26758509_2022900074643364_3066698271943773043_o.jpg

Nicholas Sparks a devenit autorul meu de suflet. Cărțile lui au mereu o combinație de dulce-acrișor care pe mine mă cucerește fără dar și poate. Inspirate întotdeauna din viața de zi cu zi, cărțile lui Sparks au proprietatea de a se insinua treptat și pe nesimțite sub pielea ta.

Unii ar spune că volumele lui sunt tristuțe, unele chiar au avut și un final trist (dar au mereu logică aceste finaluri, Sparks oferindu-le rotunjime), alții le-ar cataloga drept „plângăcioase”. Eu cred că romanele lui sunt câte puțin din fiecare. Au emoție, au povești triste inspirate din cotidian, au urcușuri și coborâșuri, au dragoste și pierderi, dar au, mai presus de toate, speranță. Personajele primesc a doua șansă, sunt construite atent și nu li se conferă aura de perfecțiune. Sunt umane, sunt credibile, aproape că te poți referi la ele ca la niște prieteni dragi. Sparks are stilul lui inconfundabil în a scrie povești de dragoste, povești cu oameni minunați pe care îi putem identifica și în jurul nostru. Am toate cărțile lui care au apărut la noi în țară, recunosc că nu le-am citit pe toate, așa că vă dați seama că nu puteam rata Pas în doi.

Am citit câteva din cărțile lui, dar mă pot „lăuda” cu faptul că i-aș putea recunoaște oriunde stilul. Pas în doi m-a păcălit. Dacă nu aș fi văzut numele lui pe copertă, aș fi putut jura că nici măcar nu este scrisă de el. Are emoție, are o poveste tristă și caldă în același timp, dar parcă nu identificam markerii Sparks, după cum le spun eu. Povestea a fost frumoasă, bine ancorată în realitatea zilelor noastre, dar, ar fi fost perfectă dacă ar fi avut cu vreo două sute de pagini mai puțin, din punctul meu de vedere.

Mi s-a părut că au fost prea multe precizări, prea multe punți cu trecutul, unele chiar subliniind aceeași trăsătură de caracter a personajului. Unele idei chiar s-au repetat, nu mot-a-mot, dar concluzia era mereu aceeași. Mi s-a părut un pic deranjantă și repetarea unor acțiuni definitorii sau a unor acțiuni înfăptuite de personaje „eram la a doua ceașcă de cafea”, „eram la a treia ceașcă de cafea”, „mă îmbrăcasem cu…”. Am tot întâlnit astfel de precizări și cumva, ajungeau să arunce o umbră de neatenție asupra lucrurilor și stărilor care meritau cu adevărat atenția mea. Cam asta i-așa imputa eu acestui roman și am vrut să spun lucrul acesta la început pentru că povestea chiar mi-a plăcut și nu aș vrea să alterez ceea ce vă voi spune mai jos despre ea.

Aș mai avea de adăugat un singur lucru: am întâlnit cel mai antipatic personaj feminin (de anul acesta). Nu am mai văzut o ființă atât de egoistă, impunătoare, manipulatoare și rece. Mi-a fost tare greu să îi găsesc circumstanțe atenuante. În primele pagini i-am înțeles oarecum comportamentul și angoasele, dar, pe parcurs, am condamnat-o și nu am mai putut empatiza cu ea deloc.

Russ a fost o surpriză pentru mine. În primele pagini facem cunoștință cu un Russ depășit un pic de situație, temător pentru schimbările din viața lui și a soției sale. Vivian, frumoasa lui soție, era însărcinată. Russ era bucuros, dar îl speria și gândul unui singur salariu în casă, mai ales cunoscând înclinația soției lui către shopping.

Micuța London dă alt sens vieții lor și Vivian este o mama dedicată, la fel de „paranoia” ca și noi. Nu uită niciodată să aplice loțiunea de protecție solară, nu îi dă fiicei ei voie să mănânce paste sau alte făinoase și puiul ajungea în cratiță doar dacă era organic și crescut în libertate. Am simțit o oarecare legătură cu ea și l-am considerat pe Russ un om măcinat de gelozie și cu accente de „scenarită acută”. La toate petrecerile de la firma lui, Russ observa o oarecare apropiere între șeful său și soția lui și la un moment dat i se declanșează ideea că toate promovările lui erau în strânsă legătură cu acest lucru. De îndată ce soția lui nu-i mai acorda atenție lui Peters, șeful lui, Russ descoperă o schimbare, ba chiar ajunge să creadă că va fi concediat. Lucru care se și întâmplă.

Russ încearcă să își urmeze visul. Lucrase mult timp în publicitate, așa că știa toate dedesubturile acestui domeniu, și consideră că e pregătit pentru a deschide propria lui agenție. Schimbările acestea nu sunt bine primite de Vivian care îl acuză de iresponsabilitate și care va folosi în interesul propriu toate aceste lucruri. Din tatăl care petrecea timpul ocazional cu London, Russ ajunge să fie părintele care petrece cel mai mult timp cu copilul. Vivian nu îl anunțase de planurile ei și Russ este pus în fața faptului împlinit: Vivian se angajează la compania lui Walter Stanemman, inamicul declarat a lui Russ. Asta nu ar fi fost o tragedie dacă Vivian nu ar sublinia constant în fața copilului că toate astea se datorează faptului că Russ nu lucra, agenția lui neavând niciun client.

