Pustiul din Pine Barrens este romanul care m-a tentat cel mai tare în luna octombrie. Intrasem un pic printre rafturile librăriei Libris și îmi jurasem că nu aveam să plec cu nimic de acolo. Nu am rezistat, vă dați seama. Și nu vă spun câte titluri frumoase am lăsat acolo! Dar cred că asta este ceva ce poate echivala cu un fel de misiune imposibilă pentru orice cititor.
Când a ajuns cartea asta, am rămas impresionată de coperta cartonată și de imaginea desenată pe ea. M-a impresionat grija pentru detalii și am sperat la un conținut pe măsură. Din păcate, din punctul meu de vedere, povestea a rămas un pic în urmă și entuziasmul meu s-a stins treptat.
Un criminal în serie, dorința de răzbunare și un strop de obsesie
Joyce Carol Oates este o autoare apreciată și am înțeles că a primit numeroase premii literare. Sinceră să fiu, mă așteptam la o poveste plină de suspans, de întorsături de situație și de ziduri groase. Autoarea a făcut lucrurile în mod diferit. Și poate că ar fi trebuit să apreciez mai mult asta. A pus pe tavă aproape toate lucrurile încă de la început și a aruncat în aer doar două întrebări: de ce și pentru ce?
Autoarea a încercat să mizeze totul pe cartea firului psihologic. Dar nu a țesut prea bine nici planurile acestea. Nici nu știu cum să explic pentru a mă face bine înțeleasă. Știu doar că a fost o stare apăsătoare, un miros greu de care abia așteptam să scap. Pagină după pagină, descoperirile și ideile apasă tot mai greu umerii cititorului și acesta așteaptă doar să se elibereze, să meargă cât mai departe de atmosfera sumbră și ușor bolnavă.
Crime, întrebări și supoziții
Cartea asta este cartea obsesiilor. Unele mai ușor de înțeles (chiar dacă foarte departe de a fi și ușor de acceptat), altele apăsătoare și de neînțeles. Criminalul în serie (cel pe care îl veți prinde extrem de repede) este cel căruia îi puteți asocia o obsesie bolnavă. Nume necunoscut – așa iubea el să își spună – era un artist și își dorea să rămână în gândurile tuturor drept un artist talentat și original. De ce omora femei? Nu vă spun, dar vă spun că motivele lui mi-au dat fiori. Le prevăzusem, cred că le-am mai întâlnit și în altă carte, dar tot au fost greu de digerat. Are pur și simplu o minte diabolică.
Așa cum v-am spus, nu veți aduna indicii pentru a-l prinde. Vi se va prezenta singur și faptele lui nu vor fi acoperite de praf și întrebări. În privința lui veți dori doar să știți de ce face asta, dacă va fi prins și până unde este dispus să meargă.
Obsesia pe care nu am înțeles-o este legată de Matt Mcbride aka Nighthawk. Ziua avea o meserie absolut obișnuită, care îi asigura un trai peste medie și oportunități inaccesibile altora. Seara, Matt își urma pasiunea: fotografia. Poate că așa dorea să evadeze din plasa gândurilor sale. Matt trecuse prin niște episoade marcante și încă nu reușise să treacă peste ele.
Matt – ghinionist sau căutător de probleme?
Matt poate trece în rândul ghinioniștilor, dar mie mi-a lăsat impresia că își caută singur problemele. Cândva, în adolescența sa, Matt fusese marcat de dispariția și moartea fetei de care fusese îndrăgostit. Nu avusese nicio vină în acest act, dar se simțea vinovat pentru că nu fusese capabil să o salveze.
Vina îl urmărise ani de-a rândul și este amplificată acum de o altă dispariție șocantă: o tânără artistă, una care se învârtea în același cerc cu el, dispare și poliția caută indicii despre cine sau ce i-ar fi putut face rău.
Matt își dorește să afle adevărul despre Duana Zwolle, mai ales că unele probe îl indică direct pe el drept vinovat. Linia dintre un interogatoriu obișnuit și încadrarea pe lista suspecților era foarte subțire.
Pustiul din Pine Barrens – vină, crimă și pasiune
I-am înțeles lui Matt grija și sentimentul de vinovăție, dar nu i-am înțeles implicarea în cazul Zwolle. Cu atât mai mult nu i-am înțeles atitudinea din finalul romanului (și acum regret tare mult că nu vă pot spune mai mult).
Sunt recunoscătoare că numărul de personaje a fost redus. Ar fi fost mult mai greu de suportat întreaga atmosferă și rețeaua răului ar fi devenit complicată și neverosimilă.
Deși este catalogat drept un roman de suspans, eu cred că autoarea ar fi putut să lege altfel toate elementele poveștii. E adevărat, îmi doream să aflu despre cum și în ce fel se va termina întreaga poveste. Dar nu așa. A fost un ansamblu greu de tras, dificil de asamblat, cu piese obtuze, neșlefuite.
Mie îmi plac mult romanele cu iz psihologic. Și a fost interesant să văd cât de mult pot afecta acțiunile unui criminal în serie, chiar și pe cineva care nu face parte din cercul restrâns de prieteni sau din familie. Transformarea personajelor punctată în descrierea cărții mi se pare credibilă, aproape tangibilă, dar cred că ar fi trebuit mai bine evidențiată.
Nu știu cum vor fi restul cărților din luna asta, dar Pustiul din Pine Barrens este o carte pe care o trec pe lista cărților cu gust amar. Aș fi vrut mult mai mult de la ea. Ați citit cartea, ce părere aveți despre ea?
Pustiul din Pine Barrens – Joyce Carol Oates – este disponibilă pe Libris.
Categoria: Literatura Universala
Autor: Joyce Carol Oates
Editura: CURTEA VECHE
Nr. pagini: 448
An aparitie: 2022
Editie: Cartonata
Titlu Original: The Barrens: A Novel of Suspense
Traducator: Cornelia Florea
