-
Fetele dispărute din Paris – Pam Jenoff, recenzie
Fetele dispărute din Paris este un roman numai bun pentru iubitorii de ficțiune istorică. Recunosc, în ultima vreme am început să fiu tot mai sceptică în privința romanelor din această categorie. Am impresia că se reiau aceleași subiecte, se expun faptele și se omite amprenta personală. Din fericire, romanul de față mi-a adus informații noi și acest lucru a fost marele plus. Din păcate, emoția și bucuria s-au pierdut pe drum. Sau așa am simțit eu. Fetele dispărute din Paris este un omagiu adus femeilor care au luptat în război, dar cărora nu le-au fost recunoscute meritele. În război, bărbații decid și femeile duc greul pe umeri. Ele au rămas…
-
Coșmarul de la Killman Creek – Rachel Caine, recenzie
Coșmarul de la Killman Creek este a doua carte din seria Stillhouse Lake. Și cartea pe care o așteptam cu nerăbdare. Refugiul de la Stillhouse Lake mi-a plăcut foarte mult și eram foarte curioasă să aflu cum au evoluat lucrurile. Câteva lămuriri pentru cei ce nu au apucat să citească volumul unu: Gwen Proctor, fosta Gina Royal, fusese o femeie fericită. Soție și mamă, Gina părea să fie definiția fericirii. Numai că Malvin, iubitul ei soț, era un criminal în serie. Ucidea victimele chiar în garajul casei lor și nu părea să aibă vreo limită. Cu Malvin în închisoare și un trai supus amenințărilor din diferite părți, Gina devine Gwen…
-
Iulie însângerat – Joe R. Lansdale, recenzie
Iulie însângerat a fost prima mea întâlnire cu autorul Joe R. Lansdale. Și mi-a plăcut ideea cărții, stilul alert, dar mi s-a părut un pic grăbit finalul. Un pic prea lipsit de esență a fost romanul și pe parcurs. Am simâit mereu nevoia de mai mult. Mi s-a părut tare asemănător cu filmele de acțiune. Eu urăsc filmele care stârnesc imaginația publicului și se termină cu focuri, împușcături și alte cele. Veșnica luptă dintre bine și rău unde numai răul plătește. Și băieții buni scapă nepedepsiți. Cam așa și pe aici. Romanul a fost și ecranizat, dar nu mai am răbdare și pentru filme. Îmi ajung cărțile. Iulie însângerat Ideea…
-
Ochii galbeni ai crocodililor – Katherine Pancol, recenzie
Ochii galbeni ai crocodililor este cartea pe care am judecat-o cel mai mult anul acesta. Nu după ce am citit-o. De când am văzut-o pentru prima oară. Coperta nu îmi sugera nimic, titlul nici atât. Și poate că ar mai fi stat pe noptiera mea mult și bine, dar am apucat să o răsfoiesc, am citit primele pagini și mi-a plăcut stilul de scriere. Asta mi-a dat curaj. Eram sceptică totuși și mi-am păstrat o doză de îndoială până la final. Abia după ce am terminat de citit (și am citit ambele romane, fără pauză între ele) am realizat cât de potrivite au fost titlurile pentru aceste prime două volume…
-
Bătăile inimii mele frânte – Andrada Rezmuveș
Bătăile inimii mele frânte reprezintă cea de-a doua mea întâlnire cu tânăra autoare Andrada Rezmuveș. Dacă vă aduceți aminte, atunci când am scris despre Îmbrățișează-mi defectele vă spuneam despre cât de încântată am fost de stilul de scriere. M-am bucurat să regăsesc și aici aceeași rotunjime dată de echilibrul dintre acțiune, poveste și stil. Am recunoscut amprenta ei, atenția pe care o acordă detaliilor care țin de locul în care își plasează acțiunea, de modul în care alege să redea sentimentele personajelor sale. Dar…simțeați că vine acest dar? Poate că am fixat eu prea sus așteptările sau poate că îmi doream prea mult de la ea, dar lucrurile nu au…
-
