Portretul căsătoriei, romanul scris de minunata Maggie O’Farrell, mi-a permis să mă reîntorc pe pământul „locuit” de fraze meșteșugite, de istorii care țes sub ochii mei perioade, oameni, și destine. Maggie O’Farrell nu scrie povești. Maggie O’Farrell le aduce la viață. Le captează esența, le scoate miezul și le eliberează din nou în lume, într-o vreme în care oamenii uită de trecut, de legăturile speciale și de faptul că au nevoie să își cunoască rădăcinile pentru a crește verticali.
Mi-era dor de scriitura asta fluidă, melodioasă ca un imn cântat la harpă. Dar mi-era mai dor de privirea ei atentă, de dragostea pentru istorie și pentru oamenii care au fost sacrificați pe altarul unor visuri ce nu le-au aparținut. Nu am comparat povestea asta cu Hamnet. Am știut că aceea va avea întotdeauna locul ei, că frumusețea primei întâlniri nu poate fi știrbită, nici ajunsă. Am primit povestea așa cum a venit, cu tăcerile și luptele ei, cu renunțările și compromisurile sale, cu lecțiile pe care eram sigură că le avea pregătite pentru mine. Dacă ar fi respectat și mult adevărul istoric, dacă și-ar fi concentrat și mai mult atenția asupra personajelor sale (și nu asupra vremurilor), Maggie O’Farrell m-ar fi fermecat din nou și m-ar fi lăsat fără cuvinte. Din păcate, vraja s-a destrămat un pic spre final. Iar povestea și-a pierdut un pic din strălucire.
„Într-o vreme în care s-a tot vorbit despre scriitori care «dau glas» trecutului, O’Farrell are curajul să aducă în prim-plan personajele fără glas ale istoriei.” The Scotsman
Portretul căsătoriei – minciuni, alegeri, visuri și realitate
„Nu mă veți privi, îi vine să spună, nu veți vedea în mine. N-am să fiu a voastră. Cum îndrăzniți să mă analizați și să considerați că nu sunt potrivită? Eu nu sunt La Fecundissima și n-am să fiu niciodată.”
Multă vreme am visat la baluri și ținute vaporoase, la serate luminate doar de candelabrele cu lumânări, la calești și petreceri de prezentare în societate. Desigur, vedeam doar partea frumoasă, doar poleiala asupra căreia alegeam să îmi fixez privirea. De îndată ce am ales să citesc și să caut mai mult, visurile mele s-au sfărâmat precum pantofii de cleștar. Nu aș fi putut suporta atâtea restricții și bariere, nu aș fi urmat canoanele, normele de conduită și îndatoririle fără număr. Pentru femei, după cum știm deja, viața nu a fost deloc ușoară, mai ales pentru cele născute în vremuri vitrege, conduse după alte principii și alte valori.
Iar Maggie O’Farrell ne poartă pașii printr-o astfel de perioadă tulbure, pe urmele unei mirese copil, trăind și simțind groaza, neputința și teama.
„Dar știe că, dacă nu ar fi fost Alfonso, ar fi fost altcineva – un prinț, un duce, un nobil din Germania sau din Franța, un văr de-al doilea din Spania. Tatăl ei i-ar fi găsit o partidă avantajoasă, pentru că, în definitiv, pentru asta a crescut-o: să se căsătorească, să fie folosită drept verigă în lanțul lui de putere, să aducă moștenitori pentru bărbați precum Alfonso.”
Portretul căsătoriei – un destin nefericit
Eram sigură că Maggie O’Farrell își va îndrepta atenția spre o perioadă îndepărtată, cu o istorie bogată și personaje care au lăsat urme puternice în trecerea lor pe pământ. Mi-au plăcut și perioada aleasă, și persoana asupra căreia a ales să își îndrepte atenția. Însă, din punctul meu de vedere, fie se axa pe adevărul istoric, fie nu romanticiza atât de mult finalul poveștii. E drept, viața Lucreziei, ducesa de Ferrara, a fost prea scurtă și nu ar fi putut umple toate spațiile. Sau poate că a dorit să schimbe firul istoriei, să dea voce celor cărora vremurile le-a răsplatit cu tăcere.
V-am spus că vraja s-a destrămat la un moment dat. Dar nu v-am spus exact de ce am simțit asta, nu-i așa? Maggie O’Farrell își cizelează frazele. Sculptează în suflet cu ajutorul cuvintelor și brodează, brodează la nesfârșit istorii, destine, întâmplări. Personajele sale au strălucit, dar nu mai tare decât era lor. Maggie O’Farrell aproape că a făcut din timp un personaj. A descris cu lux de amănunte momente, zile, cadre și desene. Și am simțit că pierd din vedere esențialul. Că mi se așterne o pânză peste ochi și că nu mai văd ce se întâmplă la câțiva pași de mine.
Lucrezia de Ferrara – născută sub o stea a ghinionului
Lucrezia de’ Medici (14 februarie 1545 – 21 aprilie 1561)[2] a fost fiica lui Cosimo I de’ Medici și a primei lui soții, Eleonora de Toledo. A fost prima soție a lui Alfonso di Ercole II d’Este. A murit la șaisprezece ani, probabil de tuberculoză.
Maggie O’Farrell se concentrează asupra nașterii, adolescenței și căsătoriei Lucreziei, însă nu respectă întocmai toate evenimentele istorice.
Lucrezia pare să se fi născut sub o stea fără noroc. Trimisă încă de la naștere în camerele doicilor, Lucrezia crește mânată de un spirit rebel, prea libertin pentru gusturile mamei sale și adevăratul rol al său. Deși nu intenționa să se căsătorească sau să îndeplinească vreunul din planurile strategice ale tatălui său, Lucrezia este nevoită să îi ia rolul surorii sale, Maria. Din păcate, Maria moare și planurile acesteia de nuntă nu se concretizează. Însă, după cum se aranjau căsătoriile înainte, alianțele se recalculează și Lucrezia îi este oferită lui Alfonso de Ferrara.
Portretul căsătoriei – la granița dintre adolescență și căsătorie
Deși alții o vedeau pregătită pentru căsătorie și oferit moștenitori, Lucrezia rămânea o copilă. Trimisă de acasă, aflată permanent sub starea capricioasă a soțului său, Lucrezia își învață treptat rolul de ducesă. Dar și descoperă adevărata față a soțului său și realitatea din spatele căsătoriei sale. Iar acest adevăr o poate destabiliza complet sau poate grăbi planul soțului său.
„Portretul captivant al unei tinere care încearcă să se elibereze din cușca ei de aur.” Publishers Weekly
Lucrezia pare să își regăsească vocea prin această poveste și sunt sigură că mulți oameni vor fi cuceriți de greutățile și încăpățânarea miresei copil. Mi-a făcut plăcere să pășesc în lumea ei, mai ales pentru că povestea a fost scrisă de Maggie O’Farrell.
Portretul căsătoriei a apărut la Editura Trei – imprint Armada – și poate fi cumpărată de aici.
Alte detalii:
Numat pagini: 480
Titlul original: The Marriage Portrait
Limba originală: engleză
Traducere și note: Mariana Piroteală
Anul apariției: 2023
