Povestea unui orfan a reprezentat cea de-a doua mea întâlnire cu autoarea Pam Jenoff. Fetele dispărute din Paris, prima carte scrisă de autoare, a fost tot o ficțiune istorică, inspirată din fapte reale. Dacă acela a fost un omagiu adus femeilor care și-au pus viața în bătaia puștii pentru o lume mai bună, acesta este inspirat dintr-un episod despre care eu nu știam nimic.

În timp ce se documenta pentru scrierile sale, Pam Jenoff a găsit în arhivele Yad Vashem două povestiri impresionante. Prima făcea referire la un vagon de marfă plin cu nou-născuți, smulși din sânul familiilor de evrei și duși într-un lagăr de concentrare, înainte ca măcar să știe ceva despre viață. Bineînțeles că nu au primit niciun strop de empatie pe drum. Au fost lăsați acolo, claie peste grămadă, fiecare strigându-și foamea, dorul, teama și neputința. Și tocmai asta este „scena” cu care autoarea alege să își înceapă povestea. Am avut nevoie de o gură mare de aer. Nu știam cum voi putea trece peste această parte.

 Dragoste, prietenie și dăruire

Cea de-a doua poveste făcea referire la circul german Althoff, circ care adăpostise mulți evrei în timpul războiului. Se spune că, la circ este loc pentru toată lumea. Și nu puțini au fost cei care au găsit sprijin fără a oferi la schimb prea multe răspunsuri. Eu am o slăbiciune pentru poveștile cu și despre circ. Nu sunt de acord cu folosirea animalelor, dar știm că au fost perioade în care au fost folosite în spectacole. Lumea circului nu este doar despre asta. E despre pericol, curaj, înfruntarea anumitor situații, dragoste, dedicare, muncă și talent. Toate acoperite cu un strat de sclipici și zâmbete. Dar câte altele se ascund în spatele exercițiilor care ne țin cu sufletul la gură?

Povestea unui orfan
Povestea unui orfan

Povestea unui orfan – un roman despre puterea dragostei

Pam Jenoff atinge două subiecte sensibile pentru mine: războiul și circul. Cu lumea circului m-a convins. Deși mai avea loc și aici pentru câteva emoții și sentimente, autoarea m-a făcut să mă simt parte integrantă a acestei lumi. Aproape că rămâneam fără suflu când știam că Noa exersează la trapez cu Astrid. Mi-am frânt mâinile de emoții la prima lor reprezentație și am simțit fiecare mică revoltă din cadrul circului. Mi-am dorit să fiu în cortul mare când a sunat gongul, am vrut să fiu acolo, măcar pentru a le repara costumele. Oamenii ăștia nu judecă. Acceptă și oferă din puținul lor. Nu se privesc strâmb, își acceptă ciudățeniile și devin familie pentru oricine are nevoie.

M-am gândit de multe ori că titlul romanului, Povestea unui orfan, putea fi povestea fiecărui personaj în parte. Toți au pierdut oamenii dragi, aproape toți și-au pierdut casa.

V-am spus mai sus despre povestea Copiilor necunoscuți. Această bucată de istorie avea nevoie de un pic mai multă emoție. Când a venit vorba de micul Theo, un copil evreu salvat de o fată curajoasă, autoarea parcă și-a stors toate emoțiile în prima scenă, atunci când ne-a prezentat vagonul plin cu copii. Theo, micuțul nostru norocos, ajunge pe plan secundar în poveste. Este mai mult un liant, o asigurare pentru Noa. Mi-aș fi dorit să aibă partea lui de poveste. Pot măcar să sper că autoarea ni-l va aduce în alt roman?

Viața nu este decât un salt la trapez

Dacă mă citiți, știți deja că sunt o sensibilă și o plângăcioasă. Îmi plac poveștile care îmi fac sufletul fărâme. Cele care mă storc emoțional sunt cele pe care le apreciez cel mai tare. Din romanul ăsta fix emoțiile mi-au lipsit. Am avut impresia că autoarea pune laolaltă niște idei principale, trasează conturul și va aduce mai târziu elementele cheie, „lipiciul” care să le țină împreună. Spre final, lucrurile se conturează un pic mai mult și autoarea chiar ne servește o porție de suspans, chiar nu m-am așteptat la acea răsturnare de situație.

Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, așa că, voi trasa doar câteva idei.

Romanul este despre prietenia dintre două femei aduse laolaltă de împrejurările vieții. Astrid și Noa par foarte diferite la început. Dar, după ce fiecare dintre ele dărâmă propriul zid de rezerve, descoperă cât de asemănătoare le sunt viețile și așteptările. Noa fusese izgonită pentru că trăise o noapte de dragoste alături de un soldat german. Când părinții descoperă sarcina fetei, o gonesc fără milă. Aflată la mâna destinului, Noa este obligată de situația în care se află să își dea propriul copil spre adopție și să încerce să supraviețuiască acestui fapt. Își ducea existența măturând într-o gară, viața ei fiind plină de sărăcie și de nesiguranță. Dar acest lucru nu o împiedică să salveze un copilaș evreu din trenul morții. Pentru că nu știe cum va reuși să scape dacă este descoperită, Noa fuge în noapte cu copilul. Este găsită de un om al circului și asta reprezintă colacul de salvare pe care chiar destinul i-l aruncă.

Astrid făcea parte dintr-o familie de circari cu renume. Dar erau evrei și războiul condamnă și soarta circului, nu numai a lor. Astrid ajunge să lucreze pentru circul rival, asta după ce fusese izgonită chiar de soțul ei – ofițer german-. Trapezul era viața ei și nu era loc aici pentru nimeni. Dar, curând avea să devină antrenoarea lui Noa, o tânără care nu lucrase niciodată la circ. Era oare posibil? Puteau lucra împreună? Secretele fiecăreia amenințau fiecare apropiere dintre ele două.

Povestea unui orfan – o poveste despre încercările vieții

Viața la circ nu era una ușoară. Imaginați-vă acum că erau urmăriți și de soldații germani. Știau că circul adăpostește evrei. Era tot mai greu pentru oamenii circului să păstreze aparențele, dar trebuiau să încerce. Erau o familie, singura familie pe care o mai aveau.

Mi-au plăcut ambele femei, fiecare cu particularitățile ei. Așa cum am spus, Theo – micuțul nostru orfan – a avut parte de prea puțină atenție din partea autoarei. Aș fi vrut mai mult. Luc – un personaj care aduce un strop de dragoste și de idealism în carte – mi-a fost tare drag. Emmett – fiul proprietarului de la circ – mi s-a părut cel mai slab conturat personaj. A avut loc o schimbare bruscă în felul lui de a fi, schimbare care nu mi-a fost deloc pe plac.

Una peste alta, romanul mi-a plăcut. Mai avea nevoie de puțină emoție pentru a fi o carte de cinci stele (pentru mine).

Romanul a apărut la Editura Litera, poate fi cumpărat de aici. 

Data apariției: Martie 2020
Tip copertă: Broșată
Nr. pagini: 336
Colectie: Blue Moon
Traducător(i): Anca Irina Ionescu

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns