Recenzii

Puls în alb și negru – Laura Hartte, recenzie

„Puls în alb și negru” este un vals în care binele și răul învață pașii deopotrivă. Ambele tabere se luptă pentru supremație, dar lupta este una crâncenă. Răul are un as în mânecă. Binele are doar iubirea. Dar poate iubirea să lupte împotriva răului cu atât de puține arme?

Laura Hartte este un nume nou pe piața românească de carte. Dar este un nume de care vom mai auzi. Cu siguranță. Trebuie să spun că primisem cartea cu o oarecare doză de scepticism. Laura este tânără, mă gândeam că va mai fi încă o carte în genul băiatul rău și fata cea bună. Și este, cumva. Dar trece de granițele pe care alții le-au marcat. Alege cuvintele potrivite și nu îi este teamă atunci când le lansează în ring. Știe să inducă cititorului fiecare stare, știe să se plieze fix pe scena pe care vrea să ți-o descrie.

Puls în alb și negru
Puls în alb și negru

Am simțit ură, dragoste, furie și spaimă. Laura Hartte jonglează cu stările personajelor exact ca un jongler de la circ. Le stăpânește, le amestecă și stoarce tot ce se poate din ele.

Puls în alb și negru – valsul dintre bine și rău

Veți fi cuceriți, fără doar și poate, de povestea de dragoste. E veridică. Te cucerește și te sfărâmă în bucăți. Dar nu asta face cartea specială. Nu pentru mine. Ci curajul autoarei de a vorbi și de a insera în poveste un personaj care suferă de personalitate multiplă. Faptul că alege să scrie capitolele din perpectiva celor două personalități care se luptă pentru supremație a fost pentru mine cireașa de pe tort și momentul în care am știut că o să îmi placă romanul ăsta. Este o abordare diferită, una în care răul este dus la rang de artă.

Noah și Hatter, fațetele aceleiași monezi, nici nu îți lasă timp pentru a te concentra pe altceva. Viața lui Noah este o suită întreagă de bătălii. Dar adevăratul război îl poartă înăuntrul său – cu Hatter.

Nu vor ști niciodată. Nu vor ști niciodată că trăiesc  înconjurat de întuneric, nu vor ști niciodată că de fiecare dată când respir mor câte puțin, nu vor ști niciodată ce a trebuit să pierd ca să am toate astea.

Noah a fost rănit. Toate pierderile nu au făcut decât să îl transforme în stana de piatră care este. Crescând fără mamă și cu un tată axat pe afaceri și bani, Noah nu devine vulnerabil, devine al naibii de tăios. Ridică ziduri de protecție în jurul lui și inima îi este doar un organ, nu există loc de metafore și interpretări poetice. Este devotat celor care au crezut în el atunci când a avut mai mare nevoie. În rest, vrea să îl distrugă pe Victor Mayhem, nimeni altul decât tatăl lui.

Victor a alungat-o pe mama lui Noah. Și acum vrea să demoleze ultima amintire care îl leagă de această femeie: hotelul Lux. Hotelul este o mărturie care rezistă de generații. Și locul unde Noah o simte pe cea care i-a dat viață. Nu poate să îi permită asta tatălui său. E timpul să folosească toate armele.

Puls în alb și negru – iubire și personalitate multiplă

Singurele momente când Noah este prins cu garda jos sunt momentele în care desenează sau o vizitează pe Mia, o fetiță adorabilă care suferă de o boală grea. În rest, Noah se transformă. Este dur, acid și ironic. Viața l-a făcut astfel. Acestea sunt momentele în care Hatter, cealaltă personalitate de care este extrem de conștient, iese la suprafață.

A construit alături de prietenii săi Wonderland, o lume în care nu este loc pentru cei slabi de înger. Un loc în care se dispută teritorii și se face trafic de droguri. Un loc în care nu există jumătăți de măsură și în care numai cei puternici rezistă. Aici iese Hatter la lumină. Aici rupe zăbrelele celulei în care Noah îl închide peste zi și preia controlul.

Episoadele în care Hatter urlă în capul Noah pentru că vrea să iasă afară sunt tot mai dese. Și lui îi este tot mai greu să lupte împotriva lor. Nu are timp să caute ajutor specializat. În lumea lui Noah – hotelul Lux are nevoie de el. În lumea lui Hatter – băieții și Wonderland au nevoie de el.

