Plec – Cristina Andone, editura Univers (recenzie)

Plec – Cristina Andone a fost surpriza săptămânii pentru mine. După câteva amânări și după ce locul pe lista de lectură i-a fost furat de câteva ori, iată-mă la final de lectură cu un mare zâmbet lipit pe față. Aș spune că este lipit ca timbrul de scrisoare, dar it-istul și directorii de creație nu m-ar înțelege. Sunt destul de stângace când vine vorba de termeni folosiți în it, dar aș putea să spun că zâmbetul meu e ca eticheta atașată unui articol. Ups, oare am dat-o iar în bară? 

Plec, romanul semnat de Cristina Andone, un roman cu publicitari, măgar și umbre, după chiar aflam chiar de la prima vedere aruncată coperții, este un roman spumos și amuzant. Mi-a fost mai greu să intru în atmosfera lui pentru că nu am lucrat într-o multinațională și nu am trăit atmosfera unei munci de birou, dar odată ce am înțeles despre ce înseamnă traiul unui publicitar…astfel au stat treburile.

Ce au în comun un măgar, o „umbră” a unui șef care nu pierde ocazia de a lansa un ultim ordin și patru publicitari? Păi, o aventură. Asta au. O aventură și o lecție despre conștientizarea propriului drum. Patru oameni extrem de diferiți, fiecare cu fricile și apăsările lui și un măgar cu „cetățenie” română ce trebuie repatriat. Și o viață, sau mai bine spus patru vieți, ce își caută sensul. Ăla adevărat. Nu ăla pe care îl afișează la serviciu. 

Marta este omul bun la toate. Știe să își mențină poziția în firmă și o respectă pe Doamna. Deși este evident că Marta tânjește după atenție, nu ar face nimic din ce nu este prins în program. Este obsedată de ideea concedierii sale, idee ce se plimbă nestingherită prin holurile firmei, și este capabilă de orice sacrificiu pentru a rămâne angajată. Dar asta este dorința ei? Asta își dorește ea cu adevărat?

Vera este personajul pe care l-am plăcut cel mai tare. Mamă a doi copii, Vera încearcă să găsească echilibrul dintre serviciu și meseria de părinte. Nu îi ies socotelile, mai ales de când este nevoită să uite trădarea partenerului de viață. Vera se transformă subtil din mamă, soție și femeie de carieră în femeia care trebuie să dea explicații pentru toate. Explicații la serviciu, explicații acasă. Vinovăție amestecată cu sentimentul de neîmplinire. 

Dimuleanu este personajul specific majorității birourilor. Colegul acela plin de vorbe de duh și replici amuzante, Dimuleanu pare să mascheze sub replicile efervescente lucrurile care îl măcinau continuu: nu își cunoscuse mama. Viața lui era o căutare continuă.

Mishu este it-istul care pare să vorbească altă limbă atunci când face uz de termeni informatici. Când este agasat de tot felul de plângeri care mai de care mai insolite, Mishu are arma perfectă pentru a se răzbuna: poate citi emailuri. Intimitatea nu există în vocabularul unuia ca el. 

Aventura lor comună este pe cale să înceapă și noi suntem martorii unui periplu de sentimente, trăiri și tradiții. Doar nu credeați că este așa ușor să o aducă pe Krasna din Franța în Dobrogea. Patruzeci de zile de aventură, de tradiții, mâncare locală și cunoaștere. Cum se va termina totul?

Romanul Plec de Cristina Andone este o poveste relaxantă și amuzantă, una pe care m-am bucurat să o descopăr. Situații inedite și drumuri ce așteaptă să fie bătute la pas. Mi-a plăcut mult stilul autoarei și mă bucur că prima noastră „întâlnire” a fost una plăcită. Sunt curioasă să văd cu ce ne va mai surprinde pe viitor! 

Romanul a apărut la Editura Univers și poate fi cumpărat de aici. 

Plec – roman cu publicitari, măgar și umbre, este o carte singulară în literatura română actuală, în care apar culisele unei lumi pe care se bazează întreaga industrie de consum: lumea publicității. Pe acest fundal colorat, plin de lumini artificiale, promisiuni false și slogane mai mult sau mai puțin originale, evoluează patru personaje care pornesc împreună într-o călătorie al cărei scop e repatrierea măgarului Krasna: Vera Trotsky, Marta Coman, Felix Dimuleanu, Mishu – băiatul de la IT.

Fiecare dintre aceste personaje are propria-i poveste: Marta e obsedată de ideea că va fi concediată și încearcă să-și ghicească soarta din numărători întâmplătoare; Vera se străduiește să lase în urmă istoria unei trădări și părăsirea casei în care a fost fericită; Felix Dimuleanu ar vrea să știe mai multe despre femeia care i-a fost mamă și pe care nici n-a apucat s-o cunoască; Mishu s-a săturat să rezolve problemele informatice ale companiei prin sfatul de a conecta computerul la curentul electric. În felul său, fiecare dintre aceste personaje caută un exit.