Petrecerea de vânătoare – Lucy Foley, recenzie

Petrecerea de vânătoare este cel de-al doilea titlu din cadrul blogtour-ului organizat în colaborare cu Editura Trei.

„Lucy Foley dovedește că formula tradițională a crimei comise într-o casă de la țară (…) încă poate funcționa splendid.” – The Times

Lucy Foley m-a surprins cu povestea din Lista de invitați și așteptam foarte multe de la acest al doilea roman. Nu obișnuiesc să îmi setez anumite limite, mai ales când nu cunosc suficient autorii, dar aștept întotdeauna intrigi complicate, adrenalină și acțiune. Vă aduceți aminte că am scris în ultima recenzie despre discuția cu un prieten? Despre cartea asta vorbeam. Ne gândeam amândoi că seamănă foarte mult cu precedentul și ne-am declarat doritori de un thriller tăios și al naibii de bun.

Petrecerea de vânătoare – locul unde cad măștile

Lucy Foley pare că și-a creionat atent o schiță și adaugă doar alte detalii peste ce are deja. Știam că poate descrie foarte bine atmosfera, cadrul restrâns, locațiile alese. Acum mi-a redat perfect farmecul unei cabane de vânătoare, frumusețea sălbatică a naturii și firea ascunsă și întunecată a oamenilor. Doar că aș fi vrut să nu am impresia că n-am mutat doar un pic mai departe de locația unde a amplasat Lista de invitați.

Deși nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea despre încadrarea în genuri sau subgenuri literare, tot îmi voi spune părerea. Dacă ar fi după mine, nici nu aș încadra cartea asta în rândul romanelor polițiste. Mie mi s-a părut că are mai mult din thriller-ul domestic, că se pune accent pe relațiile interumane și crima apare aproape din greșeală. Există o crimă, există un criminal. Dar fapta asta rămâne ca o pată,  o pată izolată la marginea vederii noastre periferice și e foarte ușor să trecem peste ea, atenți la dezvăluirile celor implicați, la gândurile lor sincere și la raporturile dintre ei.

„Foley descrie atât de însuflețit decorul de cabană de vânătoare, încât îți vine să-ți rezervi imediat următoarea vacanță în munți, cu sau fără criminali ascunși.” – National Geographic

Când măștile cad …

A fost foarte convenabil atât pentru autoare, cât și pentru povestea amplasarea acțiunii departe de civilizație, într-un loc care poate deveni foarte ușor izolat de restul lumii.

Autoarea știe să se descurce cu elementele puține, știe să pună piedici și să redea fidel frumusețea sălbatică a naturii. Izolând personajele, autoarea se asigură și că forțele de ordine nu pot pătrunde aici, că personajele fac și desfac nodurile pe care chiar ei le-au legat. Personal, aș fi vrut să o văd pe Lucy Foley deschizând o anchetă, creionând un detectiv sau niște personaje mai ușor de plăcut, mai bine definite. Dacă tot sunt la capitolul personaje, aș vrea să punctez că toate par să aibă aceeași voce. Nu este niciunul diferit față de celălalt, e ușor să le confunzi.

La un moment dat, după câteva zeci de pagini, am avut nevoie să mai văd o dată legăturile dintre personaje. Cine a venit însoțit de cine, care este îndrăgostit de x și care tânjește după y. Simțeam că înot într-o masă amorfă de detalii, legături, încrengături și dragoste. Mi-a fost greu să găsesc plăcerea lecturii și am avut impresia că înaintez din ce în ce mai greu în poveste, mai ales în primele pagini. Autoarea s-a axat atât de mult pe reamintirea cadavrului descoperit… Îmi venea să strig „mărturisiți odată să scăpăm cu toții întregi de aici.”

Secrete și gânduri ascunse

„Foley sporește tensiunea inteligent și înfiorător, subliniind că vechii prieteni nu sunt întotdeauna și cei mai buni prieteni.” – Observer

Și acesta pare să fie motto-ul după care se ghidează autoarea pentru a scrie cartea. Din punctul meu de vedere, autoarea s-a străduit prea mult pentru a evidenția adevăratele legături dintre personaje. Și în strădania asta nu a reușit decât să îi facă pe toți o apă și un pământ. Știu, oamenii pot fi extrem de surprinzători și ne-am îngrozi dacă am ști ce le dă unora prin minte. Adevăratele gânduri nu sunt întotdeauna rostite și fiecare dintre noi și-a păstrat uneori părerile pentru el.

Emma, Miranda, Katie, Nick, Bo, Julien, Mark, Samira și Priya (fetița Samirei) – și sper că nu am uitat pe nimeni – decid să își petreacă noaptea de Anul Nou departe de casă. Găsesc locația ideală – o cabană idilică și izolată în munții Scoției. De zece ani de zile făceau la fel și se bucurau de fiecare dată să rememoreze peripețiile adunate în atâția ani.

Prieteni sau dușmani?

Numai că, în ciuda prieteniei etalate, nu putuseră să oprească valul de resentimente care se tot aduna în sufletele lor. Poate că li se părea că unii oferă mai multă atenție altora, poate că se credeau superiori, poate că tânjeau în secret după partenerele de viață ale celorlalți, poate că își cunoșteau unii altora cele mai adânci secrete. Știți de ce mi-a dat mie impresia? De punerea în scenă a replicii „„Ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape!”

De când i-am „văzut” adunați laolaltă am așteptat să le cadă măștile, să fie eliberate gândurile reale și să văd atunci cum le vor manevra cei în cauză. Mă întrebam care va claca primul și care ar fi motivul crimei.

Evident, autoarea are grijă să ne ducă și pe piste greșite, dar eu am avut două scenarii de la început. Și am ghicit. Tocmai de aceea nici nu m-a impresionat când adevărul a ieșit la iveală. Aproape că m-am auzit oftând, mă simțeam eliberată.

Petrecerea de vânătoare

Petrecerea de vânătoare poate fi o lectură potrivită pentru cei care sunt la început cu acest gen literar. Acțiunea este ușor de urmărit, povestea are număr redus de personaje și răsturnările de situație nu sunt la ele acasă.

Povestea are farmecul ei, mai ales dacă sunteți fan descrieri sau căutați să descoperiți relațiile dintre oameni.

Petrecerea de vânătoare a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici. 

Autor: Lucy Foley

Nr. de pagini: 400

Titlul original: The Hunting Party

Limba originală: engleză

Traducere de: Daniela Purgaru

Anul apariţiei: 2022