Povestea unei familii perfecte – Rosa Ventrella, recenzie

Povestea unei familii perfecte este un roman cât o călătorie. Nu are o poveste extraordinară, nici nu este plină de răsturnări de situație, dar are capacitatea de a te transporta în Bari, în cartierul micuț și sărăcăcios în care își duce viața familia Mariei. Rosa Ventrella te transpune pe străzile din micuțul cartier și te obligă să simți trăirile din sânul familiei greu încercate. Italia este o țară frumoasă, încărcată de istorie. Dar nu am aruncat niciodată o privire în trecutul ei recent. Rosa Ventrella tocmai mi-a oferit această posibilitate. Și apreciez faptul că m-a dus să trăiesc în cartierele limitrofe, în mijlocul unor familii care își cărau crucea zi după zi. Totul pare familiar, cunoscut și veridic. Palpabil. Cutremurător.

„ – Tu vii din vechiul Bari, nu-i așa, De Santis? …

 – Pentru mulți asta e o condamnare, a continuat calm, dar pentru tine, De Santis, cred că este un dar. Nu poți cunoaște cu adevărat un lucru dacă mai întâi nu te-ai izbit de exact contrariul său. Tot ce e frumos, tot ce considerăm perfect și magnific vine de la a fi întâlnit ce e urât și imperfect. Dacă vrei să știi ce este răul, vei ști tot atât de sigur ce e binele.”

Povestea unei familii perfecte. Există familia perfectă?

”Cele ce ne sunt luate înainte de vreme rămân mult în amintirea noastră. În anumite cazuri, rămân pentru totdeauna….”

Să nu vă așteptați să găsiți între paginile acestei cărți familia perfectă. Familia De Santis este de parte de noțiunea de familie, darămite de perfecțiune. Și totuși… exista tandrețe între pereții micuței case. Exista dragoste și exista sprijin. Parcă mă contrazic singură, nu? Dar exact asta am simțit. Un contrast puternic între fiecare clipă petrecută alături de ei. Treceam de la o stare la alta în doar câteva minute, înfruntam alături de Maria fiecare lovitură și fiecare situație tensionată. Dar tot acolo regăseam și vindecarea. Mă simțeam parte din poveste, aproape că puteam să trag un scaun și să mă așez la masă lângă ei. Deși am trăit în timpul acesti lecturi într-o acută stare de nedreptate, m-am bucurat de fiecare moment petrecut pe străzile cartierului.

Nu ne putem alege părinții. Venim pe lume în familii mai bune sau mai rele, în familii care ne pot oferi stelele de pe cer sau în familii care nici măcar nu știu să își înalțe privirea spre ele. Unii își condamnă copiii înainte de vreme, le dictează fiecare pas și le trasează atent traseul de urmat. Alții îi tratează ca pe niște extensii ale lor, le încarcă umerii cu visurile nerealizate și se așteaptă ca prin copii să trăiască ceea ce nu au trăit la timp. Sunt și părinții care împing copiii afară din cuib, care îi îndeamnă să aspire dincolo de limitele pe care societatea le-a trasat pentru ei. Și știu că, pentru asta este nevoie de o singură portiță: educația. Din fericire, familia Mariei înțelege că micuța lor, cea supranumită Soirău, este un copil înzestrat, care poate ajunge departe. Și iau la timp decizia corectă.

O lecție de maturizare – povestea unei generații

Cât de departe poate ajunge o fetiță care încă poartă pe picioare glodul cartierului în care s-a născut? Foarte departe. Atât de departe încât nicio cărare nu va rămâne nedescoperită. Atât de departe cât au purtat-o toate jignirile, respingerile și etichetele puse de norme sociale dictate de cumetrele din cartier și lăsate moștenire din generație în generație. Pe plan personal, Maria poate face totul și un strop în plus. Este o lecție de curaj, de determinare și dăruire. Pe plan sentimental, este încă victima părinților săi. Nu se poate opune voinței tatălui său, omul violent care lovise cu pumnul în masă și ale cărui cuvinte vulgare răsunau între cei patru pereți ai casei. Micile răzbunări, ambițiile italiene, pieptul umflat în față, amenințările și pumnii ridicați. Contra acestor lucruri Maria nu poate lupta. Nu se spunea că dragostea învinge tot? Nu se aplica acest lucru și în Italia anilor 80?

Pe Maria o însoțim din copilărie până la maturitate. O călătorie a unui fluture care are nevoie să fie mai întâi un cocon neatrăgător. Numai așa va aprecia fiecare etapă, numai așa își va căpăta strălucirea.

Maria De Santis, alias Soirău, este micuță, cu pielea închisă la culoare, urâțică, slabă și mereu curioasă. Dar absoarbe ca un burete fiecare informație, fiecare clipă în care viața o învață ceva. Era respinsă de colegii săi la școală. Era săracă, mică, neînsemnată și singură. Până ce apare Michele, altă victimă a propriei familii. Și Maria nu va mai fi singură niciodată. Doar că, Antonio, tatăl Mariei, îi interzice fiicei lui orice apropiere de Michele. Familia băiatului, temuta familie Crudu, nu era potrivită pentru prietenie. Colcăiau păcatele în sânul acelei familii și orice asociere cu ea ar fi putut-o costa foarte mult.

Povestea unei familii perfecte. Drama unei familii

Michele și Maria sunt două voci care pot schimba o generație. Au puterea de a anula etichete, de a ne face să visăm cu ochii deschiși la toate momentele care vor veni. Lectura a fost una dulce-amară, încărcată de trăiri care m-au împins la extreme. Rosa Ventrella nu doar a scris. A surprins o felie de istorie, i-a dat viață prin două personaje de care te poți despărți foarte greu, a redat farmecul și culoarea unui cartier în care doar visurile pot străluci.

Povestea unei familii perfecte poate fi un exemplu de curaj și de reușită. Dar și o lecție pe care numai dragostea ne-o poate preda în acest mod. Și nu știți cât regret că nu vă pot spune mai multe despre asta.

”Cândva…o să îmi povestești cum e în cealaltă parte. Dincolo de mare.”

Povestea unei familii perfecte a apărut la Editura Polirom. Eu am găsit-o pe targulcartii.ro. O puteți cumpăra și voi de aici. Merită!

Colectie: Biblioteca Polirom. Actual

Editie: Necartonata

Editura: POLIROM

Nr. pagini: 312

Traducator: Gabriela Lungu