Provocarea de la Editura ALL este una foarte interesantă. Subiectul poveștilor scrise de Cecelia Ahern ar putea stârni valuri. Fie de simpatie, fie de antipatie.
Mie îmi place cum scrie autoarea, dar nu îmi place curentul asta feminist care se tot propagă. Sunt femeie, nu îmi place să văd reprezentantele aceluiași sex înjosite și tratate nedrept, dar hai să nu transformăm societatea în matriarhat. Cred în egalitatea dintre femei și bărbați, în societatea condusă în mod egal de femei și bărbați, fiecare cu domeniul la care se pricepe cel mai bine.
Provocarea de la Editura ALL
„Roar, 30 de femei, 30 de povești” este un volum pe care sunt foarte curioasă să îl descopăr, mai ales după ce am primit o bucățică bonus. Din nefericire, povestirea și-a „rătăcit” finalul. Eu trebuia să îmi imaginez unul.
Ca să înțelegeți finalul meu, trebuie să vă spun câteva cuvinte despre text.
Avem de-a face cu un guvern alcătuit și condus exclusiv de bărbați. Îngrijorat de părerea electoratului său, Prim-ministrul ordonă un studiu de piață.
Unul dintre cei din conducere, Numărul Unu, deschide un subiect sensibil: femeile. Ele sunt preocupate de faptul că nu există o femeie în Guvern.
Toți guvernanții sunt de părere că locul femeilor nu ar fi în conducere. Ele pot distrage atenția lor și par să vorbească numai femineza. Numărul Unu le aduce la cunoștință că există si femei care vorbesc masculeza, femei care ar pune umărul la treabă și nu și-ar flutura genele pentru a-i distrage pe ei.
Provocarea de la Editura ALL
Numărul Unu pare să fie membrul acela care votează de unul singur „pentru”. Mi-a plăcut de el. Din păcate, primește misiunea ingrată de a la demonstra membrilor din Guvern că locul femeilor nu este la conducere.
De aici începe provocarea. Ce cred eu că s-a întâmplat?
Eu vreau să cred că Numarul Unu a dat peste o femeie puternică. Îmbrăcată cu un costum elegant, fermă, mamă, soție si femeie de carieră.
Și și-au unit ideile. Au pus pe hârtie un nou plan de guvernare. Și au așezat în fruntea ministerelor femei si bărbați deopotrivă. O femeie este mai îndreptățită să conducă Ministerul Familiei și Protecției sociale, pe cel al Educației sau al Sănătății. Sunt domenii care au nevoie de un strop de empatie.
Și vreau să cred că au dat spre vot un nou proiect de lege: eliminarea „dialectelor” femineza și masculeza. E nevoie să vorbim aceeași limbă, numai așa rezultatele pot fi strașnice și de lungă durată.
Chiar îmi doresc să văd si restul poveștilor, dar și ce final a găsit Cecelia Ahern pentru această poveste.
Voi ce final v-ați dori?
[…] A.S. Acesta este răspunsul meu la provocarea lansată de Editura ALL (despre care am aflat de pe blogul Ancăi). […]
De la Editura All am citit, acum ceva vreme, o carte foarte faina de Ingvar Ambjorsen – Frati de cruce. Imi place si seria Dontovei de la ei, mai sunt si altii. Eu Cecelia Ahern nu am citit, desi am tot zis ca o sa o fac. Cat despre subiect, as vrea ca in final oamenii sa inceteze cu balivernele, barbatii si femeile, din punct de vedere profesional, pot fi la fel de capabili, in orice domeniu as zice. Depinde de la individ la individ, indiferent daca e barbat sau femeie. Cred, totusi, ca daca mai multe femei ar fi la conducere am avea mai putine razboaie/conflicte armate. Nu ca n-ar fi si femeile belicoase, dar diplomatia si negocierea ar fi prioritare. Femeile au mai mult simt practic. Parerea mea.
Mi-a venit o idee super-tare 🙂 o să-ți răspund printr-un articol săptămâna aceasta sau săptămâna viitoare că-i mult de povestit 🙂
Super idee! Abia aștept!
Eu as vedea un final in genul: Numarul Unu intalneste o femeie care nu are o personalitate atat de puterninca asa ca hotaraste sa o manipuleze astfel incat sa femeia sa vorbeasca ceea ce ii sopteste in casca barbatul. Astfel ceilalti vor vedea doar din exterior situatia: si anume ca o femeie a fost acceptata pentru aceasta functie dar nu vor sti ce se afla in spate: ca aceasta este doar o acoperire pentru a calma ambele tabere. Ar putea parea ca nu sunt deloc de partea femeilor tinand cont ca mi-am imaginat astfel situatia dar aceasta asa vad eu realitatea.
Curând 🙂
Nu am mai citit nimic de la Editura ALL de mai bine de un an. Cea mai mare provocare de la editura ALL ar fi să citesc un roman care să mă scoată din zona de confort. Revenind la 30 de femei.. mie îmi plac poveștile în care, femeile, deși înjosite, luptă să se ridice și află cât de importante și valoroase sunt, descoperă cum să se facă respectate și reușesc să se reinventeze.
ROAR, de Cecelia Ahern, are cu siguranță datele cărții revelatoare pe care o aștepți, Laura 🙂 În curând, cartea sosește de la tipar, vă ținem la curent.