș fi fost mai mulțumită de o anchetă adevărată, una în care să simt că citesc un thriller; o vendetta personală, una în care să simt furia lui Tony, dar eu am simțit doar neputință.

Nu m-a surprins deloc și consider că încadrarea în genul thriller este o greșeală. Asta este părerea mea. Cartea a stat la baza filmului ”Animale de noapte”. Eu nu sunt curioasă să văd și filmul, mi-a ajuns cartea.

Mulțumesc echipei de la targulcartii.ro pentru exemplarul oferit! Cartea o puteți găsi chiar aici și abia aștept și părerile voastre despre ea! Eu eram tare curioasă să văd ce este cu acest roman pentru că auzisem de multe păreri negative. Se pare că  fac parte din categoria lor.

Despre carte:
Editura: Litera
Colectia: Buzz Books
Anul: 2016
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 368
Traducător: Gabriel Stoian
Observații: Romanul care a stat la baza filmului „Animale de noapte”;