Să nu plângi! – Mary Kubica, recenzie
Să nu plângi! Mary Kubica, sper că nu vezi cotația mea și dacă o vezi, sper să mă înțelegi. Nu credeam că o să ajung să îți dau trei stele vreodată, nu după cât de mult mi-a plăcut Necunoscuta. Ce bună ar fi fost cartea asta dacă i-ai fi dat mai mult spațiu, dacă ai fi presărat mai multe elemente de suspans. Per total, ideea nu este deloc rea. Ba chiar mi-a plăcut baza ei. Răzbunarea, premeditarea, felul în care totul s-a împletit.. toate astea ar fi fost elementele salvatoare, patina care ar fi făcut dintr-o carte mediocră una bună. Să nu plângi dacă ți-ai cumpărat cartea asta și așteaptă…
-
Pierduți în Cartierul Spaniol – Heddi Goodrich, recenzie
Pierduți în Cartierul Spaniol este mai mult o invitație la Napoli decât o poveste de dragoste. Am început cartea asta cu atâta speranță, cu atâta dor de zonele frumoase ale Italiei. Și eram convinsă că voi avea parte de o lectură care mă va absorbi total. Este o declarație deschisă de dragoste pentru orașul care atrage ca un magnet mii de vizitatori. Napoli este frumos datorită dialectului său, din punctul meu de vedere. Aproape că nu pare italian. Și este frumos în zona centrală, unde străzile au păstrat configurația dreptunghiulară, stabilită de coloniști. Din curiozitate, am căutat și Cartierul Spaniol și l-am găsit. Încă există în Napoli și păstrează cel…
-
Mica librărie de pe Sena – Nina George, recenzie
Mica librărie de pe Sena face parte din categoria cărților care seamănă cu prietenii care te acoperă cu paturi pufoase când e frig afară și care au grijă să construiască, pas cu pas, amintiri care să îți țină de cald în lipsa lor. Are o căldură aparte. Și nu numai pentru faptul că simți dragostea pentru cărți și respectul pentru autori și cuvântul scris. Are o căldură pe care personajele o transmit. Îți sfâșie inima, își sapă atent drumul spre gândurile tale și își face loc în sufletul tău. Este o poveste în poveste, o poveste despre căutările oamenilor care se simt pierduți fără dragoste, ale oamenilor care toată viața…
-
Fetița din scrisoare – Emily Gunnis , recenzie
Fetița din scrisoare este genul de roman pe care l-aș citi la nesfârșit. Sper să ne mai bucurăm de astfel de cărți! Eram nerăbdătoare să o încep, dar mi-era și teamă că nu se va ridica la nivelul așteptărilor mele. Dar le-a și depășit. Emily Gunnis scrie cu calm. Are răbdare să aștepte momentul oportun pentru a introduce personajele noi și pentru a le da acestora dreptul la replică. Deja știți că povestirea în ramă este preferata mea. Îmi place să văd cum fire care sunt aparent individuale se împletesc și alcătuiesc la final un tablou impresionant. Așa s-a întâmplat și cu Fetița din scrisoare. Prezentul pare întreg. Dar dacă…
-
Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni – Mario Giordano, recenzie
Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni este o carte fără pretenții, dar care se lipește treptat de sufletul cititorului, Nu am fost în Napoli, deși mi-ar fi plăcut, mai ales că ador dialectul lor, dar am fost în Sicilia. Am mâncat cea mai bună gelato, cele mai bune portocale și am vizitat livezile de măslini. Mi-era dor de discuțiile pasionante despre bucătărie și mâncare, de cannoli și de mirosul de la patiseriile din colț. Mâncarea bună este “limbă internațională” în ținutul scăldat de razele soarelui. Da, străzile Siciliei sunt pline de sârme cu rufe colorate, puse la uscat. E plină Sicilia de mâncare bună, de rețete, migdale și ulei de…
