Recenzie: Prințesa Bari – Hwang Sok – Yong

”Poetic, fantezist până la pierderea oricărei legături cu realitatea în care e creat, Prințesa Bari este un roman frumos despre dezrădăcinare, exil și imigrație.” Page des Libraires

De câțiva ani, sunt atrasă de tot ce ține de cultura asiatică. Îmi place să descopăr noi elemente legate de această cultură și parcă nu sunt niciodată suficiente. Iasomie, orhidee, ceai, magnolii, evantaie, flori de cireș, condimente, muzică și zâmbete. Toate astea fac parte din frumusețea și calmitatea Asiei. Dar există și partea mai puțin cunoscută și mai urâtă. Coreea, cândva zonă geografică și stat întreg, astăzi peninsulă împărțită în două: Coreea de Sud și Coreea de Nord.

Deși locuitorii au aceleași trăsături, cele două republici sunt extrem de diferite. Am înțeles asta și mai mult datorită unei cărți pe care am lecturat-o acum câteva săptămâni ( Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord – Eunsun Kin/ Sebastien Falleti). Coreea de Nord este poleită la suprafață, pe dinăuntru fiind distrusă de lacrimile celor care sunt nevoiți să ducă traiul din ce în ce mai greu și mai afectat de lipsuri.

Prințesa Bari – infuzie de emoții

Coreenii sunt tot mai des nevoiți să încerce să treacă granița cu Republica Chineză și să încerce să o ia de la capăt. Nu le este ușor, nu au documente, nici bani și nu știu limba. Unii reușesc, alții își pierd viața. Toate încercările lor, reușite sau eșuate, sunt pentru ceilalți o lecție de determinare, curaj și ambiție. Nu stau prea mult pe gânduri și lasă în urmă locurile natale, oamenii dragi, și uneori chiar pe ei înșiși.

În ”Prințesa Bari” am resimțit din plin toată influența asiatică. Îmi place modul lor tradițional de a-și trăi viața. Sunt ghidați de legende mai vechi decât istoria lor, cred în spirite, în nălucile care se simt în aer după ce sufletele părăsesc această lume. Cred în puterea vindecătoarea a naturii și în șamani. Își încredințează acestora toate speranțele și durerile lor.

Acțiunea romanului se întrepătrunde atât de firesc cu o legendă locală. Prințesa Bari ( barideki – care înseamnă cea abandonată), fusese pusă într-un cufăr de lemn pe care se afla așezat un material pe care fusese gravat numele ei și data de naștere și încredințată unor femei pentru a fi dusă într-o mlaștină. Mama ei fusese dezamăgită de faptul că și al șaptelea copil al ei era tot fată. Legenda oferea multe variații ale deznodământului, iar fiecare îl folosea pe cel care credea de cuviință.

Important este de reținut faptul că, prințesa își va salva părinții de la o boală cruntă după ce va înfrunta nouă ani de chin și va face copii celui care păzea accesul către Apa vieții, leacul mult dorit de prințesa Bari.

Într-o familie obișnuită coreeană se naște al șaptelea copil. Tot fată, a șaptea fată. Mama ei, dezamăgită și speriată de reacția soțului ei, o ia pe cea mică și o ascunde în pădure, în scorbura unui copac. Bunica fetiței o caută după ce îi observă lipsa și rămâne șocată când descoperă micuța în cușca Albișoarei, câinele familiei. Cea de-a șaptea fată nu se bucura de atenția familiei sale, dar bunica ei o numește Bari, întocmai ca prințesa din poveste.

Familia lor va fi decimată, dar nu din vina tatălui, ci din vina unui cumnat care nu știuse să acopere daunele unui afaceri păguboase. Tatăl ei este reeducat într-un centru de muncă, mama ei este trimisă în alt stat alături de două fete, o soră murise deja, iar o alta trecuse granița în China. Cele două minore, Bari și Hyeoni”i rămân în grija bunicii. Ajutate de nea Zvârlugă, un prieten de familie, cele trei ajung în China, la o fermă micuță.

Pentru Bari, lungul șir al pierderilor din viața sa abia acum începe. Poseda și ea un dar special, exact ca bunica ei. Era un fel de șaman. Putea vorbi cu sufletele celor trecuți dincolo și cu animalele. Nu știa cum se întâmplase asta, dar de multe ori era tot ce mai avea. Pierde, rând pe rând, membrii familiei, până rămâne singură și condamnată la un viitor incert.

Mi-aș dori să vă spun că viața ei va fi la fel de frumoasă ca o floare de magnolie. Dar aș minți. Bari este asemeni prințesei din legendă, condamnată să caute întotdeauna Apa vieții, sau mai bine spus tâlcul existenței sale, de parcă atunci când fusese abandonată își pierduse cumva și norocul. Oare tot în nouă ani va consta și prețul pe care va trebui să îl plătească?

”Războiul de-acum este un iad iscat din mândria celor puternici și disperarea celor slabi. Noi n-avem putere, n-avem nimic, dar, chiar și-așa, trebuie să ne păstrăm credința că-i putem ajuta și pe unii, și pe alții. Ca lucrurile să se îndrepte în lumea asta și să fie mai bine. Cel de Sus ne-a spus s-avem grijă, căci în flăcările mâniei vor arde cei mai nefericiți dintre oameni.”

Am parcurs această poveste cu emoție și cu aviditate. Aveam nevoie poate de mai multe informații despre Coreea și viața celor care au rămas în urmă. Pasajele în care au fost descrise chinurile îndurate de familia lui Bari mi s-au părut extrem de verosimile, pentru că, după cum vă spuneam, am mai citit cărți autobiografice cu același subiect.
Mulțumesc tare mult echipei de la targulcartii.ro și Libmag pentru exemplarul oferit! Cartea poate fi cumpărată de aici.

Despre carte:
Nume original: Barideki
Editura: Polirom
Număr pagini: 240
Traducere: Iolanda Prodan