Portocale pentru Crăciun este cea de-a doua mea întâlnire literară cu autoarea Margarita Morris. Rămas bun, Budapesta – romanul apărut în 2022, tot la Editura Corint – mi-a plăcut mai puțin decât acesta și nu pot să vă exprim bucuria mea. Și vă spun imediat motivele din spatele ușurării mele.
Știți că Editura Corint a lansat la finalul anului trecut două povești cu titluri asemănătoare: Portocale pentru Crăciun și Ultimul Crăciun la Paris. Le-am avut pe amândouă în wishlist și am primit-o pe aceasta în cadrul activității #secretsanta. Zilele trecute, când încă nu știam ce să citesc, mi-a venit în minte această carte.
Dar, în mintea mea, eram convinsă că era cea scrisă de Hazel Gaynor și Heather Webb, două autoare pe care le iubesc deja. Am luat cartea de pe raft, am făcut poză, am început să scriu ceva în descrierea de pe Instagram și atunci mi s-a luat vălul de pe ochi. Am văzut mai bine numele autoarei și deja simțeam că mă dezumflu treptat. Instinctul îmi dădea ghes să îl ascult și am zis să îl ascult. Nu de alta, dar radarul instinctului meu încă funcționează destul de bine.
Portocale pentru Crăciun – povestea speranței
Portocale pentru Crăciun este romanul de debut al autoarei Margarita Morris și a prins viață în urma impactului emoțional resimțit de aceasta după vizitarea Berlinului. Din punctul meu de vedere, romanul acesta a avut fluiditatea pe care am tot așteptat-o în Rămas bun, Budapesta. Aici, printre renunțări, teroare și clipe tensionate, autoarea lasă timp evenimentelor și personajelor sale.
Povestea nu este foarte complicată, nici nu conține o tonă de informații despre cadrul istoric. Se conturează rapid sub ochii cititorului, emoția creste treptat în intensitate și sâmburii deznădejdii și ai speranței încep să prindă rădăcini. Poate că a fost gura de aer proaspăt, dacă pot spune așa, tocmai pentru că ne-a adus o alta poveste, o altă lume, alte destine. Știți că v-am spus că simt că am nevoie de o stare anume pentru ficțiunea istorică. Dar am realizat acum că nu asta era de fapt. Am realizat că ficțiunea istorică îmi place la fel de mult, dar unghiul din care priveam devenise ca o rutină.
Despre Berlinul de Est și Berlinul de Vest am mai citit în romanele lui Douglas Kennedy și de la el știu mai multe detalii. Margarita Morris a ales să se axeze pe istoria personală, pe parcursul unor tineri și pe dorința de a salva și de a fi salvați.
Berlinul de Vest, Berlinul de Est și zidul dintre ele
Cum e posibil să ridici un zid în mijlocul unui oraș? Asta și-au spus toți oamenii care au trăit atunci într-un oraș împărțit și măcinat de idei și credințe politice. Asta și-au spus oamenii care au văzut, peste noapte, cum ziduri de sârmă ghimpată s-au ridicat mult peste capetele lor și vamele au fost închise. Pentru că disperarea oamenilor de a ajunge în partea de vest, acolo unde viața era mai bună și mai tihnită, era uriașă, conducătorii decid ca sârma ghimpată să fie înlocuită de un zid gros, cenușiu și tern, înalt de peste trei metri și jumătate.
Chiar și așa, cu un zid aproape imposibil de escaladat, oamenii nu au încetat din a încerca să treacă dincolo. S-au aruncat de la etajele blocurilor aflate în vecinătatea zidului. Au încercat să îl treacă între minutele scurse între patrulele gărzilor. În cei peste douăzeci și opt de ani de existență, 136 de persoane au decedat încercând să fugă din Berlinul de Est în Berlinul de Vest.
Lupta unei familii
Să fii fizic într-o parte a Berlinului și cu sufletul în alta. Ce luptă cumplită trebuie să fi fost! Cum trebuie să fi durut încercările de a-i vedea pe cei dragi de după zid. Cum trebuie să fi durut nevoile, neputința, încercările, groaza și disperarea.
Mai toată lumea avea pe cineva dincolo de zid. Și așa era și Dieter. Fugise la timp din Berlinul de Est, se bucura de noua lui viață, dar se și întrista la gândul că nu putea să o convingă pe mama lui să i se alăture. Nădăjduia că femeia le va permite măcar surorilor lui să treacă în vest, acolo unde viața avea gust de bine și de speranță. Când zidul începe să se înalțe, disperarea lui Dieter atinge cote alarmante și acesta devine conștient că este capabil de orice pentru a le salva pe cele mai importante femei din viața lui din coșmarul estic.
În timp ce Dieter încearcă să elaboreze planul perfect alături de noii săi prieteni, familia lui încearcă să supraviețuiescă și să reziste presiunii celor din Stassi. Deși Sabine, sora lui Dieter, este tânără și poate trece drept nepregătită pentru viață, fata se dovedește a fi un munte de curaj și de voință. Se agață cu disperare de planurile fratelui său și așteaptă să fie salvată din iadul orchestrat de oameni.
Portocale pentru Crăciun – speranță, fugă, teroare
Portocale pentru Crăciun are o poveste tare emoționantă, punctată de decizii cutremurătoare, de raze de speranță și de frică. Mi-a fost greu să o văd torturată pe Sabine, mi-a fost teamă pentru fiecare secundă. Aș fi adunat toate portocalele din jur, toate aceste sfere luminoase și dulci, și le-aș fi oferit celor două surori. Ele își doreau portocale și o viață în vest. Iar eu îmi doream liniște și bine pentru ele.
Mi-a plăcut mult povestea și mă bucur că mi-am ascultat instinctul! Așa cum v-am spus, nu este o lectură plină de detalii și informații noi, dar este o poveste punctată de emoție și fiori. Recomand!
Portocale pentru Crăciun a apărut la Editura Corint și poate fi cumpărată de aici.
Traducere: Dorina Tătăran
Imprint: Corint Fiction
Dată apariției: noiembrie 2022
Softcover
Număr pagini: 304