Vivian cea angajată este total diferita de Vivian mama. Îl manipula pe Russ cu doar o batere de gene, întorcea lucrurile întotdeauna în favoarea ei, nu greșea niciodată, arunca mereu vina asupra lui Russ și făcea tot ce putea pentru a nu recunoaște meritele lui sau pentru a-l elimina din viața fiicei lor. Era în regulă când el o ducea la ora de artă sau de dans, dar nu era în regulă dacă fetița alerga mai întâi la tatăl ei sau dacă îi oferea mai multă atenție lui.

Russ nu văzuse niciodată lucrurile așa. Nu îl pusese pe gânduri faptul că nu prea existau poze cu el și fiica lui prin casă, că Vivian avea timpul ei cu London, nu credea că Vivian îl folosește sau că ar face ceva in mod intenționat. Marge, sora lui Russ, a fost personajul meu preferat din carte. Ea încerca să îl determine pe Russ să fie mai atent, mai hotărât și mai ferm. El o iubea pe Vivian și era suficient un sărut sau o promisiune de seară romantică pentru a spulberate toate îndoielile.

Vivian își deschide un nou cont bancar, separat de al lor, Vivian începe să lipsească mai mult de acasă, Vivian nu mai oferă explicații și nu îi spune prea multe lucruri despre serviciul ei. Era deja previzibil, puteam anticipa ce avea să se întâmple. Căsnicia lor era pe butuci, dar Russ era prea prins între încercarea de a face agenția să meargă, vizitele la părinții lui și activitățile fiicei sale. Le iubea și dorea să își rezolve problemele, dar mai era posibil? Era prea târziu?

Cei doi mi s-au părut extrem de enervanți. Cuplul tipic care folosește copilul în războiul dintre ei. Amândoi o iubeau pe London, dar parcă duceau o lupta pentru supremație. Vivian aruncase toate grija asupra lui, dar era veșnic nemulțumită. Russ avea propriile gânduri, dar nu le spunea niciodată cu glas tare. Era supus. O iubea pe Vivian, de acord, dar uneori a fost prea mult. Comunicarea este extrem de importantă într-un cuplu și efectele lipsei ei sunt devastatoare. Deși povestea e tristă și te doare până în cel mai adânc colțișor de suflet, speranța răzbate din ultimele pagini. Întorci pagina împăcat și te gândești că există soluții pentru orice, atâta timp cât nu te dai bătut și cât comunici celor din jur intențiile tale. Spre finalul romanului atenția se mută cumva pe sora lui Russ, dar asta pentru că ea va juca un rol important în viața lui.

Sparks a redat fidel problemele cuplurilor de astăzi, atmosfera călduroasă din familie și importanța acceptării și a prietenilor. Este o carte frumoasă, după cum v-am spus deja, și ar fi fost perfectă dacă autorul nu ar fi brodat atât de multe lucruri pe marginea ei. Broderia asta se prea poate să fi avut rolul de a-mi distrage atenția de la tristețea poveștii, dar uneori mi s-a părut prea mult. Am apreciat paralele cu trecutul lui pentru că acest lucru mi-a consolidat ideea de familie unită, mi-a zugrăvit mai bine relația specială dintre el și sora lui. Sparks nu se dezminte și păstrează poveștile care sunt menite să îți atingă sufletul, să te sensibilizeze și să te deremine să aștepți cu nerăbdare următoarea carte ce îi poartă semnătura.

Mulțumesc Libris pentru exemplarul oferit! Cartea o puteți achiziționa de aici și nu uitați că la comenzile de peste 30 de lei, transportul este gratuit.
Despre carte:
An aparitie: 2017
Autor: Nicholas Sparks
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonată
Editura: RAO
Nr. pagini: 621
Titlu Original: Two by Two
Traducător: Graal Soft
fb_img_15083343121851899484201.jpg

34 COMENTARII

  1. Cred ca am doua carti citite:Ultimul cântec și încă una al care-i nume îmi scapă)și filmul: O plimbare de neuitat…da,intr-adevăr este un autor la ale cărui carti plâng,mă sensibilizează mult

  2. Nu am citit inca nicio carte scrisa de Sparks, dar am vazut toate ecranizarile cartilor sale, iar Pas in doi este pe lista mea de carti pe care vreau sa le citesc. Sper sa o citesc cat mai repede.

  3. Eu am fost mult mai rautacioasa cu cartea asta. Ii cunosc stilul si tocmai cum ai zis si tu, toate acele descrieri m-o scos din sarite. Stiam de la inceput ca mariajul lor e pe terminate si de-asta m-o enervat sa vad ca ii ia atata sa ajunha acolo. N-am putut rezona cu Vivian nici macar o secunda. Ma scoateau din pepeni obsesiile ei legate de mancare si supra-aglomerarea programului fetitei. Plus insistenta ei legat de lectiile de dans. Apoi cand vedeam cat de vicleana ii, cum i-o zis la London ca gradinita e inutila sau ca pleaca pentru ca Russ nu munceste si altele pe care i le spunea doar ca sa ii fie ei bine… Pur si simplu am urat-o.
    Apoi l-am urat pe Sparcks pentru destinul lui Marge.
    Da, finalul o fost ok. Dar vorba ta – daca erau cu vreo 200 de pagini mai putine, era mai bine

  4. Îmi place foarte mult cum scrie Sparks, este chiar unul dintre autorii mei preferați. Asteptam cu interes recenzia ta, eram curioasa in privința cărții. Abia aștept să o citesc și eu. Felicitări Anca!

  5. Am trei cărți in biblioteca, cărți care ii poarta semnătura. Încă nu am reușit sa ajung la ele, dar se pare ca trebuie sa le grăbesc rândul. ❤️

Lasă un răspuns