Partea de nord a inimii este un roman al contrastelor: povești străvechi, anchete polițienești, accente sumbre, elemente vechi și actuale, realități și supranatural. Trebuie să vă spun că mi-a fost teamă de el. Și nu neapărat pentru dimensiunile considerabile.
Mie îmi plac mult romanele din sfera asta crime/polițist/thriller. Dar mă temeam așa tare de tenta aia supranaturală menționată pe copertă. Nu voiam ca suspansul atât de bine creat să fie alterat de apariții … fantomatice.
„Un gen de carte mai sofisticat decât convenționalul roman polițist… Captivant, atractiv, bine documentat și structurat, sobru, neobișnuit și actual.“ El Periódico
Nu știu când am întors paginile, sincer vă spun. Am fost atrasă în vârtejul acesta de destăinuiri și de misticism. Nu știam pe cine să urmăresc mai întâi și nu știu nici acum care fir narativ a fost preferatul meu. Povestea asta a luat forma unei flori de gheață. A avut un nucleu, dar de acolo s-au desprins atâtea și atâtea posibilități.
Amaia – un personaj deosebit
Mă gândesc mereu în timpul lecturii dacă are cartea potențial de film. Bine, mă gândesc eu, cea care vede două-trei filme pe an. Dar sunt mare fan CSI și mereu mă gândesc la seriale atunci când citesc o poveste polițistă. Tare mult îmi plăcea să caut criminali alături de ei, să pornesc anchete și să fiu atentă la probe și indicii.
Cartea asta are un potențial uriaș de ecranizare. Nu știu voi, dar eu nu am mai citit niciodată despre crime ascunse în spatele unor dezastre naturale. Și am apreciat și faptul că autoarea mă poartă prin toate fazele anchetei. Nu am mai simțit până acum asta într-un mod atât de complex și de complet. Când a vorbit Dupree, agentul FBI, m-am simțit ca un cadet care primește primele lecții despre criminali, crime și modus operandi.
Da, cred că povestea putea fi un pic scurtată. M-am simțit un pic prinsă într-o buclă și aveam impresia că totul se reia la nesfârșit. De asta i-am dat doar patru stele. Dar mi-a plăcut foarte mult! Autoarea a sondat trecutul personajelor, le-a analizat cele mai ascunse frici și cele mai negre gânduri. A dat viață monștrilor și a eliberat răul în cea mai pură formă a sa. Elemente psihologice, credințe și demoni, cazuri noi și vechi, traume din copilărie și vină. Toate au dansat pe o melodie vibrantă, cu note puternice și tăioase.
Criminal în serie sau coincidențe sumbre?
V-am spus că Amaia este un personaj deosebit și tare mi-aș dori să o mai regăsesc în scrierile autoarei. Dolores Redondo a făcut o mișcare extrem de inteligentă atunci când i-a oferit Amaiei locul de naștere în Baztan. Știm că latinii au o predispoziție către misticism, spirite și blesteme. Și Amaia nu face excepție. Mai ales că propria copilărie a fost ca un blestem.
Povestea ei sunt sigură că vă va stârni întrebări și neliniști. Cum era posibil ca propria mamă să îți vrea răul? Cum era să te simți mereu vânată de propria mamă? Să îți fie teamă să adormi și să nu poți spune nimănui?
Din fericire, Amaia scapă din acel mediu și ajunge cadet în Academia de Poliție. Dupree, un renumit agent FBI, o remarcă și o aduce în echipa sa. Voia să îl ajute să îl prindă pe cel mai căutat criminal. Și presiunea era mare, uraganul Katrina urma să lovească New Orleans-ul. Ce legătură avea uraganul cu crimele comise de cel supranumit Compozitorul?
Compozitorul – crime mascate în dezastre naturale
„Amatorii de thrillere cu tentă supranaturală vor savura cartea lui Dolores Redondo și vor aștepta nerăbdători următorul titlu.“ New York Journal of Books
Compozitorul aștepta momentul oportun pentru a lovi. Căuta un anume tipar de familie pentru crimele sale și urma fiecare pas cu precizie și atenție. Lovea întotdeauna după ce un dezastru natural mătura o zonă și avea grijă să își orchestreze foarte bine planul.
Distrugea totul în calea sa și, la o primă vedere, cineva ar fi fost convins că locuitorii casei muriseră după ce fuseseră loviți de uragan. Dar cum i-ar fi așezat uraganul întotdeauna cu capul spre nord? Cum ar fi lovit uraganul numai familii care aveau bunicii în aceeași casă? Cum ar fi pus uraganul o vioară în fiecare casă lovită de Compozitor?
Amaia și Dupree sunt pe urmele Compozitorului. Știau că sunt mult mai multe crime presărate în zonele astea geografice și bănuiau că adevăratul criminal avea acces la statiile radio ale poliției. Așa că, nu își permiteau să facă pași greșiți. Nu puteau să dezvăluie etapele și nici nu știau unde să plaseze pe hartă următorul atac. Știau doar că nu au timp de pierdut. Criminalul avea să lovească din nou.
Trecut întunecat
Dupree și Amaia nu au în comun doar dorința intensă de a-l prinde pe compozitor. Amândoi aveau un trecut întunecat și nu puteau fugi de el. Dupree căra un bagaj de vină, Amaia purta demonii traumelor din copilărie. Cine ar fi zis că viețile lor aveau atâtea puncte în comun?
Mi-a plăcut povestea. Și mi-a fost teamă atunci când a apărut în cadru o femeie care susținea că era zombi. Nu aveam nevoie de supranatural, nu voiam ca o astfel de destăinuire să îmi altereze ancheta și vânătoarea. Dar nu a fost cazul. Povestea a luat o turnură extrem de interesantă acolo și toate scenariile mele au sărit în aer.
Recomand cartea asta! Se citește ușor, se citește cu pulsul mărit și cu adrenalină picurată atent de autoare.
Partea de nord a inimii a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data aparitiei: Iulie 2021
Tip coperta: Broșată
Nr. pagini: 736
Traducator(i): Marin Mălaicu-Hondrari
Categorie: Thriller& Suspans & Detectiv
Colectie: Buzz Books
