Recenzie: Parfum de curtezană – Sawako Ariyoshi

Cei care au mai citit articole de-ale mele, știu cât de mult îndrăgesc tot ce ține de cultura asiatică. Literatura japoneză, chiar dacă nu am citit prea multe cărți semnate de autori japonezi, este preferata mea.
De fiecare dată când citesc un astfel de roman, am în cap o imagine clară. Petale de flori de cireș, femei frumoase și timide, ricșe, gheișe, chimonouri colorate. Toate astea însoțite de zgomot de clopoței. Nu mă întrebați de ce clopoței…nu știu să vă spun. Cu o astfel de imagine în minte și cu liniștea ce îmi este insuflată de modul unic în care asiaticii îmbină frumusețea și greutățile vieții, am parte, cu siguranță, de o lectură minunată.
Nu am mai citit nimic scris de Sawako Ariyoshi, dar am rămas profund impresionată de imaginea diferită pe care o aruncă asupra femeilor. Le surprinde delicatețea cu tușe bine definite și extrem de precise, dar știe, cu prisosință, să le scoată în evidență și punctele slabe sau modul în care viața încearcă să le pună piedici, să transforme trăsăturile lor definitorii în vulnerabilitate.
De-a lungul acestei cărți, am admirat și am urât în egală măsură. Nu am mai întâlnit de mult timp un personaj atât de antipatic, de egoist și de nepăsător. Dacă nu ar fi fost Tomoko, o gheișă „gingașă ca o floare, dar pe care loviturile vieții nu o pot înfrânge”, aș fi parcurs romanul cu mare dificultate.
De la început și până la sfârșit, am păstrat același sentiment de antipatie pentru Ikuyo, o femeie narcisistă și extrem de egoistă. Ikuyo se căsătorie din dragoste cu fiul căpeteniei satului. Deoarece atât Ikuyo, cât și Seikichi, soțul ei, erau copii unici la părinți, s-a decis ca familia nou-formata să locuiască în casa familiei soțului – Tazawa- iar primul născut al lor urma să fie trecut în registrul civil al familiei Sunaga ( familia lui Ikuyo).
Ikuyo, soțul ei și fetița lor, Tomoko, locuiau acum în casa părintească a lui Ikuyo, și tot aici vor rămâne cele două după moartea lui Seikichi. Tomoko era crescută mai mult de bunica sa. Mama ei era mai ocupată cu ritualurile și chimonourile sale decât cu educația fiicei. Era veșnic preocupată de frumusețea ei, adora să atragă atenția și nu se temea să fie nonconformistă într -o lume a conservatorismului.
Ikuyo se născuse pentru a fi adorată, iubită și apreciată. Nu stă pe gânduri când este cerută pentru a doua oară în căsătorie, îmbracă același chimono alb care era destinat numai domnișoarelor, se mută în casă noului soț și uită din nou de Tomoko.
Fetița rămâne în grija bunicii sale materne care suferea deja de lumina proastă pe care o aruncase singura ei fiica asupra numelui familiei lor. Spunea tot timpul că Ikuyo era un copil necunoscător, etichetă de care Tomoko se va feri întreaga viață și sub spectrul căreia va face cele mai multe greșeli.
Mama ei dă naștere unei alte fetițe, Yakudo, care parcă răpește la nașterea sa toată răbdarea și liniștea mamei sale. Sătulă de convenționalism, de socri și de cei doi copii vitregi, Ikuyo își ia soțul și copila și merge la Tokyo, foarte aproape de cartierul plăcerilor.
Tomoko tânjise întreaga viață după atenția și mângâierea mamei sale. După moartea bunicii sale, Tomoko pleacă la Tokyo unde credea că va putea restabili acea legătură unică dintre o mamă și o fiică. Este întâmpinată cu aceeași răceală caracteristică și realizează atunci că prăpastia dintre ele era mult prea adâncă.
Tomoko este dusă în casa lui Jirozaemon Kano-ya, unde va trebui să învețe artele și dansul și să fie timp de trei ani gheisa-ucenic. Patroana ei o învăța să cânte la shamisen și-o trimitea la școală. Reușește să îi uimească pe toți cu priceperea și inteligența sa, dar se pare că mama ei rămâne testul pe care viața se încăpățâna constant să i-l dea.
Rumoarea veștii că o nouă curtezană s-a instalat la Kano-ro (bordel unde se găseau atât gheișe cât și curtezane) va ajunge și la urechile lui Tomoko iar impactul asupra vieții ei va fi nimicitor.
Kokonoe, curtezana renumită, nu era nimeni alta decât Ikuyo, care parcă se încăpățâna să nu îmbătranească. Tot timpul am avut impresia că era geloasă pe prospețimea și frumusețea fiicei ei și că avea parcă o satisfacție în a se folosi de dragostea și respectul acesteia pentru ea.
Deși era gheișă, Tomoko mai avea o șansă la fericire. Gheisele erau tinere educate, studiau artele, erau tăcute și puteau avea unul sau mai mulți protectori de-a lungul vieții.
Un conte devenise protectorul lui Tomoko dupa ritualul de mizuage, dar inima ei aparținea unui tânăr ofițer din armată. Tomoko dorea să poată răscumpăra datoria casei de care aparținea, lăsând astfel în urmă tot ce ținea de lumea florilor și a sălciilor. Dar armata nu accepta așa ușor căsătoriile acestea; în plus, exista și trecutul de curtezană al mamei sale care arunca o pată uriașă asupra numelui său.
„…Tomoko a înțeles foarte bine că în lumea nestatornica a florilor și salciilor flirtul prostituatelor și infidelitatea gheiselor față de protectorii lor erau secrete cunoscute de toți dar ignorate, iar după regulile impuse de această lume de un rafinament fără egal însă cumplit de rigidă, dragostea adevărată nu-si putea găsi nicicând împlinirea. ”
Tomoko este un exemplu de om care nu se dă bătut. Am adorat-o uneori și am urât-o alteori tocmai pentru caracterul ei. Ori de câte ori era gata să înceapă o nouă etapă a vieții sale, îi admiram determinarea și curajul. Dar tot de atâtea ori, mama ei apărea pe neașteptate și nu o lăsa să fie fericită.
Deși Ikuyo mai dăduse viața unui băiat pe vremea când era curtezană și o avea și pe Yakudo, singura care trebuia să îi suporte toanele era Tomoko. Am așteptat cu tot sufletul să o văd pe aceasta mai puternică și mai demnă, dar se pare că influența etichetei de „copil necunoscător ” era la fel de pregnantă chiar și după atâția ani.
Viața ei va fi plină de urcușuri și coborâșuri. Va câștiga renume și prieteni, dar nu va avea parte de dragoste, va pierde și o va lua de la capăt de mult prea multe ori, iar mama ei va fi martorul mut al fiecărui început și sfârșit.
Va reuși ea să își găsească liniștea?
A fost o lectură foarte interesantă. Mi-a plăcut faptul că acțiunea se întinde de-a lungul vieții celor două femei și că a sintetizat, pe lângă schimbările din viața lor, și pe cele din istoria Japoniei. Am descoperit ritualuri și aspecte noi ale acestei lumi și, cu siguranță, voi căuta și alte cărți semnate de această autoare.
Mulțumesc mult echipei de la targulcartii.ro pentru exemplarul oferit! Cartea poate fi achiziționată de aici.
Pe targulcartii.ro aveți reduceri de până la 70% la cărțile din anticariat. 📚📚📚
Despre carte
Nume original: Koge
Colecția Raftul Denisei
Număr pagini: 433
An aparitie: 2013
Traducere: Angela Hondru