Recenzii

Puterea – Naomi Alderman, Storia Books (recenzie)

Ce s-ar întâmpla dacă femeile ar căpăta brusc o putere nimicitoare și nemaivăzută?

În Puterea, lumea e un loc familiar: băiatul nigerian bogat care lenevește pe marginea piscinei părinților; copilul aflat în plasament, ai cărui părinți adoptivi își ascund adevărata fire în spatele religiei; politicianul american ambițios; fata dură de pe străzile Londrei, care provine dintr-o familie atipică.

Din senin apare însă o forță nouă, vitală, care se răspândește cu viteză și care face ca destinele personajelor să se împletească cu consecințe devastatoare. Adolescentele își descoperă o putere fizică uriașă – pot provoca o durere atroce și chiar moartea. Astfel, printr-o mică întorsătură a naturii, lumea este repornită de la zero.

Buna! Sunt Anca, o cititoare înfocată și am o problemă cu romanele premiate. Nu știu ce au ele în „Adn-ul” lor de cărți premiate, dar eu o am „indigestie” după ele. Le diger greu, le parcurg la fel de greu și parcă răsare o piedică de undeva, piedică ce nu mă lasă să mă bucur de poveste. Ca să înțelegeți ce bâjbâi eu pe aici, trebuie să vă spun că am în suflet câteva contradicții. 

  • mi-a plăcut ideea romanului, dar mi-a displăcut implicarea lui Dumnezeu. Știu că există pe lume grupuri/secte/mulțimi care se dezic de toate învățăturile anterioare și își construiesc de la zero o lume ideală. Există ierarhii și lideri, dar acesta nu este un subiect pe care să îl accept prea ușor. Puterea la care face referire titlul este o putere ca o descărcare electrică, fulgere care se nasc în mâinile femeilor. Jurubița (nu mi-a plăcut deloc traducerea, mi se pare un termen prea jucăuș pentru o glandă așa importantă) este responsabilă de această nouă putere. La început, numai adolescentele o dețineau, dar ele trezesc la viață energia latentă din jurubițele femeilor adulte. Mai apoi, toate fetițele nou născute o aveau activată. Lumea nu avea să mai fie la fel. 
  • mi-au plăcut personajele, dar nu m-am putut conecta cu niciuna dintre figurile importante și reprezentative ale romanului. Deși se „militează” pentru drepturile femeilor și pentru preluarea puterii de către acestea, s-au desprins de idee caractere precum Roxy, o tânără ambițioasă și egoistă care își dorește puterea numai pentru ea. Vrea să devină președintele Bessaparei, țara unde se concentrează toată mișcarea feminină. Allie – alt personaj cheie, este cea care mi-a dat dovadă de instabilitate și pe care nu am reușit să o încadrez până la urmă undeva. Era nebună sau înzestrată? Auzea permanent o voce care îi dicta ce să facă și pe ce drumuri să o apuce. Allie își omorâse tatăl adoptiv, se refugiase într-o mănăstire de maici și devenise Maica Eva. Maica Eva era total diferită de Allie. Era tăcută și folosea Puterea pentru a domina și a vindeca. 
  • deși sunt feministă și voi activa mereu pentru drepturile urmașelor Evei, mai ales când îmi aduc aminte de toate nedreptățile care ne-au fost făcute de-a lungul anilor, sunt convinsă că există o linie subțire între noi și bărbați. Nu există semne de egalitate, există un echilibru pe care noi am avut șansa să îl putem vedea stabilizat. Și aici mă refer strict la țara noastră. Aveam aceleași drepturi ca bărbații. Deși auzisem undeva că un bărbat este tot ce nu poate fi o femeie și o femeie este ceea ce nu poate fi un bărbat, trebuie să recunosc, cu sinceritate, că noi suntem laboratoare vii, dăm viață și asigurăm perpetuarea speciei pe acest pământ. Sunt de acord cu faptul că tehnologia se încăpățânează să încurajeze substituirea sexelor, dar eu nu sunt de acord cu asta. Oameni evoluați, deschiși, deștepți, știm să trăim în pace și armonie. În romanul de față am avut impresia că s-a trecut o limită. S-a încurajat extremismul. Tatiana, președinta Bessaparei înjosește un bărbat și îl pună să lingă vin de pe jos. Sunt de acord, există femei care suferă extrem de mult, sunt înjosite, umilite, dar de ce ar prelua modelul agresorului? 
  • puterea.jpg

Mi-a plăcut ideea romanului după cum v-am spus deja, dar mă așteptam la altceva. Traducerea a lăsat de dorit în anumite locuri și aș fi vrut mai multă atenție. Dacă aș alege un singur cuvânt pentru a caracteriza cartea, atunci aș alege: ciudată. Ciudată, dar frumoasă în felul ei. De ce spun asta? Pentru că dacă dăm la o parte toate elementele fantastice, Puterile, jurubițele, palmele Fatimei și alte lucruri, ar rămâne un mesaj important pe care aș vrea să îl văd distribuit mai des: femeile sunt de aceeași baricadă, indiferent de locul din care vin. Ar trebui să fim mai unite, să înțelegem că noi am putea să ne sprijinim mai mult și am putea să ne implică și mai mult în proiectele pentru susținerea femeilor. 

