You cannot copy content of this page
Primăvară în Toscana
Recenzii

Primăvară în Toscana – Santa Montefiore, recenzie

Primăvară în Toscana este prima mea întâlnire cu autoarea Santa Montefiore. De multă vreme îmi tot promit că voi citi și celelalte două romane pe care le am în bibliotecă, dar reușesc mereu doar să îmi complic planul de lectură.

Coperta este superbă! Și am răsucit-o pe toate părțile când a ajuns la mine. Mi-a plăcut și povestea ascunsă între paginile cărții, dar nu atât de mult pe cât îmi doream.

Primăvară în Toscana
Primăvară în Toscana

Primăvară în Toscana – nu este niciodată prea târziu pentru dragostea adevărată

Primăvară în Toscana poate provoca un dor incredibil de Italia. Sau de orice loc de pe planetă noastră unde este cald și bine. Dacă pe partea cu relațiile dintre personaje autoarea nu a excelat, când a venit vorba de descrieri, Santa Montefiore a reușit să redea culoarea și farmecul local.

Știți deja că iubesc poveștile care urmăresc două planuri narative. Mă relaxează foarte tare să trec prin momentele “înainte și după”, indiferent că vorbim de cărți sau de orice filmuleț. Îmi place să surprind fiecare stadiu al transformării, să încerc să identific toate etapele sau să aflu fiecare secret bine ascuns printre crăpăturile timpului.

Santa Montefiore ne oferă o astfel de poveste și alege un loc magnific pentru a o pune în scenă: Toscana, castelul Montefosco. Aparent, Gracie Burton vrea să vină în însorita Italie pentru a participa la o școală de gătit. Și, pentru că tot sunt în acest punct, trebuie să spun că am așteptat un accent mai pronunțat pe școala de gătit. În afară de numele unor rețete nu am primit nimic. Cunoaștem toți pasiunea italienilor pentru mâncarea bună. Am răsfoit cartea până la final, convinsă fiind că voi găsi acolo câteva rețete numai bune de încercat.

Trecut și prezent – vină și iertare

Nu este niciodată prea târziu să faci pace cu trecutul. Și nici pentru dragoste nu se face vreodată târziu în viață. Povestea din trecut este o poveste frumoasă, dar nu mi-a făcut sufletul să vibreze și nici nu am suspinat de mila protagoniștilor.

Din punctul meu de vedere, autoarea trebuia să creioneze cu mai multă atenție etapele iertării și ale apropierii. Cred că Gracie Burton merita mult mai mult de atât.

Gracie Burton putea trece drept o apariție ștearsă. Nimic nu o făcea să se remarce și nu părea demnă de atenție, nici măcar pentru fiica ei, Carina.

Gracie trăia la Londra și existența ei era una ternă. Doar prietenele de la clubul de lectură păreau să îi ceară ajutorul, dar nici aici nu era foarte apreciată.

Carina este singura ei fiică, dar relația lor nu este una foarte apropiată. Carina e femeie de carieră și singura ei preocupare este munca. Nu își bate capul cu educația fiicei sale și nici nu pare să aibă strop de instinct matern. Anastasia, nepoata lui Gracie, este o tânără dulce, dar este foarte afectată de respingerea mamei sale.

 Primăvară în Toscana – redescoperind iubirea

Alertată de dorința bruscă a lui Gracie de a merge o săptămână în Italia, Carina decide să  o ia și pe Anastasia în ceea ce va deveni o călătorie pentru redescoperirea de sine.

Departe de rutina cotidiană și de planurile de viitor stricte, cele trei femei vor învăța să lase jos armele și să întindă mâinile pentru îmbrățișari. Se prea poate ca pentru acest lucru vinovat să se facă doar farmecul Italiei. Dar sunt sigură că și conștientizarea efemerității existenței noastre a avut un rol destul de mare. Cum să  nu te bucuri când vezi atâta frumusețe în jur? Cum să nu realizezi că toate astea vor trece pe lângă noi dacă insistăm să stăm cu ochii în monitoare?

Gracie nu alesese întâmplător Italia. Venise aici acum, după 41 de ani, pentru a face pace cu trecutul și pentru a da piept cu lucrurile care o alungaseră cândva. Trăise aici cincisprezece ani, pe vremea când era ucenica  unchiului său în atelierul acestuia de pictură. Carina habar nu avea de această parte din trecutul mamei sale și nu știa că  mama ei a pictat niște tablouri fabuloase. Dar, mai presus de asta, nu știa că Gracie plecase de aici cu inima rănită. O poveste de dragoste rămăsese captivă între zidurile unui castel…

 Personaje

Aș vrea să spun că am avut un personaj preferat, dar nu pot să o fac. Am înțeles mirajul în care Gracie a ales să se învăluie în tinerețea sa. Dar nu am înțeles de ce nu a creat o punte între ea și  fiica ei, mai ales pentru că știa ce înseamnă relațiile defectuoase din sânul unei familii.

Carina este o prezență antipatică. Nu am rezonat deloc cu ea și nu am crezut în schimbarea ei bruscă. Toate aceste mici schimbări și împăcări dintre cele trei femei sunt superficiale, aproape cât să dea bine pe hârtie și atât.  Nu le-am simțit deloc.

Anastasia este o adolescentă tipică. Nu am apreciat coincidențele dintre povestea ei de dragostea și cea a lui Gracie. Plus că, nu am crezut în  situațiile acelea enumerate.

Primăvară în Toscana are căldura ei, dar are și “zone umbrite”, zone în care aș fi vrut să simt mai multă emoție, mai multă dragoste.

Italia este foarte frumos descrisă, lucru care a salvat un pic povestea. I-am oferit 4 stele, cu indulgență, pentru că mi-a plăcut mult stilul fluid de scriere al autoarei.

Primăvară în Toscana a apărut la Editura Litera, colecția Blue moon, și a putut fi cumpărată de la chioșcurile de ziare.

Traducere: Daniela Trufia

Număr pagini: 384

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *