Prin ochii ei
Recenzii

Prin ochii ei – Saraj Pinborough, recenzie

„Prin ochii ei” și prin mintea mea. Am terminat de citit cartea și am trecut-o prin toate filtrele posibile. Este genul de carte care șochează prin final. Și nu știu dacă mi-a plăcut finalul. Depinde din ce unghi îl privesc. A fost șocant, neașteptat. Dar nu îl consider potrivit pentru o astfel de carte. Pentru cât de migălos a îmbrăcat autoarea toată povestea, clar mi-aș fi dorit altceva. Aș fi vrut ceva mult mai real, mult mai „normal”. Nu cred că este o carte potrivită pentru colecția Buzz Books.

„Prin ochii ei” este genul de poveste pe care îl poți asemăna cu un ciob de sticlă. Neatrăgător, ușor periculos. Numai până îl ridici în lumina soarelui. Și atunci încep să apară jocurile de lumini. Te pui între el și soare și poc! apar umbrele. Îți place să te joci, te lasă atras în vâltoarea jocului și te bucuri de tot ce se întâmplă. Aproape că îmi frecam palmele una de alta. Îmi și închipuiam finalul. Îmi era teamă să îmi fac scenarii.

Toate ideile mele legate de final erau unele care ar fi putut zdruncina cititorul, Autoarea a făcut la fel, dar nu pe gustul meu. Mi-a părut rău că a ales să frizeze normalul și a plusat atât de mult.

Când faci un astfel de lucru nu există decât două posibilități. Să placă sau să nu. Nu există cale de mijloc. Recunosc, nici într-o mie de ani nu m-aș fi gândit la chestia de la final. Suprinzătoare, dar un pic ca nuca în perete. Nu la cât de frumos a construit totul, la cât de ascuțite au fost unghiurile din povestea ei.

Prin ochii ei
Prin ochii ei

 Prin ochii ei – un roman cu un final șocant

Triunghiul amoros este dus la alt nivel în acest roman. Să ne înțelegem. Există tot unul care trădează și unul care află, dar alege să tacă. Există a treia persoană. Dar nu sunt descrise întâlnirile, accidentale sau nu. Ești tentat să crezi să e vreun soi de farsă pusă la cale de destin. Dar, citind pagină după pagină, observi că totul este bine pus la punct și că există o miză. Nici nu știam în cine să mai am încredere. Nici nu am știut de partea cui să fiu. Încercam să trag cu ochiul de „după perdea”, încercam să înțeleg motivele și voiam să pun totul cap la cap. Un triunghi premeditat. Un plan nebunesc.

Autoarea ia trei personaje, mici drame și o doză de nebunie. Rezultatul? O doză dată naibii de cocktail. Colorat, acid și amețitor, acest amestec se joacă perfect cu mintea cititorului. Îl induce în eroare și îl detrmină să vadă vinovați acolo unde nu există nimic.

Un doctor psihiatru, o soție controlată și un dulap plin de pastile. E clar cine este nebunul din poveste, nu? Dar dacă pe fața ei apar vânătăi și aflați că doctorul iubește să bea? Și că familia lor se tot mută din oraș în oraș? Că începuturile lor sunt mai dese decât salutul de dimineață? Vă mai concentrați numai pe biata femeie?

Prin ochii ei – triunghi amoros sau plan bine pus la punct?

Adele este personajul alunecos. Crezi că o cunoști, crezi că te împrietenești cu ea și exact atunci îți scapă printre degete. Pentru ea am păstrat de la început o doză de scepticism. Nu i-am acordat credit de la început. Apoi, am empatizat tot mai mult cu ea. Suferința ei era reală, credibilă. Cum aș fi putut eu să nu cred în ceea ce se vedea cu ochiul liber? Ea era soția lui David, medicul de succes, și era mai îndrăgostită ca niciodată de soțul ei. Părea capabilă de multe. A doua șansă era capitolul la care excela.

Adele suferise ceva traume în trecut, dar era mereu acolo David, eroul ei personal, cu mantia strălucitoare. Numai că David nu era la fel ca ea. O controla, îi prescria pastile, o închidea în casă și o suna de două ori pe zi, mereu la aceleași ore. Ce era în neregulă cu ei?

David calcă strâmb. Cade în brațele lui Louise, o femeie singură și dornică de dragoste. Louise habra nua vea că David, bărbatul cu care se sărută la bar, era noul ei șef. Ei, și? Ce dacă era puțin însurat? Avea și ea nevoie de dragoste. Problema este că ea se împrietenește cu Adele. Zi după zi, Adele o ajută să devină o femeie mai puternică. Dar tot ea o ajută și să îi  vadă adevărata fața a lui David. Era posibil să se înșele atât de mult? Cum ajunsese să depindă atât de mult de ei?

Cum de-a ajuns viața mea atât de complicată?

Jocul de-a șoarecele și pisica mi-a plăcut al naibii de tare! Voiam să știu cum face Adele să afle atâtea lucruri, cum reușește să rămână conectată deși viața ei era extrem de limitată. Nu a semănat cu nimic din ceea ce am reușit să citesc în ultima vreme. Și știu și că nici nu voi găsi una la fel curând. M-a surprins, m-a uimit, m-a luat pe nepregătite. Dar nu m-a convins, nu m-a lăsat să mă bucur cu adevărat și să spun: „mamă, ce carte!”

Chiar sunt curioasă de părerile voastre. Ați citit cartea?

Romanul a apărut la Editura Litera și o puteți achiziționa de aici. 

 

Autor: Sarah Pinborough

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Buzz Books

Editie: Necartonata

Editura: LITERA

Nr. pagini: 416

Traducator: Adriana Badescu

11 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *