Păpușa de porțelan – când basmele se scriu cu sânge și lacrimi.
Odată, demult, într-un regat foarte îndepărtat, trăia o fată care pornise în căutarea unei povești bune. Și se făcea că erau doldora rafturile casei sale cu romane țesute cu măiestrie, ale căror pagini i-ar fi alungat tinerei noastre monotonia și i-ar fi oferit în multe zile istorii presărate cu amor, pierderi și regăsiri. Însă, pierdută printre atâtea și atâtea cuvinte, prin mulțimea de nume și noianul de scribi talentați, fata nu reușea să găsească povestea după care tânjea sufletul său.
Dintr-odată, ca printr-o minune, o rază blândă de toamnă a luminat cotoarele câtorva cărți. Acolo, printre alte nume și o mulțime de culori, fata a găsit Păpușa de porțelan. Și nimic nu a mai fost la fel…
Păpușa de porțelan – o poveste duioasă, plină până la refuz de căutare și sens
Nu întâmplător am ales să încep articolul ăsta așa. Din păcate, mie îmi lipsește tonul blând, scăzut și melodios al autoarei. Cel puțin, în imaginația mea, așa a fost, așa mi l-am derulat în minte, așa l-am lăsat să-mi povestească istorii, să-mi depene mărturii și promisiuni. Și mi-am mai închipuit o sobă caldă, vreascuri ce trosnesc în vatră, umbre care dansează pe pereți și întuneric care amenință să înghită și ultima văpaie de lumină.
Mi-am imaginat mâini bătrâne, cu piele ridată și uscată ca pergamentul pe care, Kukolka, femeia care stârnește pasiune și curiozitate, și-ar fi putut scrie povestea. Am privit în ochi umezi și blânzi, pierduți înapoi în timp, în încercarea de a surprinde încă un strop din frumusețea și duritatea unei alte lumi. Și o voce care ar fi cerșit îndurare, ar fi rostit adevăruri înainte de a fi prea târziu, înainte de a condamna pentru totdeauna destine nevinovate.
Aproape că am citit povestea asta fără pauză. Simțeam nevoia să rămân acolo, pe urmele istoriei. Să descopăr, să adun, să avertizez, să iert, să iubesc, să sper. În puținele dăți în care a trebuit să pun cartea jos, m-am gândit la ce s-ar fi putut întâmpla de acum încolo. La cine era cu adevărat Păpușa de porțelan, la cine fabrica păpușile și cine era păpușarul care trăgea sforile. Nu m-am apropiat nici măcar o secundă de răsturnarea de situație de la final. Lăsasem prea multe lăcașuri deschise și pierdusem din vedere indicii și detalii. Tabloul nu avea cum să fie complet.
Acum, după ce am terminat de citit și nota autoarei, aproape că m-aș mai lansa încă o dată în aventura lui Rosie, pe urmele adevărului. Autoarea ne dezvăluie faptul că a țesut și a ascuns o grămadă de indicii/aluzii la Anna Karenina a lui Tolstoi, dar nici unul nu este explicit sau identificat ca atare. Ne lasă nouă, ca temă pentru acasă, această cercetare. Ia spuneți și voi, așa-i că ar fi cazul să reiau povestea?
Păpușa de porțelan – pe urmele istoriei de familie
Rosie are multe amintiri în bagajul său emoțional. Dar are și multe goluri, multe întrebări lăsate fără răspuns și fără rezolvare. Fugise din Moscova alături de mama sa. Fuseseră nevoite să facă asta. Acolo, în locul care-i fusese cămin și îndreptar, Rosie își pierduse o parte din ea. Tatăl și sora ei fuseseră împușcați cu sânge rece, executați fără vreo explicație logică.
Deși mama ei avusese suficientă prezență de spirit pentru a o salva, lucrurile se schimbă radical atunci când pun piciorul în noua lor țară. Oxford îi adusese iubire, iluzia unei fericiri, speranța unei vieți mai bune. Însă, pe dedesubtul acestui strat de normalitate, Rosie este alcătuită din întrebări, frământări și dorințe ascunse. Voia să revină la Moscova. Să dea piept cu ucigașul nemilos. Să alunge pentru totdeauna „fantoma” surorii sale. Uneori, atunci când gândurile sale o luau razna de atâta dor și de atâta revoltă, Rosie o „auzea” pe Zoia, sora mai mare.
Sigur, dacă Zoia ar fi trăit, Rosie nu s-ar fi întors deloc în Rusia. Acolo colcăiau amintirile urâte, foametea, frigul și opresiunile dictate de un regim autoritar, nemilos, implacabil. Dar nu se poate împotrivi chemării. Nu acum. Rosie e singură pe lume și, înainte de a-și uni destinul cu bărbatul iubit, Rosie vrea să facă pace cu trecutul.
„Nimic nu e mai puternic decât acești doi luptători, răbdarea și timpul; ei vor face totul posibil…”
Păpușa de porțelan – căutare, adevăruri și răspunsuri
Deși părăsește Anglia cu o singură misiune în minte, Rosie este nevoită să îsi adapteze planurile de acasă. Avea nevoie să afle adevărul despre propria-i familie, dar este aruncată într-un vârtej de informații, cu cioturi de istorie și frânturi de adevăr. Încearcă să le pună cap la cap pe toate, dar oamenii nu sunt pregătiți să vorbească. Rămăsese pe conștiința lor groaza impusă de alții, durerea lor nu se atenuase și continuase să sape în conștiința colectivă, în generații întregi afectate de lagăr, stres posttraumatic, moarte, pierdere, abandon, nesiguranță.
În mijlocul noilor dezvăluiri, cu ecouri care o trimit pe Rosie până în Revoluția Rusă din 1917, în Blocada Leningradului și epurările lui Stalin, tensiunea se acumulează și formează straturi peste straturi de revoltă și durere. Desigur, ar mai fi fost destul loc pentru mai multe povești, pentru mai multe detalii, pentru mai multe dezvăluri. Însă, nu știu dacă aș fi rezistat psihic și emoțional. Tonia, o tânără nobilă îndrăgostită de un revoluționar idealist, a trecut prin niște episoade absolut cumplite. Am citit cu un nod în gât, cu durere în suflet și cu furnicături în vârfurile degetelor.
„Nu spune niciodată că, pentru a fi informator, trebuie să fii pe jumătate prizonier și pe jumătate gardian. Să experimentezi ce-i mai rău din amândouă. Nu explică niciodată că statul se autodistruge și îi face pe oameni să se întoarcă unii împotriva celorlalți.”
Păpușa de porțelan – o poveste frumoasă, cu note blânde și dezvăluiri dureroase
” – Faptul că te-ai întors acasă, spune, o să înceapă să doară. Pentru că te întâlnești cu sine tău din trecut. Și unul trebuie să îl ucidă pe celălalt.”
Păpușa de porțelan este o carte duioasă, cu note blânde și dezvăluri dureroase. Nu știu cum o veți percepe voi, dar eu am înscris-o pe lista cu romanele care mi-au oferit cele mai frumoase surprize literare. Mai ales că avem de-a face cu un roman de debut.
Nu o ratați toamna asta, vă va ajunge la suflet, vă promit!
Păpușa de porțelan a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 4 aug. 2023
Colectie : Blue Moon
Autor(I) : Kristen Loesch
Traducator(I) : Mădălina Voicu
Tip Coperta : Broșată
Numar Pagini : 368