E normal să avem zile în care suntem nesiguri, … E normal să avem zile în care vrem să renunțăm. Să lăsăm totul baltă și să scăpăm de stres o dată pentru totdeauna. Asta nu ne face slabi, ne face oameni.

Puls în alb și negru – joc de umbre

Collene Myers pare să fie singura care vede dincolo de zidurile înălțate de Noah. Și singura care îi înțelege pasiunea  în ceea ce privește hotelul Lux.

Atitudinea care îi face pe ceilalți să fugă e doar zidul pe care îl ridici în jurul tău ca să te protejezi de durere. Dar oamenii care merită cu adevărat vor vedea întotdeauna dincolo de orice barieră pe care o ridici. Așa cum au văzut prietenii tăi, așa cum am văzut și eu.

Întâlnirile dintre Noah și Collene sunt încărcate de scântei. Autoarea surprinde foarte frumos legătura lor și alternează totul cu paragrafe de introspecție care ne ajută să îi înțelegem și mai bine pe cei doi. Mi-au fost tare, tare dragi. Jocul lor este unul pe care îl poți asemăna cu un meci de scrimă. Pași înainte, pași înapoi, înțepături și fandări. Gardă lăsată jos și atacuri pornite din crize de gelozie și neputință.

Nu vreau să spun nimic despre povestea lor, ea trebuie descoperită pas cu pas. E nevoie să vezi fiecare gest și fiecare cărămidă doborâtă. Noah este ușor de iubit dacă vezi dincolo de barieră. Dar cum rămâne cu Hatter și lumea lui care mustește a pericol și răzbunare?

Toate capetele sunt plecate. Am învățat în timp că în momentul în care ai plecat capul, ești ca și mort.

Romanul acesta a fost o surpriză plăcută. Autoarea provoacă la luptă demonii de care toată lumea fuge. Îi aduce în ring, îi scoate la lumină și îi combate prin cuvintele bine alese. Se vede că a urmat cursuri de scriere creativă, dar se denotă și pasiunea și dăruirea cu care scrie. Cred că ar putea da lecții multor scriitori. Totul este legat, dialogurile nu scârțâie. Știe să redea de la dulceața scenelor de dragoste la duritatea lumii conduse de clanuri și dealeri de droguri.

Oamenii nu pot trăi singuri. Și iubirea înseamnă să ne vindecăm unii pe alții.

Știe să lase ancore pentru ca cititorul să se frământe până când apare cel de-al doilea volum. Finalul m-a lăsat fără aer și cu „ce-o să se întâmple” tatuat în mintea mea.

Ps: uitasem să spun că mi-a plăcut foarte mult atenția pentru numele personajelor. Toate au o însemnătate, o istorie.

Felicitări, Laura! Sunt sigură că o să ajungi mare!

Romanul a apărut la Smart Publishing și poate fi cumpărat de aici. 

Descriere:

Noah Mayhem este un tânăr cu o viață aparent perfectă, dar cu trăiri intense care îi macină sufletul. Crescut și educat între cele două extreme, decizia lui a fost întotdeauna grea. A fost născut de un înger și pentru un timp a iubit lumina, dar a crescut fiind educat de diavol. Și deși este îngrozit de întuneric, atracția pe care o simte pentru demonic este incontestabilă.

Collene Myers a căzut…

Viața ei se schimbă atunci când se îndrăgostește de Noah, băiatul care a suferit atât de mult încât a simțit nevoia să-și întipărească durerea pe trup. Este hotărâtă să-i demonstreze că nu există rană pe care iubirea să nu o poată vindeca.

Dar va fi iubirea lui Collene suficient de puternică pentru a închide răni?

 

6 comentarii

  • Nieves

    Eram sigură că te va surprinde!!!
    Felicitări!
    Ai surprins atât de frumos punctele forte ale poveștii, că și dacă n-aș fi citit-o, aș fi început-o imediat. Am avut aceleași impresii ca și tine. Și eu am fost puțin sceptică din pricina vârstei fragede a autoarei, dar cred că exact asta a dat un si6mai mare impact uluirii mele. Faptul că o tânără a putut să redea cu atâta acuratețe acele trăiri care m-au înfiorat până în măduva oaselor. Ca și tine, abia aștept continuarea și sunt convinsă că vom mai auzi de Laura. Este un fenomen. Unul care dă speranță tiparului pe care se pliază autoarea.
    Pentru mine “Puls în alb și negru” este cartea preferată dintre cele scrise de un autor român.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *