Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră – Ensaf Haidar, Andrea C. Hoffmann

Am ales cartea asta din întâmplare. Nu știam că este bazată pe o poveste reală. Și nu știam că oamenii din ea nu sunt personaje fictive. Nu știam că voi trăi drama din viața lor, că mă voi revolta și că voi binecuvânta faptul că m-am născut într-o țară în care îmi pot exprima punctul de vedere. Sunt și la noi reguli, există și la noi repercursiuni, dar nimic nu este ca acolo. Zece ani de închisoare și o mie de lovituri de bici. Asta e pedeapsa pe care a primit-o Raif Badawi pentru că și-a susținut opiniile și nu și-a ascuns identitatea. 

La început l-am condamnat, l-am considerat un pic egoist. Mi se părea că nu se gândește deloc la familia lui, la cei trei copii pe care îi avea cu Ensaf. Mă gândeam că ar fi putut scrie, dar ar fi trebuit să semneze articolele acelea cu un alt nume. Și care ar mai fi rostul? În spatele unui ecran toți putem fi curajoși. Cine este cu adevărat curajos? Cel care iese în față, cel care își asumă, cel care strigă și cel care luptă. Abia atunci am înțeles toată lupta soției sale pentru a-l elibera. Da, Raif nu a fost eliberat. Ultima sentință a primit-o în 2015 și se pare că este una definitivă. Zece ani de închisoare și o mie de lovituri de bici. Din când în când își poate suna soția și copiii, din când în când obține de la medic un certificat care atestă faptul că organismul lui nu mai poate primi loviturile de bici. Sentința îi este administrată pic cu pic. I se biciuiește viața, demnitatea, opinia. I se încalcă drepturile fundamentale. De ce? Pentru a avut curaj să scrie pe un blog. Pentru că a spus că femeile ar trebuie să aibă drept de vot. Pentru că a spus că poate ar fi mai bine ca vizitele între prieteni să nu mai fie separate: femei și bărbați. Că vălurile pot întuneca privirea, dar nu pot acoperi gândurile, mintea și libertatea. 

 Nominalizat în 2015 la Premiul Nobel pentru Pace, Raif Badawi se află încă într-o închisoare din Arabia Saudită. Ensaf Haidar a plecat în Canada cu cei trei copii ai lor și de acolo a luptat pentru a se face auzită. A plecat pentru că familia ei nu accepta părerile liberale ale lui Raif și pentru își doreau să o vadă divorțată de el. Frații ei au întrunit consiliul de familie și au hotărât că Ensaf nu mai face parte din familia lor, ba chiar au inițiat și procedurile de divorț. Tutela ei ar fi revenit la tatăl lor, tată care nu ar fi avut vreun pic de simpatie pentru ea. De ce? Era femeie. Nu exista. Era un munte de haine umblător și cam atât. 

Vocea ei a ajuns și la fostul președintele al SUA, Barack Obama, la prințul Charles al Marii Britanii, dar și la ministrul de Externe german Frank – Walter Steinmeier, care au intervenit personal pe lângă regele Arabiei Saudite. Toate procedurile au rămas fărăr răspuns. Raif este tot închis și pedepsit de poliția religioasă care îi impută un comportament neadecvat, comportament extrem de normal în partea noastră de lume. 

Ensaf a fost ghidul nostru prin lumea lor, lumea în care s-au născut și lumea pe care au fost obligați să și-o construiască amândoi. Ensaf se născuse într-o familie numeroasă și în lumea ei nu îi era permis să lucreze. Tatăl ei era potent financiar, putea să își întrețină cele două familii. Avea puține momente de libertate, de aceea se agață cu toate puterile ei de lucrul ilegal și imoral pe care îl face. Vorbea cu un bărbat la telefon! Pentru Arabia Saudită, acesta era un păcat care o putea costa enorm. El sunase pe numărul ei dintr-o greșeală, sau poate că fusese doar soarta. Insistase, se îndrăgostise de vocea ei, de ea și ar fi făcut orice pentru a o întâlni. Raif nu era nici pe departe un candidat ideal pentru mâna lui Ensaf, dar dragostea nu le permite să renunțe. Amândoi luptă din răsputeri pentru legătura specială dintre ei.

Se căsătoresc în ciuda piedicilor puse și se stabilesc departe de orașul ei natal. Aveau nevoie de libertate și de timp pentru a-și consuma dragostea. Deși relația lor a fost condamnată din fașă, Ensaf nu ezită și nu ascunde gunoiul sub preș. Ne dezvăluie etapele dragostei lor, dar nu tăinuiește momentele mai puțin fericite alături de Raif. Am apreciat-o pentru lucrul ăsta. Ar fi putut să tacă. Ar fi putut să nu dezvăluie aceste tensiuni. Familia ei avea o părere proastă despre el, relația lor era deja tensionată, nu mai aveau nevoie și de alte confirmări și motive pentru a-l urî. 

Romanul ne dezvăluie parcursul lor și m-aș bucura foarte tare dacă aș auzi că el a fost eliberat și că vor scrie amândoi o carte despre experiența care le-a demontat bucuria și le-a marcat existența. Este o lectură încărcată, tulburătoare, una pentru care trebuie să te pregătești sufletește. Te macină, te doare și te înfurie. Eu sunt și mai dornică acum de informații. Aș vrea să știu despre modul acela de viață, despre regulile stricte și despre nedreptate. De ce? Pentru a nu uita să fiu recunoscătoare în fiecare zi pentru ce am.

Mulțumesc editurii Univers pentru acest roman. Dacă sunteți curioși, puteți cumpăra cartea de aici.