Recenzie: RAGDOLL Ultima ta zi – Daniel Cole

---

Descriere:

William Fawkes, un detectiv controversat căruia i se spune Lupul, tocmai s-a întors la post să preia o anchetă incitantă, după ce fusese suspendat pentru agresarea unui suspect.  Când fosta sa parteneră, agenta Emily Baxter, îl cheamă la locul unei crime, Fawkes este sigur că acesta este cazul pe care îl aștepta: cadavrul este alcătuit din părți dezmembrate aparținând trupurilor a șase victime, cusute laolaltă ca o păpușă de cârpe – presa îl numește Ragdoll. 

  Fawkes primește misiunea de a afla cine sunt victimele, dar ancheta ia o turnură neașteptată și riscantă când fosta sa soție primește o listă cu șase nume și datele la care Ucigașul Ragdoll plănuiește să atace. 

   Iar ultimul de pe listă este Fawkes.

 

Ce faci când plouă afară și ai nevoie de un thriller bun, bun pentru a ieși din monotonie? Intri pe Libris și dai un tur virtual de librărie. Te pierzi printre jocuri, cărți, noutăți și pui câte ceva în coș. Sună bine, nu?

Vă spuneam zilele trecute că aveam nevoie de o carte bună, una din aia plină de acțiune, de suspans, de  adrenalină. Simțeam că aș citi o carte pe care să nu o pot descifra la prima vedere, o carte care să mă țină prizonieră și să îmi ofere câteva bătăi de inimă în plus pe minut.

Știți că sunt o persoană fricoasă, dar ironia sorții face ca thrillerele să fie fix romanele care îmi resuscitează pofta de viață sau care mă fac să tresar de extaz și încântare (asta dacă reușesc să dejoc cumva planurile autorului).

Primele pagini ale cărții mi-au declanșat punctul sensibil în materie de seriale: CSI New York. Le-am iubit, le-am devorat și am rămas surprinsă de cât de mult poate însemna o bucată de fibră sau o urmă de talpă de pantof. Pe lângă faptul că vizionam cu sufletul la gură fiecare episod, încercam de fiecare dată să descifrez cazul. Mi-a ieșit de câteva ori.

După primele pagini ale cărții și după ce primul fior s-a răspândit prin tot corpul, eram sigură că voi citi o carte din aia bună, capabilă să îmi scoată sufletul prin piele și să mă pună la încercare. M-am așezat mai bine, am luat o gură de apă și mi-am jurat să nu clipesc prea des. Să nu pierd ceva, nu de frică. 🙂 Pe cine mint? Mi s-a ridicat părul de pe mână de câteva ori! :-))

  *** Acțiunea debutează în plin proces, într-o sală de judecată. Jurații aveau rolul de a-l achita sau de a-l condamna pe Naguib Khalid, un musulman sunnit britanic de origine pakistaneză, șofer de taxi în capitală. El era principalul suspect în cazul supranumit de presă ”Ucigașul incinerator”.

Douăzeci și șapte de victime în douăzeci și șapte de zile, toate prostituate între paisprezece și șaisprezece ani. Cadavrele erau incinerate și majoritatea probelor se pierdeau, însă detectivul William Oliver Layton-Fowkes, alias Lupul, reușește să asocieze ADN-ul a trei victime cu cel găsit pe bancheta taxiului condus de Khalid.

Din lipsa probelor și datorită impactului pe care îl avea asupra lor toată presiunea din cadrul mass-media, jurații îl declară nevinovat pe Khalid. Acesta este momentul în care toată furia și disperarea Lupului atinge cote alarmante și îl atacă pe suspect chiar în boxa acuzaților. Îl lovește de câteva ori înainte să fie reținut de polițistul din sală.

Un linșaj mediatic fără precedent se soldează cu suspendarea Lupului și cu internarea sa într-o clinică psihiatrică. Primarul, presa și colegii din Poliție, acuzau rând pe rând comportamentul lui și nimeni nu credea că faimosul detectiv va reveni în anchetele lor prea curând. Câteva luni mai târziu, Khalid răpește și omoară o fetiță și este prins în flagrant. Lupul este eliberat și obligat doar la lungi ședințe la psiholog.

Dar se pare că liniștea nu face parte din dicționarul Lupului. După divorțul de soția sa, jurnalista Andrea, Lupul se mută într-un cartier rău famat, într-un apartament murdar și înghesuit. Peste drum de apartamentul său, o crimă zguduie liniștea nopții. Este chemat de urgență și ceea ce crezuse inițial că va fi o doar o crimă, se transformă în coșmarul vieții lui.

