Recenzie: Te văd – Clare Mackintosh (editura Trei)

Dacă sunteți în căutare de o carte care să vă țină în șah-mat pentru câteva ore, atunci ”Te văd” este cartea potrivită! Țintuită la pat de o răceală, am profitat la maxim de fiecare clipă. Oricum nu aș fi avut altă alternativă în fața acestui roman.

Simțeam că un thriller bun mi-ar mai anima spiritul și mi-ar condimenta un pic viața. Se pare că nu am dat greș. ”Te văd” este un roman foarte bine alcătuit, un roman care subliniază vulnerabilitatea siguranței noastre deși trăim în orașe aglomerate și fragilitatea intimității noastre de vreme ce mai toate lucrurile le expunem în online.

Cine se gândește atunci când postează o poză pe diferitele rețele sociale că ar putea deveni victima unui agresor? Te-ai gândi vreodată că o poză de-a ta poate fi decupată și pusă apoi în anunțul din ziar în secțiunea ”escorte/dame de companie”? Nu contează câți ani ai, nu contează cum arăți. Gusturile sunt mereu diferite, așa că nu știi niciodată cui îi vei stârni interesul. Ei câștigă mii de lire, tu primești în schimb o urmărire, sau chiar moartea.

”Rutina este confortabilă pentru tine. Este familiară, îți dă încredere. Rutina te face să te simți în siguranță. Rutina o să te omoare.” 

Zoe Walker nu s-ar fi gândit niciodată că rutina ei zilnică ar fi putut să o pună în pericol vreodată. După divorțul de Matt, Zoe se mutase alături de cei doi copii ai săi într-un cartier londonez periferic. Katie, fiica ei, avea acum nouăsprezece ani și își dorea cu disperare să fie actriță. Până atunci, era doar ospătăriță în centrul Londrei. Justin avea douăzeci și doi de ani și devenise un adult responsabil dintr-un adolescent rebel. Firea lui dificilă mai ieșea uneori la suprafață datorită prezenței lui Simon, noul iubit al lui Zoe. După o viață agitată și după o lipsă acută de dragoste și atenție, Zoe găsise în persoana lui bărbatul perfect. Să fie el prea bun pentru a fi adevărat?

Zoe mergea în fiecare zi la birou urmând același drum. Schimba două metrouri și răsfoia în acest timp London Gazette. Viața ei se desfășura parcă după un program prestabilit, dar asta nu o deranja. Era chiar confortabil. Până când din ziar, mai exact din secțiunea cu anunțuri cu escorte, îi zâmbește chiar…ea. Era figura ei. Era ea fără ochelari. Putea exista o clonă? Era ea cu siguranță. Era? Sau îi juca mintea feste?

Acasă Justin îi susține teoria, Simon îi spune că sigur se înșală, mai ales că numărul de telefon de sub poză nu era alocat și că adresa site-ului ”găseșteperecheapotrivită.com” se pare că nu este accesibilă fără o parolă.

Deși are pe interior un semn de îndoială, Zoe renunță la idee până când descoperă în altă ediție mai veche a ziarului poza unei alte victime. Cathy Tanning apăruse în ziar fix cu două zile înainte de a i se fura din geantă cheile casei. Să fie o coincidență? Știa Zoe că fusese fotografiată?

Dacă mai are cumva vreo incertitudine, aceasta îi este spulberată în momentul când află de la știri că femeia care apăruse în acea dimineața în ziar în aceeași secțiune este găsită moartă într-un parc. Pentru Zoe este clar că anunțurile și crimele, furturile și denunțurile de hărțuire sexuală sunt legate precum zalele unui lanț. Este convinsă că ceva rău i se va întâmpla și devine extrem de suspicioasă la adresa oricui.

După ce încearcă să spună și Poliției despre anunțurile din ziar și presupusa legătură dintre crime și poze, Zoe se află la capătul răbdării. Nu primise atenția cuvenită, așa că intră în scena singurul om care o ascultase: Kelly Swift.

Kelly era acum polițist secțiunea Transporturi. Îi era dor să poarte uniforma, să facă parte dintr-o anchetă adevărată, dar fusese mutată disciplinar. Ea era victima propriilor sale gânduri. Se simțea vinovată pentru ceva ce pățise sora ei geamănă și acest gând îi intoxica mintea și îi afecta cariera. Kelly făcea întotdeauna front comun cu victimele, chiar dacă asta presupunea încălcarea regulilor.

”găseșteperecheapotrivită.com” era un site care punea la dispoziția oricui era gata să plătească profilul a sute de femei. Cum se îmbrăca, ce făcea în timpul călătoriei cu metroul, cât dura călătoria, ce măsura purta și ce nivel de dificultatea avea găsirea ei. Nu conta cine se ascundea în spatele ecranului: violatori, criminali sau bărbați disperați după o relație de dragoste. Metroul oferea sute de victime în fiecare zi, iar rutina femeilor ce călătoreau era asul din mânecă pentru reușita afacerii.

Am întors pagină după pagină și m-am simțit prinsă și urmărită în rețeaua aceea întortocheată de informații. Simți teroarea și vizualizezi pericolul expunerii. Strângi din dinți și mai dai o pagină. Din punct de vedere psihic, ești complet debusolat. Nu știi către cine să îți îndrepți atenția, mai ales că fiecare pistă este ca o izbitură în zid. Citești pe nerăsuflate, te mai uiți de două ori în spate pentru că ai impresia că rolurile vi se confundă la un moment dat. Apoi, vine epilogul. Și știi cum e? Îți spun. Ești pe marginea prăpastiei și atârni de un fir de păr. Sau de parcă tocmai te-ai izbit tu de un zid. Fabulos sfârșit! Mi-a aruncat încă o dată sufletul și liniștea în aer. Nu am citit romanul de debut al autoarei, deși îl am acasă, dar am înțeles că și acela are un final neașteptat, fapt ce mă determină să îi dau autoarei premiul întâi. Si cu coroniță.

Recomand! Recomand! Recomand!
Cartea am primit-o de la Libmag, librăria virtuală care îți oferă sute de titluri la prețuri avantajoase. Dar acest lucru nu a contribuit cu nimic la părerea mea expusă mai sus. Cartea poate fi cumpărată de aici! E numai bună de pus pe listă pentru Moș! Fie că ați fost cuminți, fie că nu. 🙂