Profesoara este romanul care nu avea cum să îmi scape anul acesta, nu la prețul pe care l-au acceptat cei de la Boozkone de la cititorii lor. Este și singurul titlu pe care l-am cumpărat de acest black friday. Și nu regret nimic! Am acasă teancuri și tenculețe de cărți necitite, povești care mă așteaptă de mult prea mult timp și am vrut să le fiu fidelă. Cel puțin ediția asta.
Freida McFadden pășește – ușor și sigur – în zona celor mai controversați autori. Și nu prin prisma subiectelor pe care le abordează în poveștile sale. Știți cum e: niște ucigași, o menajeră cu trecut dubios sau o mână de oameni periculoși… Am mai trecut noi prin d-astea, nimic nou sub soare. Însă, din motive mai mult sau mai puțin solide, Freida este „acuzată” că scrie prea comercial. Că a găsit niște pârghii pe care a simțit că alunecă și tot alunecă sentimentele cititorilor și le exploatează la maximum. Că nu aduce nimic nou în cărțile sale, că subiectele sunt deja atacate de alte nume grele etc.
Nu știu ce crede chiar toată, toată lumea despre cum și ce scrie ea, dar știu ce cred eu: mie îmi place. Îmi oferă doza perfectă de deconectare de la propria-mi rutină, o porție generoasă de pericol și adrenalină, personaje controversate, ușor de plasat în zone dubioase, la fel de întunecate precum personalitățile lor.
„Cu cât sap mai adânc, cu atât mai ușor devine. Primul strat de pământ a fost aproape imposibil de străpuns, dar la momentul acela aveam un partener care să mă ajute. Acum am rămas doar eu. Mă rog, eu și cadavrul. Însă acesta nu-mi va fi de prea mare ajutor.”
Comerciale sau nu, ușurele sau nu, poveștile sale au suficient lipici pentru a mă ține ancorată de ele, suficient mister cât pentru a mă propulsa în vâltoarea evenimentelor, suficientă dramă pentru a mă convinge să întorc fiecare piatră și fiecare eveniment.
Profesoara – o familie ciudată
Profesoara are multe lecții pentru noi. Și pe toate, oricât de pozitive sau negative ar părea la prima vedere, ni le oferă prin puterea exemplului. Cuvintele mele par ușor contradictorii? Vă asigur că o să înțelegeți după ce veți citi cartea despre ce vorbesc eu aici. Profesoara de matematică, în ciuda științei exacte pe care o iubește, nu este o ecuație simplă. Are prea multe necunoscute pentru a ne atrage de partea ei și prea multe zone întunecate pentru a deveni un personaj demn de încredere. Nu avem formule matematice pentru a-i revolta prezentul, dar nici suficiente paranteze pentru a-i cuprinde derapajele din trecut.
Eu i-am simțit potențialul de la prima pagină. Și vă asigur că nu are deloc legătură cu aversiunea mea față de materia pe care aceasta o predă la liceu. Odată cu paginile pe care le-am întors fără pauză – aș fi citit cartea dintr-o singură suflare, atât de conectată am fost la poveste – mi-a fost și mai clar faptul că doamna profesoară este extrem de alunecoasă. O credeam în stare de lucruri neortodoxe? Da, de o sută de ori da! O suspectam de și mai multe lucruri întunecate păstrate în dulapurile personale? De o sută de ori da! O fi având ea loc pentru colecția impresionantă de pantofi, dar tot mai rămâne destul și pentru niste trăsături de caracter ale naibii de periculoase!
Freida McFadden a ales un tipar extrem de inteligent. Și-a păstrat bine ascunși toți așii în mânecă. Și i-a scos de fiecare dată atunci când lucrurile păreau liniștite, atenția îndreptată spre alte piste și alte personaje. Fix atunci când aveai impresia că începi să întrezărești un posibil scenariu, bum! mai răsucea un pic autoarea cuțitul în rană. Mai întorcea un pic cheița în mecanismul trădării. Te făcea să te îndoiești de personaje, de propria ta intuiție și de puterea de a așeza lucrurile în ordinea relevanței lor.
Profesoara – să nu ai încredere în nimeni
Profesoara sau Profesorul? Aceasta este întrebarea. Dacă în primele pagini ești tentat să o urmărești cu sporită atenție pe doamna profesoară, paginile următoare îți vor dovedi că și profesorul merită din plin atenția ta. O fi având el înfățișarea și pregătirea unui om corect, axat pe calitățile elevilor și pe competențele lor, dar știm deja că apele liniștite pot fi și cele mai adânci. Iar liceul unde cuplul de profesori preda era cunoscut ca fiind un lac liniștit, însă extrem de tulbure.
Eve și Nate – cuplul simpatic de profesori – au și clase comune. Nimic în neregulă. Ea predă matematică, el predă engleză. Ea este ahtiată după pantofi, spre disperarea soțului și a cardului lor. El iubește poezia și este atent la elevii săi. Iar printre ei, printre elevii calmi și liniștiți, cei doi o au și pe Addie.
Addie nu este de încredere. Minte. Manipulează. Rănește și distruge vieți. Toată lumea o știe. Dar nimeni nu o cunoaște cu adevărat. Addie contribuise la concedierea unui profesor iubit. Addie suferise în urma morții tatălui său și își alinase suferința provocând rău? Sau fusese doar o victimă a conjuncturilor?
Profesoara – o suită de întâmplări nefericite
Dacă aveți impresia că lucrurile vor fi ușor de descifrat, eu vă sugerez să mai așteptați un pic înainte să lansați supoziții. Au urmat câteva întâmplări nebunești, stropite din abundență cu detalii picante din viețile celor implicați. Pentru că da, nimeni nu este demn de încredere în povestea asta. Toți au o parte de vină. Doar că, ocazional, este mai mică sau mai mare. Depinde de intențiile și de zona lor de interes.
Pentru că îmi place să rămân în zona „firescului”, aș vrea să subliniez faptul că nu am fost peste tot de acord cu ce a scris autoarea. Au fost niște evenimente, niște detalii pe care le-am considerat ușor forțate. În ciuda lor, povestea mi-a plăcut mult, finalul fiind cel care mi-a mai dat o lovitură de grație. Freida McFadden, you nailed it!
Profesoara a apărut la Bookzone și este disponibilă aici.
Număr pagini: 400
Editura: Bookzone
Autor: Freida McFadden
Anul publicării: 2024
Traducator: Mihaela Apetrei
Titlul original: The Teacher
