Piatră, hârtie, foarfecă. Ce alegeți? Indiferent de alegerea voastră, am un anunț pentru voi. Două, de fapt. Au reînceput blog tour-urile!! Ce veste minunată! Și eram cât pe ce să uit să vă scriu despre această carte. Deși am citit-o acum câteva zile și amintirile ei încă se agită prin sufletul meu, era cât pe ce să ratez „ziua de postat”. Și eram convinsă că voi reuși să îmi aduc aminte la timp și că voi avea articolul gata.

Piatră, hârtie, foarfecă a fost un joc asezonat cu mărturisiri, pericol și secrete. Pe scurt, ingredientele minune, care asigură povești de calitate. Adus la viață de câteva personaje extrem de interesante, romanul lui Alice Feeney vă va atrage într-un turneu al trăirilor, al emoțiilor și al măștilor eliberatoare. Primul thriller de la Storia Books a ridicat ștafeta sus, sus și nu mă aștept la mai puțin de la cele care vor urma!

Piatră, hârtie, foarfecă
Piatră, hârtie, foarfecă

Piatră, hârtie, foarfecă – pe muchie de cuțit

Piatră, hârtie, foarfecă a fost una dintre lecturile pe care le pot încadra în categoria „surprinzătoare și nebune”. Îmi plac tare mult lecturile care îmi dau impresia că se vor lăsa citite ușor, descifrate pe repede înainte, descompuse până în cel mai intim element. Bazată pe experiența mea și pe pasiunea pentru cuvintele bine ascunse printre acțiuni banale, am crezut că voi decoda imediat firul acestei povești. Și cât de frumos m-am înșelat…

Cu un fir principal ascuns printre alte țesături luminoase, diferite și colorate, romanul lui Alice Feeney păcălește până la ultimul rând. Iar răsturnările de situație vin ca un salt în gol. Fără certitudinea că parașuta va funcționa corect. Twistul acela nebun a făcut ca întregul plan să se întoarcă pe dos. Mi-am abandonat așteptările, supozițiile și toate ideile care începuseră să încolțească prin colțuri de gând. Riscam să pariez totul pe cartea greșită și să fiu năucită pe final. Iar asta este ceva ce nu îmi pot permite.

Alice Feeney crește suspansul într-o manieră pe care am apreciat-o nespus. A îngrijit povestea asta ca pe un aluat. I-a adăugat ingredientele perfecte, le-a dozat și le-a presărat cu atenția pentru detalii. A setat temperatura potrivită și le-a dat timp elementelor să nască reacțiile așteptate. Le-a lăsat la copt și ne-a servit o poveste complexă, cu gust și elemente surprinzătoare.

Zece ani. Măști și secrete

„Alice Feney se ridică la nivelul reputației sale de regină a întorsăturilor de situație. Acest roman captivant te va ține în suspans până la final! – Real Simple

Nu o să vă mint. Îmi place tare mult să trag cu ochiul în intimitatea cuplurilor din cărți. Și de multe ori îmi vine să le strig că eu le știu toate secretele, că le-am auzit toate conversațiile și că le cunosc toate gândurile ascunse. Numai că, de data asta, personajele mi-ar râde în nas. Au jucat atât de bine, au fost atât de atente la aparențe, roluri și jocuri…

Mi-au dat impresia că le cunosc intimitățile, că le pot apăsa butoanele vulnerabile și că pot folosi slăbiciunile lor în favoarea mea. Adevărul a fost că ele m-au prins pe mine în gheara adevărului, adevăr care mi se părea prea ciudat pentru a fi adevărat, prea nebun pentru a fi expus, exploatat și desccompus.

Piatră, hârtie, foarfecă – jocul adevărului

„Motivul pentru care o persoană minte este întotdeauna mai interesant decât minciuna în sine.”

Un cuplu, o aniversare, un loc izolat, o catedrală transformată în pensiune. Ce poate merge prost aici? Totul. Cum se poate prăbuși o lume întreagă atunci când toate elementele ne dau impresia unei povești romantice? Cu grijă. Și un strop de nebunie. Și o doză generoasă de răzbunare.

Cum altfel să poți plăti pentru cei zece ani de căsnicie și de secrete? Cu răzbunare, cu sânge, cu despărțire?  Nu vă spun mai multe despre asta. Dar trebuie să vă spun că personajele mi-au dat încă din primele rânduri impresia că sunt capabile de orice. Mă așteptam să văd ivindu-se cele mai  ascuțite săbii, ipotetic vorbind. Mă așteptam să văd polițe care se cereau plătite de prea multă vreme. Și mă așteptam să văd un joc al sincerității. Și le-am văzut, le-am primit. Dar expuse într-o manieră care m-a șocat.

Alice Feeney se joacă atent cu evenimentele. Strecoară atent sentimente de vinovăție, piste false, flashback-uri dintr-o poveste care părea perfectă. Iar toate aceste elemente sunt menite să dea și mai multă greutate acțiunilor din prezent ale personajelor sale. O mișcare inteligentă, plină de tact și de siguranță.

Suspans, mister, dezvăluiri

Știți că eu vă spun mereu ceea ce simt în legătură cu o carte. Povestea asta a funcționat exact ca un joc de piatră, hârtie, foarfecă (doar că eu am pierdut de cele mai multe ori). Când a fost remiză, în cazul în care am ales același element, povestea a avut parte de unghiurile ei moarte, de elementele lăsate un pic prea în aer. Dar, atunci când totul s-a întors pe dos, am fost mult prea bulversată pentru a le mai acorda atenție.

Ca să fie cartea de cinci stele curate, după cum îmi place mie să spun, cartea trebuia să împingă un pic mai sus limitele și finalul să aibă marginile mult mai șlefuite, mai conturate și mai lucrate. Nu ne împiedicăm acum de astfel de detalii, povestea celor doi a fost una surprinzătoare, ce să mai…

Piatră, hârtie, foarfecă – cine pierde, cine câștigă?

Noi am câștigat o poveste bună, eu am câștigat colegi faini de blog tour, voi pierdeți dacă nu alegeți să citiți cartea asta. O găsiți pe Storia Books, chiar aici. 

Această recenzie face parte din blog tour-ul organizat în cadrul grupului Crime Club și puteți vizita și blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri; Biblioteca lui Liviu; Ciobanul de azi; Cărțile mele și alți demoni; Citește-mi-l; Falled; Analogii, Antologii; Pălărisme.

Titlul original: Rock Paper Scissors

Traducător: Roxana Brînceanu

Suport: 314 pagini, paperback

Traducere: Roxana Brînceanu

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns