Partitura suferinței – Lisa Genova (recenzie, Editura Trei)

      Se spune că viața bate filmul. Și că finalurile fericite sunt numai pentru filme. Personal, nu cred asta. Nu în totalitate. Depinde de ce final discutăm. Uneori, un final este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Alteori, finalul ne zguduie viața din temelii. Pentru finalurile care aduc ultimul rămas bun, nu suntem niciodată pregătiți. Considerăm că viața se sfârșește acolo, că nu vom putea trece peste. Dacă nu ar fi uitarea, nu am putea. Nu uităm niciodată, dar învățăm să trăim cu dorul. Și cu golul. 

      Știam că „partitura” acestei cărți îmi va face sufletul să plângă. Eu nu mă feresc de drame. Consider că genul acesta de carte este cel care îmi deschide cel mai mult ochii. Și cel mai bine. Începi plângând pentru personaje și sfârșești plângându-te pe tine. Îți plângi de milă, de-a dreptul. Câte cuvinte nu ai spus la timp? Câte amânări încap într-un „o sun mâine”? Câte tăceri încap în zilele care trec fără un semn? Câtă durere încape în sufletul care uită să se mai bucure? 

Cartea asta mi-a intrat în suflet. Punct. E al naibii de dureroasă. Închizi ochii și pac! s-a mai întâmplat ceva. Dai pagina și vezi cum s-a mai pierdut ceva, s-a mai dus o zi. Nu e ca-n viață? Nu paralizăm noi cu toții în așteptarea acelui mâine care uneori nu mai vine? 

Richard a fost personajul pe care l-am urât. Era bolnav, îl compătimeam, îmi părea rău, dar tot îi uram comportamentul. Mă întrista și mă înfuria să îl văd cum tot amână momentul în care să își ceară iertare. Greșise! Avea nevoie de semnale de avertizare? Nu merita boala. Nimeni nu merită vreo boală, darămite asta care te ucide treptat și te lasă prizonier în corpul tău și dependent pentru totdeauna de alții. Dar așa îi fusese sortit. Știa că nu are mult timp. Și tot amâna. 

Richard este omul consumat de pasiunea pe care o iubește dincolo de orice limită. Pianul îl devorează și îi acaparează viața. Se spune că în viața unui artist desăvârșit nu încap două iubiri la fel de mari. Există pasiunea și există restul. Richard se încadra perfect. Exista pianul și exista și familia lui compusă din soția Karina și fiica Grace. 

Povestea lui cu Karina fusese una ca un foc de paie. Vie, consumatoare, dar care se stinge repede. Doar Grace îi mai ținea împreună. Și după o vreme, nici măcar ea. În apogeul carierei, iubit de femei și cu mii de bilete vândute la concerte, Richard află că suferă de SLA – scleroză laterală amiotrofică. 

Scleroza laterală amiotrofică este o afecțiune neurodegenerativă progresivă și se caracterizează printr-o pierdere sau reducere a numărului de celule nervoase ale creierului și măduvei spinării, denumite neuroni motori. Astfel, creierul îşi pierde capacitatea de a controla activitatea ţesuturilor fibroase. Din moment ce nu mai sunt active, acestea încep să se atrofieze şi să se contracteze. SLA se caracterizează prin rigiditate musculară, spasme musculare și agravarea treptată a slăbiciunii cauzată de pierdere musculară. Aceasta duce la dificultate de vorbire, înghițire și eventual respirație.

Boala lui Richard nu se instalează piano. Totul începe brusc și se instalează cu comoditate în mușchii lui. La început, mâna dreaptă. Cum ar fi putut un pianist să stea fără muzică? Și totuși, nu era pregătit să accepte și să se predea. 

Când starea lui se înrăutățește, singura care îi întinde o mână de ajutor este chiar Karine. Nu mai formau un cuplu, dar cum ar fi putut ea să-la abandoneze pe cel pe care îl iubise cu atâta pasiune? 

Starea lui se degradează treptat și noi aflăm mai multe detalii. Nu numai Richard greșise, Karine își accepta partea ei de vină. Fuseseră amândoi victime ale tăcerii și ale nepăsării. 

Este o carte dureroasă, dar este o carte bună. Bine documentată, bine așezată, bine scrisă. Și bună de citit. Pentru că este o lecție despre iertare, despre puterea dragostei și despre atitudinea pe care ar trebui să o avem uneori când viața ne doboară.

Vă recomand cartea! Cu tot dragul! O puteți găsi aici.

An aparitie: 2018

Autor: Lisa Genova

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 296

Titlu Original: Every Note Played

Traducator: Margareta Manole