Rămas bun pentru acum
Recenzii

Rămas bun pentru acum – Catherine Ryan Hyde, recenzie

Rămas bun pentru acum este un roman trăire. Dacă mă citiți, știți că mie îmi place să lipesc etichete romanelor. Și folosesc un singur cuvânt pentru asta. Trăiri. Asta am avut pe tot parcursul lecturii acestui roman. De toate culorile, de toate tipurile, de toate intensitățile. Nici nu mi-am dat seama că îmi era atât de dor de un astfel de roman! Simplu, așezat. Dar care transmite atât de mult!

Catherine Ryan Hyde și-a câștigat locul în sufletul meu. ”Când te-am găsit”, celălalt roman scris de autoare, m-a cucerit fără prea multe eforturi. Autoarea știe cum să lanseze emoții, să creioneze povești care par rupte din realitate. Personajele sale au istorii interesante de viață. Eu am simțit că îi cunosc de ani buni și am avut impresia că sunt prietenii mei. Astea sunt cărțile pe care le caut eu. Mai ales când am în suflet furtună de stări. Mai ales când mă simt singură și abătută. Și mă bucur să îmi las sufletul să se liniștească printre rândurile lor.

„Uneori, când dreptatea nu e la îndemână, oamenii se grăbesc să-ți spună că pur și simplu va trebui să aștepți – că, până când oamenii care te calcă pe cap se vor muta pe capul altcuiva, nu ai de ales decât să ai răbdare. Și îți spun de parcă n-ar fi o mare neplăcere pentru tine. Dar cum îi dai unui om înapoi timpul pe care i l-ai furat? În timp ce așteaptă, oamenii au parte de pierderi adevărate.”

Rămas bun pentru acum
Rămas bun pentru acum

Rămas bun pentru acum – dar ne vom revedea

Rămas bun. Câte nuanțe încap în această formulă? Nu în fiecare rămas bun stă pitit un adio. Nu toate aceste despărțiri sunt pentru totdeauna. Rămas bun pentru acum. Dar ne vom revedea. Viața va avea grijă de asta. Iubirea va avea grijă de asta. Nu așa se spune? Că iubirea învinge? În toate formele ei?

Nu mă așteptam ca autoarea să îmi poarte pașii până în Texasul anilor 50. O lume total diferită de cea cu care noi suntem obișnuiți. O lume în care oamenii de culoare nu mai sunt sclavi, dar sunt tot reduși la nivel foarte apropiat de zero. Căsătoriile interrasiale nu sunt permise. Oamenii de culoare nu sunt acceptați decât foarte, foarte greu. Albii care le arată acestora până și cel mai mic semn de simpatie sunt atacați, evitați și vizitați de forțele de ordine.

Nu am mai citit de multă vreme un roman care atinge un astfel de subiect. Și mă bucur să văd că o autoare dragă mie scrie despre el. Catherine Ryan Hyde știe cum să așeze toate emoțiile în oamenii inventați de ea. Unii oameni sunt colac de salvare, alții sunt piatra care ne trage la fund. Noi alegem din ce categorie facem parte. Nu tot timpul viața e ușoară, dar habar nu avem de cât de mult poate însemna cel mai mic gest de afecțiune pentru cineva care chiar are nevoie de el.

Familie – cea în care te naști sau cea care te iubește?

Nu putem alege familiile în care venim pe lume, dar putem alege oamenii lângă care să rămânem. Ca și în romanul precedent, autoarea pune accent pe astfel de legături. Familia de suflet poate fi mai importantă decât familia în care unii oameni se nasc.

Pete Solomon era doar un copil. Dar asta nu înseamnă că nu știe cum să arate grijă și compasiune pentru celelalte ființe. Și nu înseamnă că nu îi era destul de clar că valora foarte puțin pentru tatăl lui. Nici măcar accidentul care îl țintuia pe acest om în fotoliu nu îl împiedica să îi împartă loviturile de curea lui Pete. Ar fi fost mai ușor să îl asculte, să îl înțeleagă. Pete era o minune de copil. Atent, educat, empatic. Și un prieten de nădejde. Dar ura, gândurile preconcepute, etichetele sociale erau mult mai puternice decât presupusa legătura tată-fiu.

Pete găsește un câine accidentat, pe marginea drumului. Nici câinele nu era dorit. Era o corcitură între un animal sălbatic și unul domestic. Nu a fost acceptat la veterinar, așa că, micul Pete a fost nevoit să ceară ajutor doamnei doctor Lucy.

Sufletul se vindecă doar cu iubire

Pe drum către casa salvatoarei sale, Pete îl întâlnește pe Justin, un băiețel de culoare, nou venit în oraș. Pete simte de la început că Justin ar fi un prieten bun, mai ales că inimile copiilor nu iubesc  în funcție de culoarea pielii celuilalt.

Deși jurase să țină secretă casa doctorei, Pete îl duce și pe noul său prieten acolo. Împrejurările o cereau. După ce fuseseră văzuți împreună, Justin fusese bătut cu sălbăticie. Ce fel de oameni ar fi lovit cu atâta ură un copil nevinovat?

Nu vreau să vă spun mai multe, povestea lor merită parcursă pas cu pas, descoperită emoție cu emoție. Este multă durere ascunsă în poveste, dar și multă dragoste, sub toate formele ei.

Doctora Lucy a fost exact așa cum am sperat să fie. Caldă, atentă, empatică, răbdătoare. Am sperat ca o să deschidă un pic portița către inima ei și Pete și Justin au știut exact cum să intre acolo. Legătura dintre ei ajunge să fie una specială, una care m-a făcut să lăcrimez la final.

Rămas bun pentru acum – un roman emoționant

Rămas bun pentru acum este un roman emoționant, cu o poveste care are puterea de a fermeca pe oricine. Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea a construit legătura dintre personajele sale. I-a dat valoare poveștii, a dat greutate iubirii. Recomand cu tot dragul!

Rămas bun pentru acum a apărut la Editura Trei, colecția Fiction Connection, și poate fi cumpărat de aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Catherine Ryan Hyde

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Nr. pagini: 400

Titlu Original: Say Goodbye for Now

Traducator: Raluca Furtuna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: