Povestitoarea din Casablanca a fost o alegere spontană, bazată pe un gând ce a apărut din senin. Cunoșteam deja un pic stilul de scriere al autoarei, v-am mai povestit aici despre cărțile sale, dar tot aveam emoții. Mai ales că, așa cum se pare că îmi stă în fire în ultima vreme, nu căutasem nimic, nimic despre această poveste înainte. Îmi place acum să caut alte păreri după ce termin de citit și de scris despre o carte. Simt că intru într-un fel de dialog literar cu alți iubitori de carte, într-un carusel al emoțiilor transmise, al amintirilor lăsate în urmă.
Povestitoarea din Casablanca este un roman pe care îl poți pierde ușor printre amintirile lăsate de alte romane mai pline, mai bogate în detalii, arhitectură, dramatism, încărcătură emoțională. Dar este un roman pe care, atunci când vei privi atent în suflet, ți-l vei aduce aminte în ciuda simplității sale. De ce spun asta? Pentru că este ca o sărutare caldă, ca o răsuflare de ușurare, venită atunci când sufletul are mai multă nevoie. Finalul este cel care va rămâne mereu deschis, într-un colț încărcat de lumină, dar acoperit totuși de un strat de durere și vindecare.
Nu pot fi mai explicită de atât în legătură cu deznodământul. Vă spun doar că nu-l prevăzusem nici măcar o secundă, că mărturisirea a venit ca o lovitură puternică, o izbitură nemiloasă în toate sentimentele și scenariile mele. Atunci, ca printr-o magie, am revăzut tot ce se întâmplase, tot ce îmi scăpase, poate, la prima vedere. Și mă miram de faptul că nu fusesem suficient de atentă la toate ancorele lăsate în urmă. Ancore ale durerii într-un ocean de pierderi, alegeri și nesiguranțe.
Povestitoarea din Casablanca – o rază de speranță
Înainte să vă spun alte lucruri despre poveste, aș vrea să vă vorbesc un pic despre experiența mea cu ea. Pentru mine, Povestitoarea din Casablanca este mai mult un roman despre emoție decât despre istorie, detalii, drame personale. Totuși, din punctul meu de vedere, i-a lipsit complexitatea. Aș fi vrut mai multe detalii despre ce a însemnat să fii evreu plecat spre destinații mai bune, pe căi ocolitoare și periculoase. Aș fi vrut să înțeleg mai bine ce era un mellah (mod traditional pentru a desemna cartierele unde locuiau evreii în marile orase. El Mellah din Marrakech a fost construit în secolul al XVI-lea pentru a găzdui evreii alungați din Spania de Inchiziție. Încă înconjurat de mari ziduri, cartierul se întinde pe circa 40 de hectare și este locuit în prezent în principal de musulmani.)
Mi-au lipsit experiențele personale, culorile locale, farmecul zonelor scăldate în condimente, culoare și tradiție. A fost emoționant să descopăr Medina prin ochii lui Josie, o copilă nevoită să fugă alături de părinții săi din fața armatei germane. Apropo de Medina, nu știu de ce a tot apărut cu literă mică scris peste tot. Am crezut că o fi vreun fel de cartier, ceva care îmi scapă mie. Dar sigur a fost vorba despre orașul în sine și nu înțeleg de ce nu a fost identificat și semnalat ca substantiv propriu.
Căutări, răspunsuri, începuturi
Deși abordează un subiect extrem de sensibil, romanul reușește să păstreze o notă de optimism, impregnată poate de sufletele pure ale celor două femei prin ochii cărora aflăm tainele din Casablanca. O avem pe Zoe, o tânără mamă care își urmează soțul până pe aceste tărâmuri neobișnuite și necunoscute. Departe de pământul natal, asaltată de toate aceste diferențe sociale, Zoe nu își găsește nici locul, nici dorința de a rămâne.
„Am venit aici pentru un nou început. Dar în loc de speranță, simt doar goliciune. Este un oraș cocoțat pe marginea unui ocean de visuri distruse, șubred și bătut de vânturi, străzile altădată elegante fiind acum sărăcăcioase. Strălucirea hollywoodiană din vremea lui Bogart și Bergman a apus de mult, fiind acum doar o amintire îndepărtată. Mi se pare sfârșitul lumii.”
Încearcă să își facă loc printre toate aceste lucruri noi, însă nu îi este ușor deloc. Mai ales pentru că simte că nu mai găsește nici măcar drumul spre inima soțului său. Însă totul se schimbă atunci când descoperă o cutie din lemn de santal. În ea găsește câteva comori adunate de o fetiță și jurnalul acesteia. Caietul era plin cu gânduri sincere și nevinovate, cu informații despre un oraș extrem de diferit față de cel pe care Zoe îl privea de la aceeași fereastra ca și Josie, fetița care trăise aici în anul 1941.
„Pare că am ajuns la capăt de drum, ca şi cum, dacă am face un pas în plus, am cădea în ocean. Pot să văd o frântură din el de la fereastra dormitorului meu, în depărtare, dincolo de acoperişurile oraşului, marele şi albastrul Atlantic. Atât de aproape, şi totuşi atât de departe.”
Pagini de jurnal
Josie nu dorise absolut deloc să își părăsească pământul natal, nici prietenii, nici cărțile, nici casa. Însă, din nefericire, tentaculele războiului se înfășuraseră strâns în jurul familiei sale. Mama ei era evreică și asta însemna un soi de condamnare fie la o viață în lagăr, fie la moarte. Tatăl ei nu poate asista neputincios la această amenințare. Știe că America i-ar putea oferi familiei sale un cămin sigur, dar calea până acolo e lungă, periculoasă, plină de cheltuieli neprevăzute și prețuri prea greu de plătit.
Deși aveau impresia că Josie își trăiește viața cu stropul de aventură specific celor mici, părinții acesteia află curând că fetița nu este străină de pericolul vieții în Maroc. Știa că nu scăpaseră deloc de rețelele de contraspionaj, de privirile atente și de bănuielile care i-ar fi putut arunca pe toți în arest. Cu toate astea, Josie încă păstrează inocența copilăriei, bucuria descoperirii și a prieteniei, a legăturilor pe care le poți stabili indiferent de nație și de limbă.
Povestitoarea din Casablanca
Mi-a plăcut mult arcul peste timp creat între cele două femei și modul în care viața lui Josie a influențat-o pe neliniștita Zoe. Este un roman pe care-l veți parcurge cu lejeritate, prinși în mijlocul destăinuirilor și al căldurii care pare să se insinueze de la început în suflet.
Povestitoarea din Casablanca a apărut la Bookzone și este disponibilă aici.
Număr pagini: 336
Editura: Bookzone
Autor:Fiona Valpy
Anul publicării: 2023
Traducere: Mariana Alexandru
