Recenzie: Doamna cu umbrela neagră – Mary Balogh

 

 
Mary Balogh este una dintre autoarele mele preferate. Cărțile ei sunt de o ”cumințenie” și de o sensibilitate aparte. Am descoperit mai multe laturi ale ei (fie mai serioasă, fie mai plină de umor), dar e cert că toate cărțile ei îmi ating sufletul și mă binedispun întotdeauna.
De ”Doamna cu umbrela neagră” auzisem la mai multe fete de pe grupurile de lectură. O aveam pe rafturile bibliotecii dar nu ajunsesem la ea. Toată lumea spunea că este extrem de savuroasă și de plină de umor, așa că părea lectura perfectă pentru starea în care mă aflam după o lectura mai grea.
Primele pagini m-au relaxat total și mi-au smuls gândurile mai triste, apoi pagină după pagină replicile spumoase și pline de tachinări m-au cucerit iremediabil. Este o lectură care te poate desprinde de monotonie.
Vă întrebați cine e doamna cu umbrela neagră? Păi primul meu gând a fost că seamănă uluitor cu un personaj din desenele animate (mulțumită fetițelor mele sunt la curent cu toate noutățile 🙂 ). Mai exact cu bunica Ninei, fetița care are mereu o urgență și vrea să meargă la toaletă. De undeva apare bunica Ninei cu o umbrelă  salvatoare neagră iar replica ei este întotdeauna : ”De-asta am mereu la mine o umbrelă.” :-)) Cam așa am simțit și eu ori de câte ori Daisy a apărut în scenă cu umbrela ei. Acum să revenim la cartea noastră.
Daisy era sora mai mare a lui Rose și se credea deja o fată bătrână la cei douăzeci și cinci de ani ai săi. Daisy era o tânără drăgălașă și inteligentă, demnă și impulsivă. Daisy se implica în ajutorarea tuturor sufletelor aflate în nevoie, fie că erau animăluțe sau oameni. După moartea tatălui său, ea fusese cea care trebuia să preia frâiele gospodăriei și cea care se zbătea ca Rose să aibă parte de o căsătorie cu un domn eligil. La țară, acolo unde ele locuiau, nu erau domni potriviți pentru viața pe care Daisy o visa pentru sora ei. Nu le lipseau banii, dar era sigură că sora ei putea găsi un domn mult mai prezentabil și mai atrăgător.
Cu un an în urmă fetele nu acceptaseră invitația mătușii lor de a veni în Londra pentru sezonul de baluri, dar de data asta Daisy era hotărâtă să îi ofere un sezon londonez surorii ei. Pentru a nu atrage atenția tâlharilor de pe drumul spre marele oraș, cele două fete au cu ele doar un servitor și o trăsură mai veche. La hanul unde sunt nevoite să înnopteze nu sunt primite prea bine de hangiu și le este repartizată o cameră cu paturi ale căror saltele erau pline de cocoloașe. Cine s-ar fi gândit că acele cocoloașe o ajutau indirect pe Daisy să salveze viața unui om?
Pentru că nu putea dormi, Daisy vede pe fereastra camerei sale cum trei bărbați își măsurau puterile cu unul singur. Fără să stea pe gânduri ia umbrela pe care o moștenise de la tatăl său și o păstra cu drag și îi sare în apărare gentlemanului lovit. Nu știa că gentlemanul acela era chiar vicontele Kincade, un om care întâmpinase și alte probleme în acest han. După ce Giles, vicontele de Kincade, jucase cărți cu un musafir al hanului și se bucurase de serviciile unei ospătărițe voluptuoase, rămâne fără portmoneu care se pare că fusese furat din camera lui. Giles credea că va fi necesar cuvântul lui că toate datoriile aveau să fie plătite ulterior.
Cu un ochi vânăt și cu durerile din zona rinichilor, Giles își continuă călătoria neîncetând să se minuneze de ciudata apariție în cămașă de noapte și cu o umbrelă pe post de armă.
Cum Daisy nu suporta nedreptatea și cum se pare că rămăsese foarte impresionată de soarta nefericitului domn, se oferă să plătească toate datoriile acestuia la han, asta chiar dacă Rose era împotriva. Daisy trebuia să se desprindă de rolul ei de apărător al celor în nevoie. Doar că una din calitățile era predominante era încăpâțânarea.
La Londra lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Mătușa lor se afla într-o călătorie la Paris iar ele erau nevoite să se cazeze la un hotel. Rose voia acasă, Daisy era mai mult decât hotărâtă să fie însoțitoarea lui Rose în sălile de bal londoneze.
Bârfele se propagau și atunci cu o viteză uimitoare, așa că Londra vuia de scandalul în care era implicat vicontele Kincade, iar acum toată lumea știa că datoriile lui fuseseră plătite de aceeași doamnă cu umbrela neagră. Pentru că află că doamna misterioasă era în Londra, Giles are ocazia perfectă de a îi întoarce gestul. Chinuit de dorința de a stopa acest scandal și de a o scoate pe Daisy din viața lui, merge la hotel și îi returnează întreaga suma pe care credea că i-o datorează. Doar că este uimit de transparența și simplitatea ei și grație fratelui său care îl însoțea se ”angajează” și că va găsi o femeie potrivită pentru a le prezenta în cercurile din înalta societate.
Se pare că Hettie, verișoara lui primară, era femeia perfectă pentru a le deschide ușile către balurile londoneze iar visul cel mai mare al lui Daisy era și mai aproape de îndeplinire. Deși Hettie este de acord să le însoțească, nu este deloc de acord cu ideea lui Daisy, aceea ca ea să fie prezentată ca însoțitoarea lui Rose. Daisy era foarte drăguță și proaspătă așa că șansele ca și ea să plece căsătorită și fericită de la Londra erau incredibil de mari.
Daisy se concentra pe alegerea domnilor eligibili pentru sora ei, dar să nu credeți că lasă deoparte înclinația ei către ajutorarea tuturor celor care se aflau în pericol. Se aruncă la fel de ”inconștient” în acțiunile acestea spre disperarea lui Giles, cel care petrecea din ce în ce mai mult timp în preajma lor.
 
Daisy m-a fascinat cu puritatea ei și cu nonșalanța cu care trăia toate nebuniile dintr-o lume diferită de cea din care venise. Iar bietul Giles…habar nu avea în ce intrase! Prins între idila surorii sale cu un vânător de zestre și scandalul poraspăt pe care îl iscase cu sărutul pe care îl dăduse domnișoarei Daisy tocmai pentru a-i salva reputația. Se pare că nu numai o logodnă va avea loc…problema e că Daisy nu vrea să se căsătorească!
Este o comedie romantică potrivită pentru o zi călduroasă de vară! Dacă nu ați citit-o încă, poate îi dați o șansă. 🙂