În apartamentul mic, înțesat de polițiști, este găsit un cadavru, dar care însumează șase victime. Cum este posibil?

”Lupul avu nevoie de un timp ca să-și dea seama care era cea mai îngrozitoare caracteristică a scenei din fața lui: piciorul negru prins de trunchiul alb. Păși înainte, incapabil să înțeleagă ce vedea. Când se apropie, observă copcile uriașe care fixau bucățile de corp una de alta, cu pielea sfâșiată acolo unde fusese străpunsă. Un picior de bărbat negru și unul alb; o mână mare de bărbat de o parte și una bronzată de femeie de cealaltă; un păr negru încâlcit atârna tulburător peste un trunchi feminin, palid, slab și plin de pistrui.” 

Iar mâna cadavrului era așezată în așa fel încât să arate spre fereastra apartamentului Lupului. Creepy, nu? După faza asta am avut nevoie de un pahar cu apă. Mare.

Profilul psihologic alcătuit de echipa de polițiști a stabilit că ucigașul era foarte inteligent, destul de plin de el și că îl considera pe Lup ca fiind singurul adversar redutabil. Erau de acord că între bietele victime exista o legătură și că Lupul juca un rol destul de mare în toată povestea. Era vorba de răzbunare sau era doar o provocare a unui ucigaș în serie?

De parcă descoperirea macabrei crime nu ar fi fost de ajuns, fosta soție a Lupului primește un plic maro pe care erau trecute numele a șase persoane alături de data morții lor. Ultimul de pe listă era numele Lupului, data morții 14 iulie 2014. Primul de pe listă – primarul orașului.

De-aici începe adevărată cursa contra cronometru. Ucigașul pare să fie mereu înaintea lor cu un pas, iar informațiile pe care presa le deținea și pe care Andrea nu se sfia să le folosească, nu făceau decât să amplifice gravitatea situației. Lupul era obligat să lupte pentru siguranța cetățenilor, dar de data asta, în joc era și viața lui.

Primarul nu mai credea în amenințările cu moartea la adresa lui, primise destule deja. Asocierea numelui său cu cazul ”Păpușa de cârpe” este suficient pentru a o face pe aceasta demnă de luat în seamă. Este încredințat Lupului și echipei sale. Din nefericire, în timpul în care se afla în custodia lui, primarul moare în urma unui accident cumplit. Inhalatorul lui pentru astm fusese umplut cu un gaz, așa că sfârșește carbonizat. Unul picase, mai erau cinci. Putea Lupul să împiedice ucigașul să ajungă la ei? De ce îl alesese tocmai pe el?

Crime, dispariții și legături cu cazuri din trecut. Cum de știa ucigașul fiecare mișcare a lor? Cât de aproape ajunsese?

 Teroarea și presiunea sunt la ele acasă în romanul lui Cole. Adrenalină, anchete și piste multiple de urmărit. Un ucigaș malefic și o echipă de polițiști. Un cronometru uriaș și presiunea mediatică. Cum să poți măcar să lași cartea din mână? Nu ai cum! Te fascinează ancheta lor și nu știi încotro să te îndrepți.

Ce mi-a plăcut teribil de mult a fost faptul că nu ni s-au oferit indicii asupra identității ucigașului. Nu am avut pasaje sau capitole scrise din perspectiva lui, nu am știut care era legătura dintre victimele sale decât atunci când polițiștii au început să lege piesele.

Este un roman care m-a surprins într-un mod plăcut prin acțiunea lui și prin ritmul alert susținut pe toată durata lecturii. Personajele sunt bine create și descrise, astfel încât mi-a fost ușor să empatizez cu ei sau să experimentez toate trăirile lor.

Dacă spre final mă gândeam că nu mă mai poate uimi nimic, m-am înșelat. Am avut parte de o lovitură cruntă, lovitură care m-a determinat să cred ceea ce a spus autorul: ”nu există oameni buni. Există oameni care sunt forțați până la limită și oameni care nu sunt.” Clar am nevoie de continuare, aștept cu nerăbdare traducerea următorului volum al seriei, am nevoie de multe răspunsuri!

Cartea o recomand cu drag tuturor celor care iubesc acest gen și care au nevoie de un pic de mister în viața lor!

Mulțumesc mult echipei Libris pentru acest volum fascinant! Cartea o găsiți chiar aici, la un preț super bun!

Despre carte:
Nume original: Ragdoll
An aparitie: 2017
Autor: Daniel Cole
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editie: Necartonata
Editura: TREI
Format: 200×130
Nr. pagini: 454
Traducator: Martin Zick