Rătăcitorul este romanul care a semnat tratatul de pace dintre Agnes Martin Lugand și mine. Zilele trecute, atunci când v-am și arătat că am început cartea, v-am mărturisit că nu pot renunța încă la cărțile sale. Deși am fost ușor dezamăgită de celelalte povești (și asta doar pentru că simțeam un potențial uriaș ascuns printre rândurile expuse), nu am renunțat la a-i alege cărțile. Asta a fost un fel de promisiune personală. Voi continua să o citesc, acum am și mai multe motive, până voi găsi cartea aceea plină de esență, de maturitate și de personaje rotunde, creionate complet și complex.
Agnes Martin Lugand este o scriitoare extrem de apreciată, cărțile sale având foarte mulți cititori în întreaga lume. Dar, pentru că acesta este spațiul meu și pentru că așa v-am și m-am obișnuit, aici vorbesc despre experiența personală, despre încărcătura pe care reușesc sau nu să mi-o extrag dintr-o poveste.
Așa cum am spus și altă dată, având în vedere cariera din viața personală, Agnes Lugand știe să mânuiască sceptrul emoțiilor, știe care sunt punctele vulnerabile ale psihicului uman, știe unde sunt cele mai sensibile puncte ale omului devorat de traume. Numai că, din punctul meu de vedere, folosește aceste atuuri prea puțin în scrierile sale. Nici nu o pot condamna pentru asta, poate își caută un drum paralel cu acela, poate nu dorește să se îndrepte într-o direcție psihologică. Doar că, fără să îmi doresc asta intenționat, fixez niște așteptări ori de câte ori deschid una dintre cărțile sale.
Rătăcitorul – un roman despre dor și abandon
„Ca întotdeauna, Agnès Martin Lugand știe perfect cum să ne transmită dilemele și zbuciumul personajelor sale. Iar de această dată a reușit și să ne facă să așteptăm cu febrilitate deznodământul.” ACTU. FR
Agnes Martin Lugand ne-a obișnuit cu faptul că romanele sale au la bază evenimente dramatice, născătoare de probleme și traume. De data aceasta, autoarea a ales să se concentreze în jurul temei familiei, cu toate stările, nesiguranțele, relațiile de iubire, relațiile toxice, fricile, compromisurile care încap în sânul acesteia. Nu am fost tot timpul de acord cu personajele sale. Nici cu stilul de viață sau conduita lor, nici cu deciziile luate grăbit. Însă, în contextul construit de autoare, deciziile și pașii efectuați de personaje s-au susținut, au avut sens și au dus undeva.
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că m-am simțit ca într-un univers nou. Unul mic, conturat cu precizie și populat doar cu câțiva oameni, dar un univers. La scară mică, funcțional și plin de senzații și trăiri, universul lui Lugand ajunge să fie un fel de acasă. Am simțit că îmi pierd pașii pe plaja din fața barului lui Erin, am auzit aievea gălăgia din local și zgomotele ciocnite voios. Le-am simțit entuziasmul, stângăcia, dorul și golul din suflet.
Mi-au transmis o parte din nesiguranța lor, din teama de a nu greși din nou, de a nu fi abandonați așa cum au mai fost. Rana aceasta, rana abandonului, a fost cea mai purulentă, cea mai dureroasă și mai vie dintre toate. Le simți, fără să vrei, pe toate celelalte. Dar aceasta atrage atenția, înduioșează la un moment dat, copleșește și urmărește fiecare decizie a personajelor. Am simțit că este stratul care îmbracă cel mai mult sufletul lor, care învăluie întreaga atmosferă. Pentru a fi îndepărtat, simțeam că o să fie nevoie de multă iubire și de multă certitudine.
O poveste pusă pe pauză
Nu știu dacă are vreo legătură pe anotimpul sau cu perioada mai aglomerată, dar am căutat povești romantice, ușoare, care pot fi asociate de minune cu o limonadă rece sau cu o oră de stat pe șezlong. Povestea din Rătăcitorul este o poveste cu final previzibil, cu acțiuni care au venit de nicăieri și care mi-au făcut pulsul să o ia razna, cu personaje pe care, cu mult greu, le-am putut plasa doar în rândul personajelor. Am avut impresia că am citit despre niște oameni adevărați, care au primit o șansă le fericire.
Așa, revenind la finalul previzibil (că eu aici voiam să ajung), vreau să vă spun că a fost unul care nu a deranjat. A fost dorit, așteptat și amânat de acțiuni care au avut capacitatea de a-mi întoarce lumea pe dos, de a mă face să mă îndoiesc un pic de succesiunea evenimentelor. Am fost și „obligată” să-i iert pe cei care am simțit că au greșit cel mai mult, mai ales după ce am privit lucrurile dintr-o altă lumină.
Doi bărbați se împrietenesc departe de casă. Deși împart câteva beri și unul îl scoate pe cealaltă din apă, bărbații nu sunt prieteni foarte buni, nici nu își povestesc unul altuia viața. Când unul dintre ei decide să se întoarcă acasă, asta după ce dăduse piept cu cele mai dureroase lucruri din viața sa, celălalt îl roagă să meargă la Saint-Malo și să o caute pe cea pe care o abandonase, în urmă cu câțiva ani, fără niciun cuvânt. Bărbatul nu voia să știe mare lucru, dar părea să aibă nevoie de certitudinea că ea îl așteaptă, exact așa cum a făcut femeia din povestea lor preferată.
Rătăcitorul – familie, acasă, iubire
Când Gary ajunge, absolut dintr-o întâmplare, la Saint-Malo descoperă și că povestea prietenului său avea multe lipsuri, mult prea multe în comparație cu adevărul dureros pe care el îl găsește acolo. Cu o rană adâncă provocată de iubire, Erin își ducea viața mai departe și își supraveghea localul. Nu mai credea în bărbați, soțul ei avusese grijă să o lecuiască de asta. Fuseseră fericiți, trăiseră momente frumoase. Și dacă a fost așa, atunci de ce plecase el? De ce o lăsase în urmă?
Gary și Erin, două epave pe drumul iubirii, își vor deschide sufletul. Dar oare vor putea acosta în același port? Le va fi permis?
Așa cum v-am spus deja, Rătăcitorul are multe momente cheie, cu puncte în care totul se întoarce pe dos. Este o poveste despre dragoste, călătorii pe care suntem nevoiți să le facem în numele iubirii, dor, regăsire și abandon. Este un titlu numai bun de strecurat în bagajele pentru vacanță, mai ales dacă mergeți la mare. Gary iubește apa. ❤️
Rătăcitotul a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Categorii: Ficțiune, Literatură contemporană
Nr. pagini: 392
Anul apariției: 2024
Titlul original: L’Homme des milles détours
Limba originală: Franceză
Traducător: Claudiu Constantinescu
