Recenzii

Recenzie: Blestemul câștigătorului – Marie Rutkoski

19420866_1929834820616557_8020187020378496512_n
 

” Să câștigi ceea ce-ți dorești s-ar putea să te coste tot ceea ce iubești.” 

Poate să îmi spună și mie cineva de ce am amânat atât de mult cartea asta? De ce am lăsat-o atât de mult să mă aștepte?  Cred că este cel mai neconvențional YA pe care l-am citit în ultima vreme și singurul care m-a captivat în așa manieră.
 
Blestemul câștigătorului îți taie răsuflarea, e un triumf liric al cărților YA, Marie Rutkoski scrie cu o forță extraordinară și a creat o epopee de frumusețe temerară. E o carte care trebuie citită. ” – Ann Aguirre
 
”Blestemul câștigătorului e atunci când obții obiectul dorit, dar numai la un preț uriaș.” Dar care va fi prețul nesăbuinței sale?
Herranii erau un popor pașnic, un popor cu rădăcini bine înfipte și cu obiceiuri pașnice. Se bucurau de tot ce aveau, începând de la frumusețile din jur la familie, și nu se remarcau prin curaj sau prin cruciade sângeroase. Pozița și bogățiile lor atrag ca un magnet forțele letale ale valorienilor, un popor vestit pentru curajul său și pentru sângele rece de care dădea dovadă.
Valorienii ajunși pe tărâmul herranilor impun reguli noi și îi transformă pe aceștia din urmă din oamnei demni în sclavi. Valorienii ocupă casele herranilor și împrumută multe din obiceiurile acestora, dar fără a renunța cumva la strategiile lor războinice și la pornirile lor sângeroase. În familiile valoriene nu exista vreo departajare între femei și bărbați. Generalul Trajan, cel care se ocupa de buna funcționare în această colonie, avea o fiică, Kestrel. Kestrel avea 17 ani și se simțea prinsă între dorințele tatălui său și cele proprii. Kestrel umbla cu propria armă, se antrena în ciuda voinței sale, călărea și era un bun strateg. În luptă nu strălucea, dar tatăl ei o dorea înrolată în armată. Până la 21 de ani trebuia să se hotărască… se înrola sau se căsătorea?
 
O peripeție alături de Jess, prietena ei, avea să îi schimbe viața pentru totdeauna. Prinse de masa de oameni ce se deplasa într-o anumită direcție, Jess și Kestrel ajung în toiul licitației de sclavi.

    Să fie soarta sau o pură întâmplare?

   Kestrel iubea muzica. Motivul principal care o împiedica să se înroleze era mărimea pianului său pe care nu ar putea să îl care peste tot. Cânta chiar dacă știa că așa putea să îl înfurie pe tatăl ei, iar muzica era punctul ei sensibil. Când adjudecătorul scoate pe rampa de licitație un tânăr sclav, bine făcut și cu vânătăi pe față, Kestrel este total dezinteresată, asta până când aude că tânărul cântă. În zadar adjudecătorul încearcă să îl determine pe acesta să cânte, sclavul avea demnitatea lui. Cu toate astea, muzica este scânteia care aprinde dorința lui Kestrel de a-l cumpăra, chiar dacă asta însemna să plătească o sumă mare de bani.
Sclavul Smith (fierar), denumit astfel datorită îndeletnicilor sale pentru care fusese instruit, era un om inteligent. Cunoștea limba dușmanilor săi și le studia obiceiurile și planurile de atac. Smith, pe numele lui adevărat Arin, era de fapt un fel de agent sub acoperire al vremii. Era trimis de adjudecător, Coțcar, să încerce să fabrice arme în casa generalului și să obțină toate informațiile despre acțiunile acestora.
Misiunea lui ar fi fost una ușoară dacă nu ar fi existat Kestrel. Fata îi arăta bunăvoință și îi lăsa anumite libertăți, iar serile petrecute în doi când jucau Mușcă și Înțeapă, un joc valorian, se transformau în adevărate sesiuni de sinceritate în care se descopereau reciproc. Ei sunt prin natura lor dușmani aflați pe părți opuse, iar toate îndoielile și greșelile semenilor lor se răsfrângeau cumva și asupra lor. Lui îi era greu să creadă în sinceritatea ei. Lui Kestrel îi era tot mai greu să se afișeze peste tot însoțită de un sclav herran atât de arătos. Bârfele puteau să îi distrugă renumele și să atragă furia tatălui său.
Arin este prins între obligațiile pe care le avea și prietenia cu ea, între dorința de răzbunare și dorința de a fi alături de ea. Nu putea să câștige fără să piardă ceva. Mai rău este că am simțit că nu știa exact ce să aleagă. Kestrel este o tipă extrem de inteligentă și echilibrată în ciuda vârstei sale. Dacă nu ar fi fost vârsta ei, nu aș fi crezut că citesc un roman YA. Nu sunt clișee, nu sunt tipare, nu sunt triunghiuri amoroase și gelozii adolescentine fondate pe nimic. Am citit cartea cu bucurie și am devorat fiecare pagină. M-a uimit fiecare personaj al cărții pentru că le-am simțit personalitatea, chiar dacă autoarea a fost destul de subtilă în creionarea lor. Cu siguranță este o carte a cărei continuări o aștept cu nerăbdare!
Vouă ce impresie v-a lăsat?
 
Mulțumesc mult echipei de la Editura Corint / Leda Edge pentru exemplarul oferit! (Faptul că am primit cartea nu a influențat cu nimic părerea mea)
Cartea o puteți achiziționa de aici, eu cred că merită. Originală mi s-a părut și ideea care a stat la baza acestei cărți, idee pe care o puteți afla chiar voi din Nota autoarei.

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *