Recenzii

Recenzie: Toate titlurile bune au fost date – Silviu Iliuță

21167178_1959413784325327_2142602703552349428_o.jpg
 
”Toate titlurile bune au fost date” …niciun titlu nu cred că s-ar fi potrivit mai bine. Am tot încercat pe parcursul lecturii să mă gândesc la un titlu din ăla clasic, sau măcar unul care să te ducă în altă parte cu gândul, ceva să aibă vreo legătură cu intriga, deznodământul. Nu am găsit unul mai potrivit. Ăsta este perfect. M-a indus în eroare, atât el, cât și autorul. Mă gândeam că voi râde în hohote, așa a și fost, pe alocuri. Dar nu mă așteptam să și plâng la o carte semnată de Silviu Iliuță.
Pe Silviu îl ”știu” de pe blogul lui. Cine nu îl știe? Cine nu îi cunoaște ironia, umorul? Mă așteptam să trateze subiecte rupte din cotidian cu același filtru umoristic. M-a surprins însă din primele  pagini cu o altă latură de-a lui, una pe care nu o cunoscusem prea bine.
 
Incipitul cărții ni-l înfățișează pe Silviu în perioada comunistă cu toate lipsurile și frumusețea ei.
 
”Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu nt. Țin minte că într-o dimineață am găsit pe ea o feliuță de salam care avea în componență urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.  Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.”
 
”„Poate că ți se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg, e posibil să fi fost puțin subdezvoltat și din cauza loviturilor la cap.”
 
Asta este partea care mi-a plăcut cel mai mult. A descris cu sinceritate și transparență o perioadă pe care ador să o descopăr prin ochii celor care au trăit-o, cu bune și cu rele. Perioada găștilor care închiriau filme, a petrecerilor care se nășteau din nimic, perioada când puținul încă mai bucura oamenii, când nu exista atâta superficialitate și egoism. Incursiunea în adolescenta lui Silviu, și implicit a prietenilor săi, mi-a indus o stare de nostalgie și de bine.
 
„Creșteam și, pe la 14 ani, tropăiau hormonii prin mine ca dracii pe pereții bisericilor. Mulți și de nestăpânit. Întotdeauna m-am întrebat dacă bisericile au picturi cu sfinți în care apar și draci sau picturi cu draci în care apar și sfinți. Proporția este cam de trei-patru draci la un sfânt în fiecare tablou, deci nu știu ce să spun. Dar las asta pentru altădată.”
 
Credeam că așa va fi toată cartea. Prima păcăleală. Povestea lui ”Tom”, cel mai bun prieten din copilărie și căutarea lui în tot răstimpul acesta, m-a sensibilizat peste măsură. Am crezut că va fi un episod sporadic. Sensibilitatea nu era ceva ce știam despre Silviu. Nu vă închipuiți că este vreun sadic, sau mai știu eu ce. Doar că sarcasmul, autoironia lui fină și stilul tranșant în care disecă lucrurile, îmi formaseră o altă oipnie despre el. Și-apoi….se apucă de scris, devine autor și îmi dă peste cap tot ce credeam.
 
Povestea pe mai departe aș putea să o descriu ca un slalom. Un slalom printre aminitiri, printre emoții și stări. Am plâns, am râs, am împărțit cu alții fazele amuzante și am ținut pentru mine bucățelele de text care au adus în lumină oameni speciali. Pentru asta trebuie să îl felicit pe autor. A ales să vorbească despre ei într-un mod original. I-a făcut eroii propriilor povești și i-a învăluit nu în super puteri ci în frumusețe, una care vine din interior.
 
La început nu am reușit să prind saltul ăsta dintre planuri. Am pierdut startul. După prima poveste, mi-a rămas un semn de întrebare. După a doua, începusem să ”prind” gustul. Iar după următoarele…mai voiam.
 
”Toate titlurile bune au fost date” este o carte de citit, de înțeles și de apreciat. Aș face o comprație cu viața. Cartea este exact ca viața. Mai râzi, mai plângi, mai suferi sau o mai iei de la capăt. Silviu a ”crescut” romanul urmărind tot traseul vieții. Din copilărie până la maturitate. O maturitate care se vrea nu numai la nivel fizic, ci și la nivel intelectual. Una în care să înțelegem că viața este prea frumoasă pentru a fi rotițe în cadrul unor multinaționale, roboței programați să asiste la trecerea propriilor vieți.
Ups…am picat în latura filozofică. Mulțumesc autorului pentru că se ține departe de clișee. Scrie simplu, cu nerv și cu originalitate. Pentru asta vreau să citesc și volumul doi. Am auzit că ”a găsit titlu”.
Dacă vreți să vă rupeți de cotidian, să îndulciți rutina și să vă bucurați de câteva reprize sănătoase de râs…citiți cartea. Dacă vreți să dați vina pe cineva…citiți cartea. Dacă vreți să… citiți cartea.
 
Mulțumesc echipei de la Bookzone pentru oportunitatea de a citi acest roman! Cartea ”Toate titlurile bune au fost date” poate fi achiziționată de pe site-ul editurii! (pentru acces instant pe pagina lor, dați click pe numele cărții).
Și dacă nu puteți aștepta…aici aveți și volumul doi, ”Am găsit titlu”.
md1.jpg
 

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *