Prizonieră în pânza de păianjen este cel de-al patrulea volum al mult iubitei serii Millenium. Pentru că Stieg Larsson a decedat înainte să termine această nebună și periculoasă poveste, ștafeta a fost preluată de David Lagercrantz. Nu se putea încheia atât de devreme aventura ce îi are protagoniști pe Mikael Blomkvist, Lisbeth Salander și ziarul Millenium. Iar David Lagercrantz a așteptat cam patru ani (în 2019 am citit al treilea volum) să îi dau o șansă și să pătrund în universul ridicat de el pe temelia poveștii lui Larsson.
De ce mi-a luat atât de mult? Pentru că m-am lăsat condusă de prejudecăți. M-am temut că noul autor nu va putea atinge standardele ridicate de Larsson. Că nu va putea imprima nebunia, fiorul, căutarea, durerea, trauma, suferința, nevoia. Că nu-i va surprinde lui Lisbeth toate muchiile, toate gândurile și luptele. Că tonurile din care este alcătuit sufletul ei vor fi amestecate complet, confundate și diluate cu prea multă descriere.
Prizonieră în pânza de păianjen – bun venit în rețeaua păianjenilor
Însă, spre surprinderea mea, David Lagercrantz a făcut chiar o treabă bună. Că mă așteptam eu la mai mult de la poveste este o altă problemă. Însă, dacă-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, David Lagercrantz a reușit să păstreze tonul, stilul, direcția lui Stieg Larsson.
„Romanul lui Lagercrantz este un omagiu plin de afecţiune adresat seriei originale Millennium.” – The Guardian
Mi-a fost tare dor de Lisbeth! Mikael, sper că nu ai citit asta. Ești drăguț, ești inteligent, ambițios și devotat, însă Lisbeth este (și va rămâne!) personajul meu preferat. Nonconformismul ei, stilul direct și impulsiv, curajul și devotamentul ei, inteligența (care este de mult prea multă vreme vecină cu geniul), toate astea fac din Lisbeth un personaj ușor de iubit. Lisbeth, te-aș îmbrățișa strâns, strâns! Știu că nu ți-ar plăcea deloc, că ai prefera să lovești mai multe ore în sacul de box în loc să îți deschizi sufletul și să accepți cea mai mică dovadă de iubire.
Însă, nici chiar tu, Lisbeth Salander, nu ești un program perfect. Ți-am văzut breșele în sistemul de protecție, ți-am văzut empatia, vulnerabilitățile și momentele în care înlături „antivirusul”. Nu-ți face griji, Lisbeth, dragostea noastră nu este un virus care vine să facă rău. Nu este nici cal troian. Este doar iubire. Și compasiune. Și afecțiune. Și înțelegere. Și mână întinsă pentru a alina, nu pentru a lovi.
Prizonieră în pânza de păianjen – direcții noi, cazuri interesante
Pentru că situația din planul profesional părea încheiată, chiar mă întrebam care ar putea fi direcția în noul volum. Desigur, orice prilej m-ar aduce în preajma celor doi este de bun augur, dar nu-mi pot stăpâni curiozitatea. Nu am putut niciodată. Anchetele lor sunt ca o bombă de mare anvergură, cu o explozie de elemente și descoperiri, cu o ploaie de suspiciuni și vinovați.
Mikael Blomkvist lasă urme pe oriunde trece. Unii au pentru el o doză mare de admirație, alții îi pândesc orice pas pentru a-l denigra și a-l pune la pământ. Între noi fie vorba, nici Mikael nu prea poate sta liniștit. Pare că îi place să joace la nesfârșit jocul adevărului, mai ales pentru că știe că are în echipa sa o hackerită genială. Deși are limitele sale, Lisbeth Salander este mereu pregătită să-l ajute pe Blomkvist (chiar dacă l-ar trimite la naiba de câteva ori pe zi).
De data aceasta, după succesul anchetei precedente, David Lagercrantz pășește alaturi de personajele lui Larsson într-o nouă eră: a inteligenței artificiale și a programelor pentru calculator. Deși termenii nu au fost toți pe înțelesul meu, am uitat de detaliile tehnice atunci când am fost în preajma lui August. Ancheta este una destul de serioasă, mizele fiind unele uriașe și cu implicații colosale. Însă, pentru mine, povestea lui August – băiețelul de geniu – a fost punctul sensibil al întregului volum.
Programe speciale, inteligență artificială, planuri nebune și polițe neplătite
Grație succesului anchetei precedente și a recunoașterii capacității sale de analiză, Mikael Blomkvist nimerește în mijlocul unei plase de păianjen. Una periculoasă, alunecoasă și cu rădăcini departe de pământul Suediei. Frans Balder era un om extrem de inteligent, apreciat pentru voracitatea cu care ataca domeniile de interes. Balder depășise granițele cunoscute și uimise oamenii de știință cu abilitățile sale. Pentru că Suedia nu-i oferise decât dezamăgire și îl plasase departe de fiul său autist (pentru care Frans chiar reprezentase un pericol), profesorul Balder plecase în America și se implicase în studiile de acolo.
Însă, din păcate, profesorul fusese trădat. Dezamăgit de acest deznodământ și hotărât să aibă grijă de fiul său, Balder se întoarce în Suedia. La vederea lui August și a suferințelor ce părea să le trăiască acesta, Balder lasă în urmă viața de savant și i se dedică lui August. Din păcate, copilul se părea că trăsese paiul cel scurt la loteria vieții. Tatăl lui se dedica descoperirilor științifice, mama se lăsa trasă în jos de alcool și noul iubit.
Așa cum am spus, August avea autism. Dar primise cândva șanse la o viață normală. Însă, cea care trebuia să-l protejeze nu se dedicase terapiilor acestuia și micuțul părea să plutească în derivă printr-o lume a tăcerii și a neînțelegerii.
Prizonieră în pânza de păianjen – Lisbeth, lumea asta nu ar fi la fel fără tine
Într-o lume a inteligenței artificiale și a calculatoarelor, printre termeni și programe, nu putea să lipsească chiar Lisbeth, nu-i așa? Iar rolul ei este unul covârșitor. Voi, cei pasionați de seria asta deja, îi cunoașteți capacitatea. Dar Lisbeth uimește din nou. Iar eu simt că are încă multe de spus.
M-am temut că nu-mi voi aduce aminte detalii din volumele precedente. Dar autorul m-a ajutat să-mi reîmprospătez memoria și m-am simțit acasă de la primul rând. Mă bucur că m-am întors în lumea Millenium!
Prizonieră în pânza de păianjen a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.
Autor: David Lagercrantz
Nr. de pagini: 526
Titlul original: Det som inte dödar oss
Limba originală: suedeză
Traducere de: Raluca Lungu
Anul apariţiei: 2015