Mi-ar plăcea să vă aflu părerea despre carte. Pentru mine poate nu a fost momentul oportun, poate nu am fost suficient de deschisă pentru ea, poate nu am avut starea necesară. Sau poate nu a fost genul meu de lectură. Mi-a plăcut ideea, structura pe care este asamblată, dar i-a lipsit ceva. Acel ceva pe care nu știu să îl identific acum. 

Dacă v-am făcut curioși, vă spun că puteți găsi cartea pe site-ul editurii Storia Books, adică aici. Dacă vizitați la sfârșitul lunii târgul de carte Bookfest, o găsiți și acolo. Aștept impresiile voastre! 

Recomandată +18 ani
Data Publicării 2018
Detalii de fabricație 432 pagini, paperback
Traducător Miruna Voiculescu
Titlul original The Power

20 comentarii

  • Iosif Strasbourg

    Am citit si analizat cu atentie si aceasta frumoasa recenzie, iar din modul succint prezentat de tine, subiectul cartii pare a atinge realitatea obiectiva a sistemului razboiului mondial (invizibil si imperceptibil pentru majoritatea omenirii) care se desfasoara de la începutul existentei omului, si pâna azi, între cele doua sexe, masculin si feminin.
    Exista o miscarea feminista mondiala care lupta împotriva Legilor perfecte ale Creatorului, în care sunt implicate personalitati marcante ale stiintei, filozofiei, religiei si politicii mondiale, incluzând si barbati lipsiti de credinta în Dumnezeu, care se considera ei însisi zei si dumnezei, sprijiniti si având sub control puterea économico-financiara global “Mamona”, în inconstienta lor crasa si lipsa valorilor autentice ale iubirii neconditionate, prin mici organizatii ascunse în întunecimi secrete, în “taina faradelegii” manipuleaza omenirea întreaga, pregatind marele si ultimul razboi final al organizatiilor raului universal conduse de “Antichrist” care se va desfasura în scurta vreme în Orientul Mijlociu,în care se vor implica toate marile puteri militare mondiale.
    Acest “mare necaz si strâmtorare” va fi dealtfel, împlinirea tuturor profetiilor Cuvântului lui Dumnezeu si sfârsitul veacului dominatiei nedreptatii “înselatorului” trufasului “Lucifer” !
    O zi superba, draga Anca !

  • Literary Jungle

    Ei, e bine că ți-a plăcut totuși cartea, chiar dacă nu foarte mult. 😀 Și eu am citit diverse păreri împărțite despre ea, dar să nu uităm totuși că nu militează pentru nimic anume. Este o distopie și cam atât. Doar prezintă o situație de genul „ce-ar fi dacă?”. Problema e următoarea… dacă, cumva, s-ar întâmpla așa ceva în viața reală, chiar crezi tu că n-ar fi femei care să pună un bărbat să lingă ceva de pe jos? Și asta nu ține de sex, ține de răutatea omenească și de principiul „ochi pentru ochi”. 🙂 Eu am cartea în engleză și chiar mă bucur pentru asta, fiindcă din ce ai scris tu nu cred că mi-ar plăcea versiunea în română, din păcate. 🙁 Faină recenzia, ca de obicei! 😀

  • Geo

    Mă intriga cartea asta. Nu o am in planul imediat de lectura, dar clar îmi doresc sa o citesc! Foarte incitanta recenzia ta, Anca! Oare ar fi pe gustul meu cartea..?!

  • Cornelia

    Sunt tare curioasă în privința ei. Am inteles ca ar fiu un fel de replica la Povestea slujitoarei, care mi-a plăcut mult. Recenzia ta ma face si mai curioasă, dar îmi pune si semne de întrebare. De obicei gusturile noastre se aseamănă si mi-ar plăcea să văd dacă în acest caz e la fel.

  • Laura Apetroaie

    Acuma ca să fiu ”cârcotașa” și fără să știu multe detalii, eu cred într-un Dumnezeu bun și blând, iubitor, căruia nu-i place nedreptatea (de niciun fel), ura, nu-i place inumanul din noi. Lui îi place să scrie și să citească, să ajute, să ne ajute și să activeze iubirea din noi. Ceea ce nu-mi place mie este că suntem atât de înverșunați..încât ne folosim și de ficțiune pentru a pune într-o lumină proastă Divinitatea (sau orice subiect/persoană sau entitate). Despre ceea ce ai scris, apreciez sinceritatea și modul în care ai prezentat totul. Felicitări!

  • flor242

    Foarte frumoasa recenzia. Mi-a placut sinceritatea ta, ca la fiecare recenzie, de altfel. Din ce ai spus si pe mine m-ar deranja momentul in care un barbat ar fi fortat la linga de pe jos. Cu ce am fi mai bune decat cei de dinaintea noastra care au chinuit femeile? Ce exemplu le-am da? Sa existe egalitate intre sexe. Fiecare isi are calitatile lui care il face unic, atat femeia si cat barbatul. Sper sa ajung sa citesc aceasta carte, dar nu o vad in biblioteca in viitorul apropiat. Multumesc pentru parerea ta!❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *