Povestea iubirii noastre – Catherine Isaac, recenzie

Povestea iubirii noastre, povestea dintre noi. Eu – cititorul care alege întotdeauna ghidat de starea sa interioară-. Tu – cartea care aștepta cuminte pe noptiera mea. Eu am frunzărit atâtea cărți, am întors atâtea pagini și mi-am lăsat privirile furate de atâtea personaje care doreau să mi se confeseze. Tu ai așteptat, nu m-ai tentat, nu m-ai presat, nu m-ai grăbit. Ai lăsat ca timpul să decidă când era vremea pentru a îți pătrunde tainele și a îți înțelege mesajul. Îmi înțelegeai mai bine sufletul și știai că va avea nevoie de o oază de liniște pentru a-și reveni.

Îmi tânjea sufletul după o poveste caldă, emoționantă, vibrantă. Și cartea asta mi-a atins toate colțurile sufletului. Sinceră să fiu, am luat-o din întâmplare și am plecat la drum fără așteptări și fără să cred prea mult în poveste. Deși nu eram la prima întâlnire literară cu Catherine Isaac, am zis că o doză mică de scepticism nu face rău nimănui.

Povestea iubirii noastre – despre tainele trecutului și tinereți zbuciumate

Nu are o poveste lină, este plină de asperități, de decizii, de pierderi și de dragoste.
Este o călătorie emoționantă, cu o încărcătură sufletească aparte. Și am lăcrimat la final. Pentru că asta sunt eu. Mă emoționez teribil, am o slăbiciune pentru cărțile care sfidează granița dintre realitate și ficțiune.

Plin de întorsături de situație și surprize. – Good Housekeeping

Poate că a fost previzibilă pe alocuri, dar m-a și păcălit în alte momente. Mi-a purtat pașii în trecut, a împletit bucăți de viață cu bucăți de iubire și speranță. A avut mult mai multă esență și culoare decât romanul precedent. Am râs alături de personaje, le-am văzut luptele și le-am înțeles deciziile. Mi s-a lipit de suflet romanul ăsta. Și nu știu dacă numai pentru emoția și simplitatea sa, pentru naturalețea și eleganța poveștii. Sau poate pentru nevoia mea de lucruri stabile, de trecut eliberat de secrete? Sau să fie vinovată slăbiciunea mea pentru astfel de istorii?

O scrisoare, un secret și o viață încheiată prea devreme

Înainte de a vă spune câte ceva despre poveste, aș vrea să vă mărturisesc că mi-e tare dorbde Italia! Și  Catherine Isaac este vinovata de serviciu. Mi-e dor de piețele scăldate în soare, de localurile micuțe, de gelato și de la dolce vita. Catherine Isaac mi-a purtat pașii de la podgoriile întinse la malurile însorite ale lacului Garda, de la hoteluri selecte la așezări pitorești. Și totul are gust de Italia, de parmezan, de prosciutto și vin plin de arome.

Allie învățase să își facă ordine în viață. Fusese crescută de un tată pe care l-am putea trece liniștit în dicționarul taților super-eroi. Are un prieten foarte bun și niște bunici de milioane. Allie își dedică viața cercetărilor științifice și visează să găsească un leac pentru fibroza chistică.

Își pierduse mama cu mulți ani în urmă, pe vremea când avea doar șase ani, și se hrănea cu amintirile celorlalți. Ea avea în minte doar un pat de spital, o căsătorie și lacrimi vărsate pe furiș.

Dorind să-i facă un dar bunicii sale, Allie îi scotocește acesteia prin lucruri. Voia să fie sigură că va cumpăra haine pe mărimea potrivită, dar deschide un sertar care îi va da viața peste cap. Printre straturi de material și la ani distanță de evenimentele respective, o scrisoare poartă în ea taine pe care Allie nici măcar nu le-ar fi bănuit. Scrisoarea avea un expeditor din Italia și sosise în Anglia, destinația finală. Iar Allie nu ar fi trebuit să o citească niciodată.

O călătorie inițiatică și o legătură specială

Pentru că nu primește răspunsurile mult dorite, Allie este nevoită să caute singură adevărul. Ce legătură era între mama sa și însorita Italie? De ce bunica ei prefera să păstreze misterul și de ce-i ceruse să nu povestească nimănui despre conținutul misivei?

De ce nu înțelegeau că lui Allie îi lipsea mult mama ei și ar fi vrut să o cunoască mai bine? Cine fusese tânăra Christine înainte de a deveni mamă? Cum își trăise viața?

Pentru că știe că nu va putea trăi în umbra incertitudinii, Allie decide să plece în Italia. Ed, prietenul ei cel mai bun, o însoțește. Și el avea nevoie de un loc pentru a-și linge rănile. Nu știa cum se va încheia povestea dintre el și soția sa. Și Allie știuse întotdeauna să îl asculte și să îl sfătuiască.

Călătoria lor este plină de destăinuiri, de ziduri dărâmate, de stare de bine și de speranță. M-a uimit bucuria cu care păreau să trăiască, m-au încântat replicile spumoase, pline de umor și efervescență. Și m-a topit căldura regăsită în poveste. A fost ca o pătură caldă, ca un cocon în care m-am simțit protejată, iubită și liberă.

Povestea iubirii noastre – un roman de suflet

Este un roman de stare, un roman care parcă are nevoie de o anume predispoziție sufletească pentru a fi înțeles și citit. Are dragoste, secrete și răsturnări de situație. Sună a combinație câștigătoare, nu?

Mie mi-a plăcut tare mult, l-am devorat și l-am pus pe raftul cărților speciale. A fost o lectură deosebită, punctată de simplitate și frumos. Recomand!

Povestea iubirii noastre este numai bună pentru cei care caută romane calde, confortabile. Romane pe care le pot asocia cu „acasă”.

Povestea iubirii noastre a apărut la Editura Rao și poate fi comandat de aici.