Recenzie: Ines a sufletului meu – Isabel Allende

” În Ines a sufletului meu Isabel Allende suprinde jocul de lumini și umbre ce a însoțit cucerirea Americilor, și o face cu enorm talent și obiectivitate istorică.” El Mundo
Dacă istoria s-ar preda la școală în stilul lui Isabel Allende ar exista mai multe note de zece. Sunt extrem de bucuroasă că am început călătoria în lumea literară, creată de Isabel, cu acest roman istoric. Nu vă lăsați păcăliți de numele romanului! Nu este o carte romantică, deși Ines a fost o femeie extrem de pasională pentru timpurile în care a trăit. A iubit întreaga viață, a suferit și a fost martorul ascensiunii omului iubit și întemeierii Regatului Chile din timpul colonizării hispanice.

Nu știu de ce am citit de data aceasta nota autoarei la început, nu la sfârșit după cum obișnuiam. Am aflat că autoarea a citit numeroase cărți de istorie pentru a cunoaște și mai bine detaliile legate de cea care va deveni personaj central al cărții sale. Pentru că unele fapte păreau mai aproape de ficțiune decât de realitate, editorul autoarei îi sugerează acesteia să atașeze impresionanta bibliografie din care s-a inspirat. Fiind o naratoare de excepție, Isabel Allende dă un alt farmec tuturor acelor evenimente de importanță majoră pentru statul nou format, dar le conferă cumva și o ”lejeritate” care înlesnește astfel asimilarea noțiunilor și ororilor de pe drumul către valea Mapocha, locul ideal pentru viitorul stat, Chile.
Deși romanul abundă în date istorice și precizări inspirate din realitate, autoarea prin amprenta sa personală, îndulcește această fațadă prin abordări ironice sau încărcate de umor. Am zâmbit involuntar de multe ori pe parcursul lecturii, lucru ce nu mă caracterizeazaă atunci când parcurg un roman istoric. Curajul și devotamentul lui Ines Suarez îmbrăcate în umorul și autoironia lui Isabel Allende, fabulos!
Romanul debutează cu Ines Suarez la vârsta de 70 de ani. Deși ne oferă câteva detalii despre ce ne așteaptă în aventura pe care o va iniția ca o confesiune pentru a relata evenimentele din viața sa înainte ca moartea să o ducă lângă cel pe care l-a iubit mai bine de 30 de ani, vom avea mult mai multe de descoperit odată începută călătoria în trecutul ei remarcabil.
„Vă spuneam că am cel puțin șaptezeci de ani bine trăiți, însă sufletul și inima, încă neieșite din clocotele tinereții, se întreabă ce naiba s-a întâmplat cu trupul. Mă uit în oglinda de argint, primul cadou pe care mi l-a făcut Rodrigo la căsătorie, și n-o recunosc pe bunicuța asta căruntă care îmi întoarce privirea. Cine să fie asta care-și râde de Ines cea adevărată? O cercetez mai atent, sperând să zăresc în fundul oglinzii codana cu genunchi juliți care am fost odată, fata care fugea prin grădini pe ascuns ca să facă dragoste, femeia matură și pătimasă care dormea în brațele lui Rodrigo de Quiroga. Sunt pitite pe-acolo, sunt sigură, dar nu reușesc să le văd. Astăzi nu mai încalec iapa, nu mai port armură și sabie, dar nu pentru că mi-ar lipsi curajul, căci îl am din belșug, ci pentru că m-a trădat corpul.”
Am știut odată cu acest pasaj că o voi îndrăgi peste limite pe Ines. Născută în Spania, în Extremadura anilor 1507, Ines părea să fie o femeie obișnuită. Crescuse în spiritul în care erau educate toate tinerele de origine spaniolă; cosea, broda și gătea niște empanadas delicioase. Învățase de la măicuțe să trateze diferite afecțiuni și nu se înmuia în fața vreunei plăgi deschise. Nici nu știa cât de mult o vor ajuta toate aceste lucruri mai târziu.
Ce avea în plus Ines față de femeile din jurul său? O doză de încăpățânare, devotament și pasiune, aceeași pasiune care o va purta până în Peru. Se căsătorise datorită atracției fizice dintre ea și Juan și se bucurase alături de el multe nopți, până când află că atracția nu era același lucru cu dragostea.
Una era să vezi defectele de la distanță, și alta era că conviețuiești cu ele.
Juan se lasă fermecat de miracolul Eldorado, cetatea despre care se credea că este zidită din aur masiv. Cu ultimele economii, Juan își părăsește soția și pornește în călătoria ce avea să îl facă bogat. Sătulă să îl aștepte, Ines se hotărăște să îl urmeze. Nu din dragoste, ci din cauza că și ea era atrasă de mirajul aventurii.
Călătoria ei este si punctul de plecare al urmei pe care o va lăsa în istorie, pentru că în viață nu va reuși să lase vreuna. Ines nu a avut copii proprii, dar a avut sute de suflete pe care le-a îngrijit și le-a salvat.
După ce află că Juan murise (tot defectele lui îl purtaseră la moarte), Ines se îndrăgostește de Pedro de Valdivia, omul alături de care pornește aventura pentru formarea regatului Chile. Pedro era căsătorit în Spania, așa că Ines va fi concubina sa, femeia privită cu ochi sceptici de societate.

Evenimentele care urmează pe mine m-au convins de curajul lui Ines și de forța sa lăuntrică. Nu numai că nu se sperie de lunga călătorie prin deșertul uscat, dar este și cea care salvează convoiul de la deshidratare după ce cu ajutorul unei nuielușe descoperă apă în deșert.
Ines nu cerea prea multe, dar avea multe de oferit. Era sprijinul de care beneficia cel ce avea să devină Guvernator, dar după ce înfruntă atacurile indienilor mapuche ( nu voiau să fie colonizați, spaniolii alterând echilibrul din comunitatea lor), Pedro uită de toate mantrele pe care le rostise înainte de colonizare și se lasă atras de bogăția pe care o oferă pământul nou și măruntaiele lui.
Dacă îi dați acestei cărți o șansă, vă spun că trebuie să vă pregătiți de o aventură fabuloasă! E atât de ușor să pătrunzi în analele istoriei alături de un narator de excepție. Istoria capătă valențe mai umane, evenimentele sunt mai ușor de asimilat iar eu, cel puțin, sunt mai mândră de contribuția femeilor în istoria mondială. Mi-aș dori să se știe mai bine de tot ce au reușit ele să facă prin curaj, forță și determinare!
Le mulțumesc mult celor de la targulcartii.ro pentru minunatele ore petrecute în compania acestui roman pe care îl puteți achiziționa de aici!
Despre carte:
Nume original: Ines del alma mia
Editura: Humanitas
Număr pagini: 311
Traducere: I. Radulescu Cornelia